ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 55/2017

Prin Încheierea de ședință de la 31 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 444/740/2015/a1, Curtea de Apel București - Secția a V-a civilă a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei probleme de drept: "dacă scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac, reglementată de art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, operează doar dacă aceasta este formulată de reclamantul care a fost scutit în primă instanță de obligația timbrajului sau indiferent de partea care formulează calea de atac."

Cererea de pronunțare a hotărârii prealabile a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 6 martie 2017 cu nr. 683/1/2017. II. Temeiul juridic al sesizării

Articolul 519 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată." III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. "Art. 28. - Dacă legea nu prevede altfel, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare și extraordinare, împotriva hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată o acțiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxă judiciară de timbru. Art. 29. - (1) Sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la: (...) f) protecția drepturilor consumatorilor, atunci când persoanele fizice și asociațiile pentru protecția consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile și interesele legitime ale consumatorilor." IV. Expunerea succintă a procesului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Alexandria, reclamanții A și B, în contradictoriu cu pârâta C, au solicitat să se dispună stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF-leu la momentul semnării Contractului de credit nr. HL24.893 din 13.08.2008, majorat cu 10%, curs care să fie valabil pe toată perioada contractului, să se dispună denominarea în moneda națională a plăților și să se dispună restituirea sumelor încasate în plus reprezentând diferența de curs valutar dintre cursul CHF din momentul încheierii contractului și până la data acțiunii.

În susținerea cererii, reclamanții au invocat prevederile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, republicată, cu completările ulterioare, și ale art. 1.350, 1.357 și 1.488 din Codul civil.

Reclamanții nu au fost obligați la plata taxei judiciare de timbru, față de prevederile art. 29 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013.

Prin Sentința civilă nr. 254 din 17.05.2016, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția civilă în Dosarul nr. 44/740/2015, s-a admis acțiunea formulată de reclamanți, s-a constatat nulitatea absolută a clauzelor privind restituirea creditului în CHF la cursul din ziua plății, s-a dispus stabilizarea cursului de schimb valutar CHF-leu la data acordării creditului, curs majorat cu 10%, și efectuarea plăților în temeiul contractului de credit astfel cum a fost modificat prin actul adițional, respectiv calcularea și plata ratelor la valoarea în lei a francului elvețian de la data încheierii contractului, fiind obligată pârâta să restituie reclamanților suma de 55.205,05 lei, plătită în plus de către aceștia.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 5 august 2016, iar prin încheierea de ședință de la data de 9 ianuarie 2017 s-a pus în vedere apelantei-pârâte să depună o notă de timbraj în raport cu valoarea pretențiilor contestate și să achite taxa de timbru datorată, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013.

La data de 11 ianuarie 2017, apelanta C a formulat, în temeiul art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, o cerere de reexaminare, solicitând revenirea asupra măsurii privind obligația de a achita taxa de timbru pentru apelul formulat și să se constate că este scutită de la plata taxei de timbru.

În motivare a arătat că prezenta cauză are ca obiect constatarea caracterului abuziv al unora dintre clauzele contractului de credit încheiat între părți, cererea introductivă fiind scutită de obligația timbrajului, astfel că, față de prevederile art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 și de principiul "unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem", reiese că nici în ceea ce privește căile de atac exercitate în materia protecției consumatorilor nu există obligația achitării taxei judiciare de timbru, indiferent de partea care declară calea de atac.

De asemenea s-a mai susținut că obligarea doar a uneia dintre părțile litigiului la plata taxei judiciare de timbru este în vădită contradicție cu principiul nediscriminării prevăzut de Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În dosarul având ca obiect cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, Curtea de Apel București a dispus, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, iar, în temeiul art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, suspendarea judecării cererii de reexaminare până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept de către Înalta Curte de Casație și Justiție. V. Motivele reținute de titularul sesizării care susțin admisibilitatea procedurii

Instanța de sesizare a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, întrucât: - soluția ce urmează a fi pronunțată de curtea de apel cu privire la cererea de reexaminare va fi definitivă, față de prevederile art. 39 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013; - de lămurirea chestiunii de drept privind art. 28 din acest act normativ depinde soluționarea pe fond a cererii de reexaminare; - problema de drept este nouă, față de faptul că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 este relativ recent adoptată și nu s-a aplicat decât cererilor de chemare în judecată formulate după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă; de asemenea, problema de drept pusă în discuție nu face obiectul unei jurisprudențe constante; - din verificările efectuate s-a constatat că asupra acestei chestiuni de drept instanța supremă nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. VI. Punctul de vedere al completului de judecată

În opinia instanței de sesizare, prevederile art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 sunt susceptibile de două interpretări.

