ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 312/2022

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția I civilă, la data de 25 octombrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, la plata sumei de 4.500.000 RON, reprezentând daune materiale și morale, având în vedere că a fost privat nelegal de libertate, pe o durată de 48 de zile, ulterior executării celor 1090 de zile de pedeapsă reținute în sarcina sa, conform mandatului de executare a pedepsei nr. 150/27.03.2014. În drept, reclamantul a invocat art. 539 și următoarele C. proc. pen., art. 23 și 53 din Constituția României și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prin cererea completatoare din data de 16 februarie 2017, reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a Penitenciarului Craiova și a Penitenciarului Craiova - Pelendava, iar în temeiul art. 1349 și art. 1357 C. civ., precum și a art. 22 alin. (2) din Constituția României și a art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a solicitat obligarea pârâtului Penitenciarul Craiova la plata sumei de 4600 RON și a Penitenciarului Craiova Pelendava la plata sumei de 80.500 RON, cu titlu de daune morale aferente condițiilor precare de detenție și a tratamentelor inumane la care a fost suspus pe perioada executării pedepsei în cele două locuri de detenție. Prin sentința civilă nr. 272 din 28 aprilie 2017, Tribunalul Dolj, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității cererii, ridicată de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. A respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect daune materiale și daune morale. A respins cererea privind daunele morale formulată de reclamant împotriva pârâților Penitenciarul Pelendava și Penitenciarul Craiova, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Prin decizia civilă nr. 437 din 07 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost admis apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 272 din 28 aprilie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Penitenciarul Craiova și Penitenciarul Pelandava. A fost anulată, în parte, sentința și a fost trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe, numai cu privire la cererea privind daunele morale formulată de reclamant împotriva pârâtelor Penitenciarul Craiova și Penitenciarul Pelendava. Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția I civilă, la data de 18 aprilie 2018, sub nr. x/2016*.

Hotărârea pronunțată la fond - rejudecare La 18 mai 2018, pârâtul Penitenciarul Craiova a formulat cerere de chemare în garanție a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj. La termenul din 11 iulie 2018 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova și s-a dispus scoaterea acestui pârât din proces. Prin sentința civilă nr. 829 din 20 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă în parte cererea în pretenții formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Pelendava Craiova având ca obiect pretenții. A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2000 RON, cu titlul de daune morale. A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 900 RON cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată în apel Prin încheierea din 16 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a dispus rectificarea citativului în sensul că nu trebuie să figureze în această etapă procesuală Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere că prin decizia 437/07.02.2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, s-a menținut soluția primei instanțe în primul ciclu procesual prin care acțiunea a fost respinsă, ca inadmisibilă, față de acest pârât, iar în privința Penitenciarului de Maximă Siguranță Craiova pentru pretențiile formulate în contradictoriu cu acesta, prin încheierea de la 11.07.2018 a fost admisă excepția prescripției și nu sunt critici cu privire la această soluție. Prin decizia civilă nr. 46 din 02 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost respins apelul apelantului-pârât Penitenciarul Pelendava Craiova, ca nefondat; a fost admis apelul apelantului-reclamant A.; a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 82 din 20 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, în sensul că a fost obligat pârâtul Penitenciarul Pelendava Craiova să plătească reclamantului A. suma de 10 000 RON cu titlu de daune morale; au fost menținute restul dispozițiilor sentinței civile apelante; a fost obligat intimatul-pârât să plătească apelantului-reclamant cheltuieli de judecată în cuantum de 50 RON.