ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1705/2020

Ședința publică din data de 23 septembrie 2020

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă, la 10.08.2017, astfel cum a fost modificată la 27.10.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMANE -TAROM S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamant a sumei reprezentând sporul de 10% pentru condiții periculoase de muncă, aferent intervalului cuprins între 04.09.2014 - 01.05.2015, precum și la recalcularea salariilor compensatorii, conform Legii nr. 95/2008.

Prin sentința civilă nr. 3706/21.12.2017, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis cererea, astfel cum a fost modificată și a obligat pârâta să plătească reclamantului sporul de condiții periculoase de muncă în procent de 10% din salariul de bază lunar, pentru perioada 04.09.2014-01.05.2015, să recalculeze salariile compensatorii acordate reclamantului și să-i plătească diferența rezultată, cu luarea în considerare a sporului de condiții periculoase de 10% și prin raportare la o vechime de 34 ani desfășurată în muncă, conform Legii nr. 95/2008.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.

Prin decizia nr. 4377/09.10.2019, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul și a schimbat sentința apelată, în sensul că a respins ca neîntemeiată acțiunea; a fost obligat intimatul la plata către apelantă a sumei 1.410 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei din apel, A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei instanței de apel, pentru o nouă judecată.

În motivare, a arătat, în esență, că, în ceea ce privește primul capăt de cerere, instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 4 și 5 din Ordinul nr. 1064/2007 emis de Ministerul Transporturilor pentru aprobarea Normelor metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 223/2007.

A subliniat recurentul că instanța de apel a indicat în mod eronat dispozițiile art. 42 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 223/2007, lege specială aplicabilă personalului navigant, pentru analizarea drepturilor personalului tehnic, din care a făcut parte, reținând că salariul de încadrare, astfel cum a fost negociat și înscris în contractul individual de muncă, reflectă și sporurile incluse.

În acest context, a susținut că intimata nu a contestat niciodată lipsa dreptului la acordarea sporului de condiții periculoase, dar a susținut, doar teoretic, că l-a inclus în salariu de bază, prin majorările de 29%, 15% și 25% din perioada 2007-2008, pentru personalul Direcției Tehnice, când au fost efectuate ultimele negocieri salariale, fără să poată dovedi însă cu documente contabile sau de altă natură această afirmație, care este contrazisă de împrejurarea că instanțele judecătorești, prin mai multe hotărâri succesive, au obligat-o să îi achite sporul aferent intervalului 01.05.2007 - 04.09.2014, dar și de prevederile contractului colectiv de muncă 2012-2014, contractului individual de muncă și carnetului de muncă.

Potrivit recurentului, instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 95/2008 și Legii nr. 263/2010 la acordarea salariilor compensatorii în cauză.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

La 04.03.2020, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității; în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

La 12.03.2020, recurentul a răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Recurentul a formulat punct de vedere la raport, susținând că hotărârea atacată este supusă recursului.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., la art. 457.

În cauză, recursul are ca obiect decizia nr. 4377/09.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale într-un conflict de muncă.

Articolul 214 din Legea nr. 62/2011 prevede că hotărârile prin care se soluționează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (…)".

În raport cu dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că decizia nr. 4377/09.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, era definitivă încă de la pronunțare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Prin urmare, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, va respinge recursul ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 4377/09.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2020.