Într-o primă interpretare, care pare mai apropiată de litera legii, scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac, reglementată de art. 28, operează indiferent de partea care formulează calea de atac.

În sprijinul acestei opinii sunt avute în vedere principiul egalității părților în procesul civil, dreptul acestora la un proces echitabil (art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului), precum și interpretarea literală a textului de lege în discuție.

De asemenea se poate aprecia că, față de regula de interpretare potrivit căreia ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă), atât timp cât art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 nu face nicio diferențiere în funcție de partea care formulează calea de atac, scutirea de la obligația achitării taxei judiciare de timbru operează indiferent de partea care o declară.

Un alt argument în sprijinul acestei opinii îl reprezintă faptul că prevederile art. 28 ar rămâne fără aplicare dacă s-ar aprecia că facilitatea profită exclusiv reclamantului care a fost scutit de obligația timbrajului la momentul formulării cererii de chemare în judecată.

În a doua interpretare, care pare mai apropiată de intenția legiuitorului și, deci, de spiritul legii, scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac, reglementată de art. 28, operează doar dacă aceasta este formulată de reclamant.

Cu titlu prealabil se impune mențiunea că nu sunt avute aici în vedere situațiile în care anumite cereri de chemare în judecată (în funcție de obiectul lor sau de cauza acțiunii) sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, indiferent de calitatea persoanei care le formulează (de exemplu: litigiile privind stabilirea și plata pensiilor sau alte drepturi de asigurări sociale; cele privind obligațiile contractuale legale și contractuale de întreținere; adopție, ocrotirea minorilor, tutelă; cauzele penale și despăgubirile civile pentru prejudiciile decurgând din acestea).

În situațiile arătate anterior este cât se poate de clar că, din moment ce legea prevede scutirea de obligația timbrajului în considerarea obiectului/cauzei cererii, iar nu a calității reclamantului (de exemplu: debitor/creditor al obligației de întreținere), în mod simetric și calea de atac este scutită de plata taxei, indiferent de persoana care o formulează.

Chestiunea de drept cu privire la care instanța de sesizare a considerat că se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile are în vedere doar situația în care cererea de chemare în judecată este formulată de reclamanți care, în virtutea calității lor personale, sunt scutiți de obligația timbrajului, iar calea de atac este formulată de celelalte părți ale cauzei, punându-se problema de a ști dacă, față de prevederile art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, acestor din urmă persoane le profită beneficiul pe care legiuitorul a înțeles să îl acorde doar anumitor categorii de reclamanți.

Se observă, astfel, că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 prevede că acțiunile și cererile, inclusiv căile de atac, formulate de anumite categorii de persoane, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru, printre care: - cererile, acțiunile și căile de atac formulate de către prefect sau primar pentru anularea actelor juridice făcute ori emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare [art. 29 alin. (2)]; - cererile pentru dizolvarea societăților reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a grupurilor de interes economic, formulate de Oficiul Național al Registrului Comerțului [art. 29 alin. (3)]; - acțiunile și cererile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice [art. 30 alin. (1)]; - cererile privind protecția drepturilor consumatorilor, atunci când persoanele fizice și asociațiile pentru protecția consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile și interesele legitime ale consumatorilor [art. 29 alin. (1) lit. f)]. Separat de acestea există o serie de acte normative cu caracter special care stabilesc scutiri de la plata taxei judiciare de timbru pentru o serie de persoane, în virtutea unei anume calități speciale, cum ar fi: - art. 115 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare: "Toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar în aplicarea dispozițiilor prezentului capitol, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxe de timbru"; - art. 86 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată, cu modificările și completările ulterioare: "Cererile formulate de A.V.A.S. și orice alte acte procedurale efectuate de și pentru aceasta în orice fel de cauze sunt scutite de taxe de timbru, timbru judiciar, cauțiuni și orice alte taxe."