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 46 din 02 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declarat recurs pârâtul Penitenciarul Pelendava Craiova, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 29 aprilie 2021 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa B. (dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție). Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată. În dezvoltarea recursului, recurentul a învederat că instanța de apel a aplicat în mod gresit normele de drept material care reglementează răspunderea delictuală atunci când a menținut soluția instanței de fond cu privire la persoana ținută să răspundă în situatia în care se constată încălcarea condițiilor minime de detenție. Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este instituită prin dispozițiile art. 1357 C. civ., din care rezultă cele patru condiții ce se cer a fi îndeplinite cumulativ pentru angajarea acestui tip de răspundere. Presupusa fapta prejudiciabilă a Penitenciarului Pelendava de nerespectare a unor drepturi prevazute de Legea nr. 254/2013, privind cazarea în penitenciar, s-a realizat în temeiul unor dispoziții legale ce au impus această conduită, respectiv încarcerarea reclamantului în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive, în îndeplinirea unei obligații impuse de lege, față de care nu se permite vreo acțiune contrară, Penitenciarul Pelendava fiind obligat să o aducă la îndeplinire și neavând vreo culpă proprie în săvârșirea faptei prejudiciabile, indiferent de condițiile de cazare existente în cadrul penitenciarului. Potrivit art. 1364 C. civ., îndeplinirea unei activități impuse de lege ori permise de lege sau de ordinul superiorului nu îl exonerează de răspundere pe cel care putea să își dea seama de caracterul ilicit al faptei sale săvârșită în aceste împrejurări, din acest text de lege rezultând și excepțiile de la regulă, respectiv atunci când fapta prejudiciabilă este săvârșită în îndeplinirea unei obligații impuse de lege sau a unei activități permise de lege, ea va avea caracter ilicit doar atunci când persoanei în cauză i se poate reține și dovedi o culpă proprie în conduita sa. Dacă în primul ciclu procesual reclamantul a solicitat acordarea unor daune materiale și morale ca urmare a prejudiciului suferit pentru presupusa privare nelegală de libertate, situație în care Statul Român nu putea avea calitate procesuală pasivă, invocându-se o culpă exclusivă a celor două instituții penitenciare: Penitenciarul Craiova și Penitenciarul Craiova-Pelendava, în cel de-al doilea ciclu procesual, Tribunalul Dolj nu a pus în discuție cererea de chemare în garanție formulată de Penitenciarul Craiova. Mai mult, reclamantul a solicitat instanței de apel ca pronunțarea hotărârii să fie realizată și în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finantelor, întrucât se invocă acordarea unor despăgubiri ca urmare a nerespectării condițiilor minime de detenție. Recurentul a opinat că, având în vedere că temeiul obligării sale la plata unor daune morale îl constituie normele juridice care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, nu poate fi angajată răspunderea civilă atunci când fapta a fost savârșită în îndeplinirea unei prevederi legale sau cu permisiunea legii, or, în cauză, recurentul nu i-a cauzat reclamantului un prejudiciu. Obligarea Penitenciarului Craiova Pelendava la plata unor daune morale nu putea fi admisă doar pentru că Statul Român a fost scos din cauză după primul ciclu procesual, instanța trebuind să verifice îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii civile delictuale pentru pârâții cărora le-a recunoscut calitate procesuală pasivă, examinând dacă au fost respectate condițiile minime sub aspectul spațiilor de cazare și dimensiunilor celulei, având în acest sens legislația în materia executării pedepselor și cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, în special în Hotărârea pilot Rezmiveș și alții contra României. Neluarea măsurilor pentru asigurarea normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare constituie o faptă ilicită, așa cum a stabilit Curtea Europeană în cauza Iacov Stanciu împotriva României, în cauza Drăgan împotriva României, în cauza Florea împotriva României, precum și în hotărârea pilot cauza Rezmiveș și alții împotriva României. