ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 347/2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul București, secția a VIII-a Conflicte de Muncă șiAasigurări Sociale la data de 11 februarie 2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată parată S.C. Compania Națională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A. solicitând obligarea acesteia să-i elibereze o adeverință salarială din care să rezulte salariile achitate pe următoarele perioade: 15 februarie 1988 - 15 februarie 1990 și 15 februarie 1990-17 martie 1999, să-i achite suma de 94.250 RON ca diferență de salarii datorată pentru perioada 15 februarie 1990 - 1 septembrie 1992 și daune moratorii în sumă de 100 de RON pe fiecare zi de întârziere a eliberării adeverinței solicitate.

La data de 24 aprilie 2019, reclamantul a formulat cerere de modificare a acțiunii prin care a solicitat introducerea în cauză a Agentului Guvernamental din cadrul Ministerului Afacerilor Externe și a solicitat citarea acestuia cu mențiunea de a depune toate înscrisurile sau alte demersuri efectuate de la data rămânerii definitive a deciziei CEDO, din 21 februarie 2011 și până în prezent, cu referire la obligarea codebitoarelor prin sentința nr. 2964 din 9 noiembrie 1992 de a executa integral obligațiile rămase neexecutate din titlul executoriu reprezentat de această sentință.

În soluționarea litigiului, prima instanță a unit cu fondul cauzei excepția autorității de lucru judecat cu privire la hotărârea pronunțată de Judecătoria Ilfov, sentința civilă nr. 2964/1992 și excepția prescripției dreptului material la acțiune, în ceea ce privește capătul III din cerere, invocate de pârâta Compania Națională de Transporturi Aeriene Romane - Tarom S.A. și excepția lipsei calității procesuale pasive a Agentului Guvernamental din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, invocată de acest pârât.

Prin sentința civilă nr. 2818 din 17 mai 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Externe - Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant împotriva acestui pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 2964 din 9 noiembrie 1992, pronunțată de Judecătoria Sectorului Agricol Ilfov în dosarul nr. x/1992 în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei Compania Națională de Transporturi Aeriene Romane Tarom S.A. la plata sumei de 90.216 RON reprezentând diferențe de salarii datorate pe perioada 15 februarie 1990 - 1 septembrie 1992 și s-a respins acest capăt de cerere pentru autoritate de lucru judecat.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu Compania Națională de Transporturi Aeriene Romane Tarom S.A., așa cum a fost modificată.

A fost obligată pârâta Compania Națională de Transporturi Aeriene Romane Tarom S.A. să emită reclamantului o adeverință din care să rezulte drepturile salariale lunare de care a beneficiat acesta pe perioada 15 februarie 1988 - 15 februarie 1990 și drepturile salariale executate conform sentinței civile nr. 2964 din 9 noiembrie 1992 pronunțată de Judecătoria Sectorului Agricol Ilfov în dosarul nr. x/1992, în perioada 15 februarie 1990 - 17 martie 1999.

A fost respinsă, în rest, acțiunea ca neîntemeiată. S-a luat act ca pârâta Compania Națională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A. și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli pe cale separat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Compania Națională de Transporturi Aeriene Române - Tarom S.A.

De asemenea, împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul-reclamant A..

La data de 4 septembrie 2019, reclamantul A. a depus la dosar cererea prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.G. nr. 94/1999, modificată și completată, cerere care a fost respinsă prin încheierea din 10 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin decizia nr. 4403/2019 din 10 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă S.C. Compania Națională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A.

Prin decizia nr. 105 din 10 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2818 din 17 mai 2019, pronunțată de Tribunalul București.

La data de 12 noiembrie 2019 reclamantul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 10 octombrie 2019, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Intimatul Ministerul Afacerilor Externe a depus la dosar întâmpinare, comunicată recurentului, iar la 7 februarie 2020 intimata-pârâtă S.C. Compania Națională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A. a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității, raportat la faptul că încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Contituționale a fost pronunțată la 10 octombrie 2019, fiind supusă recursului în termen de 48 de ore de la pronunțare, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, iar recursul a fost depus la aproximativ o lună de la pronunțare, respectiv la 12 noiembrie 2019.

Prin rezoluția aflată la dosar, s-a stabilit că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 13 din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013.

Luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității declarării recursului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos analizarea altor cereri sau excepții, Înalta Curte urmează să respingă ca tardiv formulat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cererea dedusă judecății are ca obiect recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 10 octombrie 2019, prin care Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.G. nr. 94/1999.

Conform dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, "dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare".

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Prin C. proc. civ., legiuitorul a instituit unele exigențe în declararea căii extraordinare de atac, exigențe care privesc printre altele și respectarea termenului de declarare a recursului.

În speță, se constată că încheierea recurată a fost pronunțată la 10 octombrie 2019, iar recursul a fost declarat la 12 noiembrie 2019, astfel cum atestă data inscripționată pe ștampila aplicată cererii de recurs de către Curtea de Apel București, aflată la dosar, cererea de recurs fiind depusă personal de către recurent. Prin urmare, se constată că recursul a fost exercitat de recurent cu depășirea termenului de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, situație care atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac a recursului, conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate.

Așa fiind, Înalta Curte constată că recurentul nu și-a îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de dispozițiile legale, astfel încât, în raport cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 185 alin. (1) și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 10 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2020.