Se observă, așadar, că, pentru o serie de persoane, în virtutea unei anume calități, legiuitorul a înțeles să deroge de la obligația generală a plății taxelor judiciare de timbru, explicațiile pentru care s-a prevăzut scutirea putând fi încadrate în două mari categorii: a) dorința legiuitorului de a sprijini peroanele care se găsesc într-o situație de inferioritate din punct de vedere economic sau juridic (de exemplu: starea de insolvență, situația de consumator) și necesită o anumită protecție; b) rațiuni de ordin practic, în situația scutirilor acordate instituțiilor publice sau susținute din fonduri publice, pentru a se evita plata de către acestea a unor sume de bani către bugetele locale și ulterior către bugetul de stat, urmând ca instituțiile să fie finanțate ulterior tot din fonduri publice.

Or, niciuna dintre aceste rațiuni nu justifică concluzia că partea adversă, care nici nu este finanțată din fonduri publice și nici nu este într-o poziție de inferioritate (de exemplu: o societate care este în stare de funcțiune, nefiind în insolvență, sau profesionistul care a încheiat contractul pe care consumatorul îl pretinde a fi abuziv) să beneficieze de avantajul scutirii de obligația timbrajului, care a fost acordat în virtutea calității personale a reclamantului.

Nu este vorba, în această interpretare, de o încălcare a principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, deoarece prevederile art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 trebuie citite "în cheia" dispozițiilor legale anterior menționate [art. 29 alin. (1) lit. f), alin. (2) și (3), art. 30, art. 115 din Legea nr. 85/2014, cu modificările și completările ulterioare] și care scutesc de la plata taxei judiciare de timbru doar anumite categorii de persoane, în considerarea calității personale a acestora.

De asemenea nu se poate reține nici încălcarea principiului nediscriminării sau al egalității părților în procesul civil, față de faptul că aceste principii nu se opun existenței unor obligații diferite în ceea ce privește timbrajul în condițiile în care părțile nu se situează pe aceleași poziții economice sau juridice și există posibilitatea introducerii unor norme de favoare pentru considerente temeinic justificate, cum sunt cele anterior menționate.

Așa fiind, nu se poate vorbi despre încălcarea principiului egalității decât atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, or, în ipotezele avute în vedere de textele legale de mai sus subiectele de drept se află evident într-o situație diferită.

De altfel, acesta este și punctul de vedere al Curții Constituționale, care s-a pronunțat în mod constant prin deciziile sale în acest sens.

Spre exemplu, prin Decizia nr. 245 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 30 mai 2014, prin care a respins excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, s-a arătat că: "Referitor la critici similare, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că scutirea autorităților/instituțiilor publice de la plata taxelor judiciare de timbru este justificată, în mod obiectiv și rațional, de faptul că autoritățile respective sunt finanțate de la bugetul de stat pentru a putea funcționa, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel încât ar fi absurd ca autoritățile în cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiași buget (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 373 din 2 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 13 noiembrie 2003) ".

Mai mult, în această interpretare se apreciază că respectarea principiului nediscriminării și al egalității se realizează tocmai prin recunoașterea scutirii doar în situația în care calea de atac este formulată de reclamantul care a fost scutit în primă instanță de obligația timbrajului.

În caz contrar s-ar ajunge la situația în care dacă apelul/recursul este formulat de pârâți care au fost chemați în judecată de instituții publice/consumatori/societăți în insolvență prin lichidatori, acești pârâți să fie avantajați față de cei din acțiunile formulate de persoane care nu se încadrează în niciuna dintre aceste situații speciale, o astfel de situație nefiind conformă scopului avut în vedere de legiuitor. VII. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Apelanta-pârâtă a depus note scrise, prin care a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în dezlegarea unor chestiuni de drept, punctul său de vedere fiind în sensul că cererea de apel a profesionistului se încadrează în situația reglementată de art. 28, astfel că nu există obligația achitării taxei judiciare de timbru, indiferent de partea care declară calea de atac. În susținerea acestui punct de vedere, apelanta a făcut referire la motivele invocate în sprijinul cererii de reexaminare.

Intimații-reclamanți nu au exprimat un punct de vedere cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări. VIII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Curtea de Apel Alba Iulia a comunicat că nu au fost identificate hotărâri judecătorești pronunțate cu privire la chestiunea de drept ce face obiectul sesizării și nu a exprimat niciun punct de vedere cu privire la aceasta.