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că statului îi revine sarcina de a organiza sistemul penitenciar de așa natură încât să asigure respectarea demnității deținuților (cauza Ananyev și alții împotriva Rusiei, hotărâre din 10 ianuarie 2021), respectiva obligație nefiind doar o obligație de mijloace, ci una de rezultat. Prin urmare, pentru probleme de ordin structural cum este supraaglomerarea, responsabilitatea revine Statului, reprezentat prin Ministerul Finanțelor, care a recunoscut implicit existența faptei ilicite, cât și a prejudiciului produs prin săvârșirea acestuia, precum și culpa în producerea prejudiciului prin adoptarea Legii nr. 169/2017, pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013. În aceste condiții, recurentul a opinat că Statului Român îi revine răspunderea pentru eventualul prejudiciu suferit ca urmare a supraaglomerării din penitenciare, acesta fiind răspunzător atât de politica penală, cât și de găsirea unor remedii de natură preventivă sau compensatorie pentru situațiile în care o persoană se confruntă sau a fost expusă la suprapopularea în locul în care este sau a fost deținut, iar Penitenciarului Craiova Pelendava îi revine doar un rol secundar, care constă în aplicarea dispozițiilor cu caracter normativ privind custodierea persoanelor private de libertate. În cauză, deși s-a constatat nerespectarea standardelor minime convenționale în privința suprapopulării, reclamantul nu a făcut dovada unei legături de cauzalitate între prejudiciul moral suferit și condițiile de detenție la care a fost supus, care să determine legatura de cauzalitate dintre măsurile luate de administrația Penitenciarului Craiova Pelendava și eventualele consecințe ale acestor măsuri asupra reclamantului. A mai arătat recurentul că dacă instanța de apel considera că prima instanță (în rejudecare) a procedat greșit soluționând cererea fără introducerea în cauză a Statului Român (cerere formulată de către Penitenciarul Craiova), avea la îndemână soluția casării cu trimitere în vederea rejudecării capătului de cerere privind supraaglomerarea din penitenciare și, în niciun caz, obligarea recurentului la plata daunelor morale. Conchizând, recurentul a învederat că, în ceea ce privește suma acordată cu titlu de daune morale, referitor la prejudiciu, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în mod constant, în jurisprudența sa că daunele materiale cerute de reclamanți pot fi acordate numai în măsura dovedirii lor, iar cuantificarea prejudiciului moral "nesupusă unor criterii legale de determinare, se stabilește, prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanța de judecată a unor criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situația familială, profesională și socială..." iar împrejurarea ca reclamantul a executat o pedeapsă privativă de libertate, nesusținută de dovezi din care să rezulte că i s-ar fi încălcat vreun drept ca urmare a acțiunii sau inacțiunii Penitenciarului Craiova Pelendava, nu este de natură să atragă răspunderea recurentului.

Apărările formulate în cauză La data de 14 mai 2021, intimatul a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Referitor la primul motiv de recurs, privind lipsa calității procesuale pasive, intimatul a arătat că este nefondat și tardiv formulat, în condițiile în care împotriva deciziei nr. 437/2018 a Curții de Apel Craiova (pronunțată în primul ciclu procesual) nu s-a declarat recurs, iar în cuprinsul motivelor de apel formulate împotriva sentinței nr. 829/2019 a Tribunalului Dolj, în rejudecare, nu au fost formulate critici de nelegalitate care să vizeze lipsa calității procesuale pasive. În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, intimatul a opinat că recurentul a prezentat doar critici de netemeinicie care vizează cuantumul daunelor morale, sens în care a solicitat respingerea acestui motiv, ca inadmisibil. Recurentul a depus răspuns la întâmpinare, la data de 29 iunie 2021.

