ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1872/2019

Ședința publică din data de 22 octombrie 2019

Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2854, pronunțată la data de 10.05.2017 de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind Conflicte de Muncă Asigurări Sociale, în dosarul nr. x/2015, a fost admis apelul declarat de apelanta pârâtă Compania Națională de Transporturi Aeriene Române - TAROM S.A., împotriva sentinței civile nr. 2718/20.10.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatul reclamant Sindicatul Personalului Navigant TAROM, în numele și pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R.; a fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire M., O., K., L. și R., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, au susținut revizuenții că decizia a cărei anulare o solicită a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 3027 din 6 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2014, precum și a deciziei nr. 4248 din 6 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/2014.

Revizuenții susțin că hotărârile pronunțate sunt contradictorii, întrucât decizia nr. 3027/06.06.2016 vizează acordarea sporurilor de valoare pentru perioada 08.07.2011-06.06.2016, iar decizia 2854/10.05.2017 vizează neacordarea sporurilor de valoare pentru perioada 01.07.2012-20.10.2016, cele două soluții referindu-se la perioade de timp care se suprapun, soluțiile excluzându-se reciproc.

Așadar, prin soluționarea noului litigiu prin decizia nr. 2854/10.05.2017 a curții de apel, care a vizat aceleași aspecte ca litigiul soluționat prin decizia nr. 3027/2016 a curții de apel, este întemeiată posibilitatea prevalării de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, art. 431 alin. (2) C. proc. civ. statuând faptul că "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia."

Susțin că revizuentul din prezenta cerere, O., a formulat o acțiune împotriva intimatei Compania TAROM prin care a solicitat obligarea acesteia la plata sumei reprezentând spor de 25% din salariul de bază (spor pentru condiții speciale) pentru perioada septembrie 2011- iulie 2014, acțiune care a fost admisă și care a rămas definitivă prin decizia nr. 4248 din 06.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel București.

Perioada pentru care s-a dispus acordarea sporurilor pentru condiții speciale de muncă (septembrie 2011- iulie 2014) se suprapune parțial peste perioada avută în vedere prin decizia nr. 2854/10.05.2017 (01.07.2012-20.10.2016), prin care curtea de apel a respins acordarea acestora, pronunțându-se și în această situație o hotărâre contradictorie.

Instanța a reținut prin decizia nr. 4248 faptul că "din evidența drepturilor salariale încasate de apelantul reclamant, Curtea reține că sporul pentru condiții speciale nu a fost în fapt inclus în salariu, nemaiexistând nicio majorare a drepturilor salariale ale apelantului reclamant începând cu data de 01.04.2007".

Această chestiune litigioasă fiind deja soluționată, în sensul că sporurile nu au fost incluse în salariul de bază a născut autoritatea de lucru judecat, curtea de apel fiind obligată, conform art. 431 alin. (2) C. proc. civ., să aibă în vedere acest aspect.

Astfel, luând în considerare cele menționate, revizuenții solicită instanței să anuleze decizia civilă nr. 2854/10.05.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMANE - TAROM S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii de revizuire și excepția inadmisibilității, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 3054 din 6 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale materiale și a trimis cererea de revizuire spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. a luat în examinare excepția tardivității formulării cererii de revizuire și a reținut:

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Cererea dedusă judecății de față are ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 2854 pronunțată la data de 10.05.2017 de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind Conflicte de Muncă Asigurări Sociale, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri, în raport cu decizia civilă nr. 3027 din 6 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2014 și cu decizia nr. 4248 din 6 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/2014.

Față de actul de învestire al instanței, respectiv cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce privește termenul în care se poate promova revizuirea sunt aplicabile dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

În speță, se reține că cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 23 aprilie 2019, fiind astfel depășit termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care a început să curgă de la rămânerea definitivă a deciziei civile nr. 2854, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, respectiv de la data de 10 mai 2017.

În raport cu aceste considerente, formularea cererii de revizuire la data de 23 aprilie 2019, peste termenul de o lună instituit de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. atrage sancțiunea anulării, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din același cod.

Curtea Constituțională a statuat că prin calculul termenului de la momentul pronunțării hotărârii, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoștință de motivele hotărârii atacate, nu se aduce atingere dispozițiilor constituționale și celor ale Convenției Europene a Drepturilor Omului care reglementează dreptul la un proces echitabil. Argumentele Curții au vizat faptul că în procedura revizuirii hotărârea atacată nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunțării ei, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării hotărârii, motiv pentru care formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate și, pentru aceleași rațiuni, nu îngrădesc dreptul la apărare sau liberul acces la justiție al revizuentului.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că revizuenții nu și-au îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, astfel încât în raport de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge ca tardivă cererea de revizuire.

În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMANE - TAROM S.A., Înalta Curte reține că, potrivit art. 394 alin. (3) C. proc. civ., "după închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă".

Norma prevede expres că, după acest moment, nu este posibilă depunerea la dosarul cauzei a niciunui înscris, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă.

Prin urmare, în situația în care dovada cheltuielilor de judecată se face prin depunerea unor documente după momentul la care instanța declară închise dezbaterile, în aplicarea art. 394 alin. (3) din C. proc. civ., care reprezintă norma de drept comun aplicabilă și în căile extraordinare de atac, instanța învestită cu capătul accesoriu de cerere privind cheltuielile de judecată nu va avea în vedere aceste documente pentru a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenții K., L., M., O. și R. împotriva deciziei civile nr. 2854 din 10 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 octombrie 2019.