Din analiza hotărârilor înaintate de Curtea de Apel Bacău a rezultat că scutirea de la plata taxei de timbru se aplică și căii de atac numai în ipoteza în care aceasta este promovată de aceeași parte care a beneficiat de acest regim la fondul cauzei. Opinia magistraților din cadrul Secției I civile a Tribunalului Neamț este în sensul că scutirea operează pe stadiu procesual, astfel încât calea de atac nu este scutită de timbraj. Magistrații din cadrul Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Neamț și cei din cadrul judecătoriilor Piatra-Neamț, Roman și Târgu Neamț au opinat că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru pentru calea de atac, reglementată de art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, operează indiferent de partea care formulează calea de atac. Argumentele avute în vedere de judecătorii din cadrul Judecătoriei Piatra-Neamț sunt interpretarea literală a dispozițiilor art. 28, faptul că altă interpretare ar face inaplicabil art. 28 (fiind suficient art. 29 doar pentru scutirea reclamantului), faptul că legea nu distinge după calitatea apelantului, deci nici interpretului nu îi este îngăduit să o facă și, nu în ultimul rând, dreptul părților la un proces echitabil (art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului). La nivelul Secției I civile a Tribunalului Bacău, opinia constantă și unitară este în sensul că de prevederile art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 beneficiază în calea de atac doar reclamantul, întrucât scutirea de la plata taxei de timbru este acordată doar beneficiarului acestuia, iar la nivelul Secției a II-a civile și de contencios administrativ și fiscal a aceleiași instanțe, într-o opinie s-a apreciat că dispozițiile art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 operează și în favoarea pârâtului, iar, într-o altă opinie, că, față de sintagma "dacă legea nu prevede altfel . . .", pârâtul care declară o cale de atac nu este scutit de plata taxei judiciare de timbru. Opinia majoritară a judecătorilor din cadrul Secției civile a Judecătoriei Bacău este în sensul că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac, reglementată de art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, operează doar dacă aceasta este formulată de reclamantul care a fost scutit, în primă instanță, de obligația timbrajului. Opinia magistraților din cadrul Judecătoriei Onești este în sensul că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac, reglementată de art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, operează indiferent de partea care formulează calea de atac. Punctul de vedere al magistraților din cadrul Judecătoriei Moinești, față de problematica invocată și în raport cu dispozițiile legale incidente, este în sensul că nu este o scutire de taxă cu caracter personal, ci vizează scutirea ca și obiect, motiv pentru care calea de atac este scutită de obligația timbrajului, indiferent de partea care o formulează.

Curtea de Apel Brașov a comunicat că, la nivelul secției sale civile, nu au fost identificate hotărâri judecătorești relevante în problema de drept ce face obiectul sesizării, însă opinia exprimată din punct de vedere teoretic este că textul art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 nu face nicio distincție, astfel că dacă scutirea vizează obiectul cauzei, este evident că se aplică și apelantului pentru exercitarea căii de atac. La nivelul Secției contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Brașov, după consultarea membrilor secției, a reieșit că practica este unitară în sensul că scutirea de la plata taxei de timbru în recurs operează indiferent dacă recursul este formulat de partea care nu a beneficiat de scutire la fondul cauzei. Tribunalul Covasna a arătat că, în interpretarea dispozițiilor art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, trebuie făcută distincție între situația în care acțiunea de fond este scutită în considerarea unor calități ale reclamantului (de exemplu, acțiunile în pretenții introduse de asociațiile de proprietari) și situațiile în care acțiunile de fond sunt scutite pur și simplu (fără vreo condiție referitoare la calitățile reclamantului), în primul caz scutirea din apel operând doar pentru reclamant, nu și pentru pârâtul care formulează apel, iar, în cel de-al doilea caz, scutirea din apel operând pentru ambele părți. Punctul de vedere al Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov este în sensul că cererile de apel/recurs sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru în situațiile prevăzute de art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, indiferent de partea care exercită calea de atac. În urma consultării judecătorilor de la Tribunalul Brașov, punctul de vedere exprimat de această instanță este în sensul că art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, amplasat înaintea art. 29 (care specifică în mod concret categoriile de acțiuni - scutiri obiective - sau categoriile de persoane - scutiri subiective - care sunt scutite de obligația de plată a taxei judiciare de timbru), reglementează, cu caracter generic, scutirea de plata taxei judiciare de timbru a oricărei cereri pentru exercitarea căilor de atac împotriva hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată o acțiune sau cerere scutită de taxă judiciară de timbru, însă doar "dacă legea nu prevede altfel". Cu titlu de exemplu, dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 stabilesc, în mod expres, altfel, în sensul scutirii de la plata taxei judiciare de timbru a acțiunilor și cererilor, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la protecția consumatorilor "atunci când persoanele fizice și asociațiile pentru protecția consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva agenților economici care au prejudiciat drepturile și interesele legitime ale consumatorilor". Aceste dispoziții legale nu reglementează o scutire obiectivă, în considerarea obiectului cererii deduse judecății și care să se aplice indiferent de calitatea persoanei care formulează astfel de acțiuni sau căi de atac, ci reglementează o scutire subiectivă, în considerarea persoanelor care au calitatea de reclamant și operează doar în favoarea acelor persoane fizice și asociații pentru protecția consumatorilor care au calitatea de reclamant împotriva agenților economici care au prejudiciat drepturile și interesele legitime ale consumatorilor.

