ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2007/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3032/27.03,2013, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis contestația formulată de contestatorul F.E.Ș. în contradictoriu cu intimata SC C.N.T.A.R.T. SA; a anulat Decizia nr. 1134 din 29 octombrie 2010, emisă de intimată; a dispus reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior concedierii (Șef Departament Control Operațiuni/Direcția Operațiuni Zbor); a obligat intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data concedierii până la reintegrarea efectivă; a respins restul pretențiilor, ca neîntemeiate.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că decizia care face obiectul contestației este nelegală, nefiind respectate condițiile de formă prevăzute de lege, ceea ce face inutila analizarea temeiniciei deciziei contestate.

Cu privire la capătul de cerere privind acordarea actualizării despăgubirilor cu rata inflației și acordarea dobânzii legale cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 356/2002, tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere că textul art. 80 C. muncii reprezintă reglementarea expresă în materia raporturilor de muncă a principiului reparării integrale a prejudiciului, prin formula "salarii indexate, majorate și reactualizate", avându-se în vedere atât indexarea cu indicele de inflație, cât și reactualizarea cu dobânda legală. O soluție contrară, a reținut instanța, ar conduce ia îmbogățirea fără justă cauză a contestatorului, depășindu-se astfel limitele reparării integrale a prejudiciului.

Recursul declarat de SC C.N.T.A.R.T. SA împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a fost admis prin Decizia nr. 625 din 03 februarie 2014 a Curții de Apel București , secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, în consecință, a fost modificată, în tot, sentința atacată, în sensul că s-a respins contestația, ca nefondată.

Curtea a reținut următoarele în motivarea deciziei:

În cauză, prin Decizia nr. 1134 din 29 octombrie 2010, emisă de recurentă, intimatul contestator a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, în baza art. 264 alin. (1) lit. f) C. muncii coroborat cu art. 42 lit. f) din Regulamentul Intern (anexa 23 la Contractul colectiv de munca în vigoare) pentru nerespectarea prevederilor art. 39 alin. (2) lit. b) și c C. muncii, ale art. 11 - 20 alin. (2) lit. b) din Contractul colectiv de munca la Nivel de Unitate, art. 9 alin. (3) lit. i) coroborat cu art. 24, precum și art. 27 din anexa 23 la CCM - Regulamentul Intern, ale art. 9 alin. (1) lit. a) și c) cât și art. 10(1) lit. a), b) din Regulamentul Intern, având în vedere săvârșirea următoarelor fapte: nerespectarea programului de lucru - pe parcursul perioadei 04 septembrie 2010 - 05 octombrie 2010, angajatul nu a respectat programul de lucru în mod sistematic și a absentat nemotivat 1 zi; neoperarea modificărilor solicitate cu privire la modificarea OFP - timp de 14 luni salariatul nu a operat modificările solicitate de conducere cu privire la modificările OFP; nefuncționarea unui terminal meteo R. la OCC - timp de 6 luni salariatul nu a îndeplinit dispozițiile privind instalarea și punerea în funcțiune a unui terminal meteo R. la OCC; organizarea defectuoasă a activității Compartimentului Control Operațiuni - timp de 14 luni (începând cu august 2009) salariatul nu a respectat dispozițiile conducerii privind organizarea OCC, organizarea defectuoasa a activității Compartimentului Control Operațiuni precum și necorectarea neregulilor ce au mai fost sancționate anterior, respectiv în cadrul lunilor iunie și iulie 2010.

În ce privește descrierea celor de a doua, a treia și a patra fapte, curtea a arătat că nu poate reține că acestea au primit termeni generali, sub formă de concluzii, fără a se arăta în mod concret împrejurările în care au fost săvârșite faptele. Dimpotrivă, motivele de fapt și de drept ce au stat la baza deciziei de sancționare au fost pe larg expuse în cuprinsul deciziei, la art. 3, alături de probe și de argumentele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului pentru fiecare faptă reținută, cu descrierea împrejurărilor în care s-au comis acestea.

Totodată, în speță nu este vorba despre fapte care să fi făcut obiectul altor decizii de sancționare, intimatul fiind sancționat pentru comiterea unor noi abateri care, chiar dacă au avut același element material, au fost săvârșite la intervale diferite de timp față de cele anterioare, după data de 19 iulie 2010, data deciziei imediat anterioare de sancționare, respectiv nr. 845 din 19 iulie 2010, așa cum reiese din expunerile fiecărei fapte, la art. 3 din decizie.

Așadar, chiar dacă noile fapte au avut un caracter repetat, ele sunt comise ulterior sancționării dispuse prin Deciziile nr. 788 din 21 iunie 2010 și nr. 845 din 19 iulie 2010, neavând relevanță faptul că salariatul ar mai fi fost sancționat anterior pentru fapte similare. Ar fi absurd să nu se permită angajatorului să aplice noi sancțiuni disciplinare celor ce încalcă, din nou, cu vinovăție, dispozițiile din regulamentul de ordine interioară sau contractul individual de muncă.