Procedura de filtru Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că, în opinia raportorului, recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului de 30 de zile de la comunicarea hotărârii prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ. Completul de filtru nr. 10, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia către părți, pentru formularea unor puncte de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 20 septembrie 2021, respectiv la 22 septembrie 2021, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosar. Recurentul-pârât Penitenciarul Pelendava a depus punct de vedere la raport la data de 30 septembrie 2021, arătând că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul din perspectiva excepției de tardivitate, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte reține că data comunicării hotărârii recurate, respectiv a deciziei civile nr. 46 din 02 martie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, este 15 martie 2021, astfel cum rezultă din dovada de comunicare se află la dosarul curții de apel. În ceea ce privește data declarării și motivării recursului, se constată că recursul a fost transmis prin fax la data de 15 aprilie 2021, ora 16:28, fiind înregistrat la Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, la data de 16 aprilie 2021, conform mențiunilor de la dosarul de recurs. Recursul a fost transmis și prin poștă la data de 16 aprilie 2021, astfel cum reiese din ștampila aflată pe plicul de la fila x. Raportat la data comunicării deciziei recurate, 15 martie 2021, termenul pentru declararea recursului, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 15 aprilie 2021 (joi). Așadar, cererea de recurs a fost înaintată prin fax, în ultima zi a termenului de declarare a căii de atac, după ora la care activitatea încetează la instanță, respectiv la data de 15 aprilie 2021, ora 16:28. Potrivit art. 182 alin. (1) și (2) C. proc. civ., termenul care se socotește pe zile se împlinește la ora 24 00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul, iar, dacă este vorba despre un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile (aceste ultime prevederi legale prevăzând că actele de procedură depuse înăuntrul termenului prin scrisoare recomandată la oficiul poștal ori depuse la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, la unitatea militară ori la administrația de deținere unde se află partea, se socotesc a fi făcute în termen). Programul de lucru al instanțelor este de 8 ore zilnic și începe, de regulă, la ora 8 00 și se încheiere la ora 16 00 , conform art. 89 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015. Prin urmare, cum nu s-a susținut și nici nu a existat vreo dovadă în sensul că programul de lucru în cadrul Curții de Apel Craiova nu s-ar desfășura în intervalul orar ce constituie regula instituită de dispozițiile anterior menționate, depunerea la această instanță a recursului, prin fax, în ultima zi a termenului, după ora 16 00 , este socotită a fi fost realizată cu nerespectarea termenului legal, având în vedere că cererea de recurs a fost înregistrată în evidența instanței a doua zi, respectiv pe data de 16 aprilie 2021, când a primit dată certă. În acest sens, se reține că în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017, a fost publicată decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale privind dezlegarea modului de interpretare a dispozițiilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., în sensul de a se stabili dacă acțiunea introdusă prin e-mail/fax, în ultima zi a termenului ce se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, este socotită a fi făcută în termen. Prin această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen." Ulterior, prin decizia nr. 45/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 961 din data de 20 octombrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, este socotit a fi depus în termen". Față de dispozițiile art. 24 și 25 C. proc. civ., care prevăd că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămânând supuse acelei legi, și raportat la data începerii prezentului proces, 25 octombrie 2016, acesta este supus normelor de procedură civilă anterioare modificărilor aduse de Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, intrate în vigoare la data de 21 decembrie 2018. Așadar, în cazul proceselor inițiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018 se aplică cele statuate în cuprinsul deciziei nr. 34/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, iar în cazul proceselor pornite după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018 se aplică cele stabilite prin decizia nr. 45/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Ca atare, din perspectiva excepției tardivității, relevanță în prezenta cauză o au dispozițiile art. 182 și art. 183 C. proc. civ. în forma în vigoare la data inițierii prezentului litigiu [dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, prin care în enumerarea cuprinsă la art. 183 alin. (1) C. proc. civ. au fost introduse și actele de procedură trimise prin fax sau e-mail], astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Prin urmare, înaintarea recursului prin intermediul fax-ului în ultima zi a termenului (15 aprilie 2021, ora 16:28), după ora la care se încheiase activitatea la Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, cerere care a primit dată certă pe data de 16 aprilie 2021, determină concluzia că această cale de atac a fost declarată cu încălcarea termenului reglementat de 485 alin. (1) C. proc. civ. Fiind vorba despre un termen legal peremptoriu, nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii recurentului-pârât Penitenciarul Pelendava din exercitarea dreptului la recurs, sancțiune reglementată prin norma imperativă înscrisă în art. 185 alin. (1) C. proc. civ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Pelendava Craiova împotriva deciziei nr. 46 din 02 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016.