Curtea de Apel București a comunicat că, la nivelul secțiilor sale civile, s-au conturat două opinii în problema de drept ce face obiectul sesizării, fiind înaintată jurisprudență relevantă, și anume: a) Opinia conform căreia scutirea de la plata taxei de timbru prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 operează și atunci când apelul/recursul este formulat de pârât, având în vedere că textul art. 28 din actul normativ anterior menționat nu distinge între persoanele care formulează calea de atac. Întrucât această normă juridică prevede că orice cerere pentru exercitarea căii de atac - deci indiferent de calitatea părții care o exercită - este scutită de plata taxei de timbru atunci când este formulată împotriva unei hotărâri judecătorești prin care a fost soluționată o acțiune scutită potrivit legii, rezultă că rațiunea textului este aceea că scutirea operează în considerarea acțiunii, iar nu în considerarea persoanei care exercită calea de atac. Art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 nu face distincție între persoanele care formulează calea de atac, astfel că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru operează indiferent de partea care o exercită. Această concluzie rezultă și din interpretarea sa în corelație cu art. 29 alin. (1) din același act normativ, care prevede, în mod expres, situațiile în care cererile, respectiv căile de atac, ordinare sau extraordinare, sunt scutite de plata taxei de timbru. Astfel, în cazul în care scutirea se raportează la obiectul cererii, exercitarea căii de atac declarate de oricare dintre părți este, la rândul său, scutită de plata taxei de timbru, în temeiul art. 29 alin. (1). În situația în care scutirea la fond operează intuituu personae, calea de atac exercitată de partea scutită la fond va beneficia de prevederile art. 29 alin. (1), în timp ce calea de atac declarată de partea adversă va fi scutită în temeiul art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. În concluzie, s-a apreciat că intenția legiuitorului a fost aceea ca o cerere scutită la fond de plata taxei de timbru să continue să fie judecată în căile de atac cu recunoașterea acestui beneficiu în favoarea tuturor părților. De altfel, chiar din expunerea de motive a actului normativ rezultă necesitatea egalizării armelor în cadrul procesului civil, urmărindu-se o echilibrare a raportului dintre părți în ceea ce privește accesul la instanță. b) Opinia conform căreia scutirea de la plata taxei de timbru prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 operează numai în favoarea consumatorului, apreciindu-se că intenția legiuitorului este de a proteja drepturile și interesele consumatorilor și este justificată prin prisma unei situații de inferioritate, din perspectivă economică și juridică, a consumatorului față de pârâtul operator economic. În acord cu o practică anterioară, constantă a instanței supreme, scutirile de taxă de timbru aferente acțiunilor și cererilor în justiție pot privi un anume obiect, caz în care scutirile se aplică tuturor părților din proces, numai în ceea ce privește obiectul scutit și, de asemenea, pot privi anumite persoane, caz în care de aceste scutiri beneficiază numai persoanele respective, cererile formulate de celelalte părți urmând a se timbra, potrivit legii (a se vedea în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială, Decizia nr. 1.171 din 11 iulie 1996). Astfel, dispozițiile art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 vizează scutirile de la plata taxei de timbru pentru căile de atac declarate împotriva hotărârilor judecătorești prin care a fost soluționată,,o acțiune sau cerere scutită", potrivit legii, de taxa judiciară de timbru, caz în care scutirile se aplică tuturor părților din proces, în ceea ce privește "obiectul" scutit, în timp ce dispozițiile art. 29 din același act normativ vizează și scutiri de taxă de timbru de care beneficiază doar anumite persoane, spre exemplu art. 29 alin. (1) lit. f) - sunt scutite de la plata taxei de timbru cererile în materia protecției drepturilor consumatorului, atunci "când persoanele fizice și asociațiile pentru protecția consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile și interesele legitime ale consumatorilor". Per a contrario, exercitarea