Într-adevăr, dacă anumite aspecte litigioase deduse judecății au fost analizate anterior, irevocabil, ele poartă puterea lucrului judecat, care este atașată atât dispozitivului hotărârii, cât și considerentelor pe care acesta se sprijină. Autoritatea în fața instanței civile a unei hotărâri judecătorești pronunțate de o alta instanță civilă, chiar dacă cel de-al doilea litigiu se suprapune doar în parte cu ceea ce a fost deja judecat, presupune și un efect pozitiv, care trebuie să asigure evitarea contrazicerii între cele două hotărâri, însă principiul se aplică exclusiv situațiilor tranșate prin hotărâri judecătorești definitive (irevocabile în sistemul Codul de procedură civilă aplicabil cauzei), împiedicând o repunere în discuție a acestora, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar, aici fiind sancționate abateri disciplinare noi, deci și situații juridice noi, întrucât autoritatea de lucru judecat se întinde asupra faptelor materiale deduse judecății anterior, nu și asupra altor fapte ulterioare.

În ceea ce privește fapta constând în "neoperarea modificărilor solicitate cu privire la modificarea OFP - timp de 14 luni salariatul nu a operat modificările solicitate de conducere cu privire la modificările OFP", este logic că și aici angajatorul a sancționat conduita angajatului ulterioară sancționării dispuse prin deciziile nr. 788 din 21 iunie 2010 și nr. 845 din 19 iulie 2010; la fel și pentru "organizarea defectuoasă a activității Departamentului Control Operațiuni - timp de 14 luni (începând cu august 2009) salariatul nu a respectat dispozițiile conducerii privind organizarea OCC, organizarea defectuoasa a activității Compartimentului Control Operațiuni precum și necorectarea neregulilor ce au mai fost sancționate anterior, respectiv în cadrul lunilor iunie și iulie 2010", ultima dispoziție fiind dată la 20 septembrie 2010, confirm adresei DOZ nr. 12276 cu termen limită 27 septembrie 2010, adresă explicită, în plus, se indică și în ce a constat organizarea defectuoasă a activității și care au fost neregulile constatate anterior care trebuiau corectate.

Totodată, și pentru fapta descrisă generic "timp de 6 luni salariatul nu a îndeplinit obligațiile privind instalarea și punerea în funcțiune a unui terminal meteo R. la OCC", care a mai fost sancționată anterior prin Decizia nr. 788/2010, este vorba tot despre conduită ulterioară datei aplicării acestei sancțiuni. Prevederea art. 249 alin. (2) C. muncii conform căreia "Pentru aceeași abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancțiune" nu trebuie interpretată în sensul în care o faptă constând într-o acțiune/inacțiune și sancționată ca atare de angajator nu mai poate constitui obiectul unei noi cercetări disciplinare și implicit al unei noi sancțiuni, dacă este vorba despre o nouă faptă, comisă la alte intervale de timp, evident ulterioare.

În plus, arată instanța de recurs, se constată temeinicia faptei reprezentând nerespectarea programului de lucru (pe parcursul perioadei 04 septembrie 2010 - 05 octombrie 2010, angajatul nu a respectat programul de lucru în mod sistematic și a absentat nemotivat 1 zi), faptă gravă, probată prin rapoartele acceselor la sistemul de securitate, fără accesarea căruia contestatorul intimat nu își putea desfășura activitatea, dar și prin recunoașterea în parte a acestuia, în faza cercetării prealabile, cu scuza oboselii resimțite în acea perioadă.

De asemenea, a reținut instanța, concluzia potrivit căreia angajatorul ar fi plănuit concedierea intimatului mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare, ce ar rezulta din înscrisul de la dosar fond, reprezentând corespondența e-mail purtată între directorul general al companiei intimate și directorul operațiuni zbor, E.D., care apoi a fost numit președintele Comisiei de cercetare disciplinară, având drept subiect "schimbare șef departament OCC", nu poate avea vreun efect asupra vinovăției reclamantului intimat, faptele fiind dovedite prin probatoriul administrat în dosar, independent de discuțiile private din cadrul companiei recurente.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire contestatorul P.Ș.E., invocând, în drept, dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin care a solicitat anularea hotărârii pronunțată în recurs, arătând că aceasta este potrivnică altor trei decizii irevocabile, respectiv decizia din 04 aprilie 2012 a Curții de Apel București, prin care s-a menținut Sentința nr. 5288 din 23 mai 2011 a Tribunalului București, Decizia nr. 6385 din 31 octombrie 2011 a Curții de Apel București și Decizia nr. 900 din 02 februarie 2012 a aceleiași instanțe.

În motivarea cererii de revizuire se arată că decizia ce face obiectul revizuirii este contrară hotărârilor menționate, pronunțate între aceleași părți, având același obiect (în parte - sancțiuni disciplinare) și aceeași cauză juridică, încălcând autoritatea de lucru judecat, fiecare dintre acestea dezlegând, în parte, obiectul judecății din cauza finalizata cu pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită. Rezultă, arată revizuentul, din examinarea comparativă a acestor decizii, că deși desființată irevocabil sancțiunea ce i-a fost aplicată, aceasta a fost menținută, cu încălcarea legii, prin decizia a cărei revizuire o solicită.

