ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 761/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 761/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra cererii de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 29 martie 2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Compania Națională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat suspendarea executării Dispoziției obligatorii nr. 104115 din 21.03.2017, emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea actului administrativ, ce face obiectul Dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Hotărârea instanței de fond
Prin Sentința civilă nr. 3955 din 05 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile necompetenței materiale, a autorității de lucru judecat provizorii și inadmisibilității, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta Compania Națională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, ca neîntemeiată și a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinței civile nr. 3955 din 05 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Compania Națională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în principal, rejudecarea cauzei și admiterea cererii de suspendare, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Soluția instanței de recurs
Prin Decizia nr. 5151 din 30 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:
(i) a admis recursul declarat de reclamanta Compania Națională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A. împotriva Sentinței civile nr. 3955 din 05 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
(ii) a casat sentința recurată și a rejudecat cauza;
(iii) a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta Compania Națională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili;
(iv) a dispus suspendarea executării Dispoziției obligatorii nr. 104115 din 21.03.2017, emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea actului administrativ, ce face obiectul Dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Cererea de completare a hotărârii pronunțate de instanța de recurs.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 18 noiembrie 2019, recurenta-reclamantă Compania Națională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A. a solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 5151/30.10.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
În motivarea cererii, recurenta-reclamantă a învederat că, deși, prin cererea depusă la data de 23.10.2019, însoțită de înscrisuri, a solicitat obligarea intimaților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată achitate în cele două faze procesuale, instanța a omis a se pronunța asupra acestui capăt accesoriu de cerere.
A arătat recurenta-reclamantă că, la dosarul cauzei au fost depuse dovezi privind achitarea taxei judiciare de timbru aferentă judecării cauzei în fond și în recurs, precum și dovada achitării onorariului avocațial aferent fiecărei faze procesuale.
Apărările formulate cu privire la cererea de completare a hotărârii.
6.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 17 decembrie 2019, intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a invocat excepția tardivității cererii de completare a hotărârii judecătorești, iar în subsidiar, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, apreciind, pe de-o parte, că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 444 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, că suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată este disproporționată în raport de obiectul și complexitatea cauzei, fiind necesară o diminuare a acestor cheltuieli, în raport de dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ.
6.2. Prin notele scrise înregistrate la dosarul cauzei la data de 23 decembrie 2019, intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea cererii de completare a hotărârii judecătorești, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, a solicitat reducerea proporțională a cuantumului onorariului avocațial, conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.
II. Soluția Înaltei Curți asupra cererii de completare a Deciziei nr. 5151 din 30 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Examinând cererea de completare a hotărârii, în raport cu motivele expuse și cu normele de drept incidente, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:
Prin cererea întemeiată pe prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., recurenta-reclamantă Compania Națională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A. a solicitat a-i fi acordate cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea cauzei în fond, precum și cele pricinuite de soluționarea căii de atac formulate împotriva Sentinței civile nr. 3955 din 05 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reprezentate de contravaloarea taxelor judiciare de timbru și a onorariului avocațial.
Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.", iar potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ.:
"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."
Înalta Curte constată că ipoteza prevăzută de textele de lege anterior citate este îndeplinită în cauză. Admițând cererea de recurs formulată de reclamanta Compania Națională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A. și, pe cale de consecință, constatând întemeiată cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului litigiu, instanța de control judiciar a omis a se pronunța asupra cererii accesorii privind obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a făcut dovada existenței și cuantumului cheltuielilor de judecată, în sumă totală de 1.518,18 RON, după cum urmează:
- cheltuieli aferente fazei procesuale a fondului: 20 RON taxă judiciară de timbru și 804,19 RON onorariu avocațial;
- cheltuieli aferente fazei procesuale a recursului: 100 RON taxă judiciară de timbru și 593,99 RON onorariu avocațial.
Înalta Curte va respinge cererea intimaților-pârâți, formulată în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., prin care au solicitat diminuarea cheltuielilor reprezentate de onorariul avocațial achitat de recurenta-reclamantă în prezenta cauză, apreciind că suma solicitată cu acest titlu are un caracter rezonabil și proporțional atât cu complexitatea cauzei, cât și cu actele procesuale realizate în cauză de reprezentantul convențional al reclamantei (formularea și susținerea cererii de chemare în judecată, formularea răspunsului la întâmpinare în fața instanței de fond, formularea cererii de recurs și susținerea cererii de recurs).
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite cererea privind completarea Deciziei nr. 5151 din 30 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, și va obliga pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili la plata către reclamanta Compania Națională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.518,18 RON, reprezentând taxe judiciare de timbru și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea formulată de recurenta-reclamantă Compania Națională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A. și dispune completarea Deciziei nr. 5151 din 30 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2018, în sensul că:
Obligă pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili la plata către reclamanta Compania Națională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.518,18 RON, reprezentând taxe judiciare de timbru și onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2020.