Examinând cererea de revizuire, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art 322 pct 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Textul impune, așadar, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri definitive contradictorii, pronunțarea acestor hotărâri în aceeași pricină, însă în dosare diferite, precum și condiția ea în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității lucrului judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

Cu privire la cea de-a doua condiție, a pronunțării hotărârilor în aceeași pricină, trebuie reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat, condiție fundamentală față de finalitatea revizuirii care este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea autorității lucrului judecat.

Ca atare, textul vizează situația în care două sau mai multe instanțe, pronunță soluții contradictorii, în una și aceeași cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat.

În speță, se reține că nu sunt îndeplinite cerințele cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru a fi admisibilă cererea de revizuire, nefiind îndeplinită condiția cerută de textul de lege menționat privind tripla identitate de părți, obiect și cauză, necesară pentru a putea vorbi despre existența aceluiași litigiu.

Astfel, prin Decizia nr. 6385 din 31 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de SC C.N.T.A.R.T. SA, în contradictoriu cu intimatul F.E.Ș., împotriva Sentinței civile nr. 8900 din 29 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 35755/3/2010. Prin sentința recurată s-a admis acțiunea formulată de contestatorul F.E.Ș. în contradictoriu cu intimata SC C.N.T.A.R.T. SA, s-a anulat Decizia nr. 788 din 21 iunie 2010 emisă de intimată și a fost obligată aceasta la restituirea sumei reținute în baza deciziei contestate, în procent de 10% din salariul de bază, pe perioada iunie, iulie, august 2010, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație de ia data scadenței până la data plății efective, precum și dobânda legală aplicată asupra debitului principal de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.

Prin Decizia nr. 2703 din 04 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de SC C.N.T.A.R.T. SA, în contradictoriu cu intimatul F.E.Ș., împotriva Sentinței civile nr. 5288 din 23 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 39524/3/2010. Prin sentința recurată s-a admis acțiunea formulata de contestatorul F.E.Ș. în contradictoriu cu intimata SC C.N.T.A.R.T. SA și s-a anulat Decizia nr. 845/'19 iulie 2010 emisă de intimată.

Prin Decizia nr. 900 din 02 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de SC C.N.T.A.R.T. SA, în contradictoriu cu intimatul F.E.Ș., împotriva încheierii de ședință din data de 12 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 60472/3/LM/2010, încheiere prin care s-a dispus, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecății contestației până la soluționarea irevocabilă a Dosarelor nr. 39524/3/2010 și 35755/3/2010.

Hotărârea a cărei revizuire se solicită - Decizia nr. 625 din 03 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, s-a pronunțat în litigiul având ca obiect contestația formulată de contestatorul F.E.Ș. în contradictoriu cu intimata SC C.N.T.A.R.T. SA, prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 1134/29 octombrie 2010, emisă de intimată.

Se constată, așadar, că obiectul cauzelor soluționate prin deciziile pretins potrivnice l-a constituit anularea unor decizii emise de intimata SC C.N.T.A.R.T. SA, respectiv Decizia nr. 788 din 21 iunie 2010, Decizia nr. 845 din 19 iulie 2010 și Decizia nr. 1134 din 29 octombrie 2010.

Prin urmare, se constată că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită nu s-a încălcat principiul autorității de lucru judecat în raport de hotărârile judecătorești pretins a fi potrivnice de către revizuent, întrucât între pricinile invocate nu exista tripla identitate de părți, obiect și cauză, solicitările privind anularea deciziilor de sancționare emise de intimată vizând acte diferite (trei decizii de sancționare disciplinară diferite), precum și fapte diferite, revizuentul fiind sancționat pentru comiterea unor noi abateri disciplinare care, chiar dacă au avut același element material, au fost săvârșite la intervale diferite de timp față de cele anterioare, noile fapte având un caracter repetat.

Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească o a doua judecată), puterea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C. civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect al hotărârii judecătorești se manifestă pozitiv, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Altfel spus, efectul pozitiv ai lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice tăcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.

Cum potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ., în relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.

Acest principiu se aplică în litigiile soluționate prin hotărâri judecătorești irevocabile, împiedicând o repunere în discuție a aspectelor deja tranșate, ceea ce nu este cazul în speță, prin decizia a cărei revizuire se solicită fiind sancționate abateri disciplinare noi, prin urmare și situații juridice noi, autoritatea de lucru judecat având efecte numai asupra faptelor materiale deduse judecății anterior, nu și asupra unor fapte ulterioare, chiar dacă au un caracter repetat și asemănător.

Așa fiind, în considerarea celor ce preced, nefiind îndeplinită condiția existenței triplei identități: de părți, obiect și cauză, ceruta de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire formulată de revizuentul F.E.Ș. urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul F.E.Ș. împotriva Deciziei nr. 625 din 03 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2014.

Procesat de GGC - GV