căilor de atac referitoare la acest gen de cereri, de către operatorii economici, nu beneficiază de această scutire de la plata taxei de timbru, orice altă parte din proces, în afara celor scutite personal, având obligația să plătească taxa de timbru aferentă, conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013. Textul art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 este aplicabil fără distincție numai în măsura în care scutirea la fond a vizat obiectul acțiunii și, prin urmare, s-a aplicat tuturor părților din proces. Dacă însă scutirea are în vedere calitatea persoanei, art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 devine aplicabil numai în ceea ce privește calea de atac exercitată de aceasta, nu și de alte părți. Chiar în lipsa normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 se menține distincția realizată de normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 146/1997, respectiv scutirile de taxe de timbru se împart în două categorii - scutiri care privesc acțiunile sau cererile având un anume obiect și care se aplică tuturor părților din proces și scutiri care privesc anumite persoane și de care beneficiază numai persoanele respective, cererile formulate de celelalte părți fiind supuse obligației de plată a taxei de timbru. Astfel, chiar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 prevede scutiri de la plata taxei de timbru ce se aplică intuituu personae - cererile și căile de atac formulate de prefect și primar [art. 29 alin. (2)], de Oficiul Național al Registrului Comerțului [art. 29 alin. (3)], de Senat, Camera Deputaților, Președinția României etc. [art. 30 alin. (1)], așa încât a extinde scutirea și la calea de atac exercitată de altă parte contravine scopului edictării normei. Aceeași este situația și în cazul anumitor legi speciale, care prevăd scutiri intuituu personae - acțiunile introduse de administratorul sau lichidatorul judiciar potrivit art. 115 din Legea nr. 85/2014, privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, cererile introduse de asociația de proprietari pentru recuperarea debitelor restante potrivit art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, cu modificările și completările ulterioare. Cum excepțiile de la regula instituită de art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 sunt de strictă interpretare, acestea trebuie aplicate restrictiv, cu respectarea scopului și a finalității urmărite de legiuitor la momentul edictării normei derogatorii. Spre exemplu, scutirea prevăzută de art. 30 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 a avut în vedere că autoritățile respective sunt finanțate de la bugetul de stat pentru a putea funcționa, așa încât ar fi absurd să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă de timbru care revine aceluiași buget. Un astfel de raționament nu este aplicabil, în mod evident, părții adverse, așa încât nu există nicio justificare pentru scutirea acesteia de la plata taxei de timbru. Or, aplicarea art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 în calea de atac exercitată de aceasta contravine scopului urmărit de legiuitor, neputând fi justificată prin simpla invocare a necesității respectării principiului egalității armelor. În măsura în care textul art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 se aplică nediferențiat, se ajunge ca, în cazul unui litigiu având ca obiect pretenții izvorând din același raport juridic, să se aplice diferit dispozițiile în materie de timbraj, în funcție de partea care a inițiat demersul juridic. Pe de altă parte, în măsura în care art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 s-ar aplica nediferențiat, mențiunea din art. 29 alin. (1), referitoare la scutirea în calea de atac, ar fi superfluă. De asemenea, distincția pe care opinia anterioară o face în ceea ce privește persoana care exercită calea de atac [în situația în care scutirea la fond operează intuituu personae și calea de atac exercitată de partea scutită la fond va beneficia de prevederile art. 29 alin. (1), în timp ce calea de atac declarată de partea adversă va fi scutită în temeiul art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013] este artificială, întrucât art. 29 alin. (1), care prevede și scutiri intuituu personae, se referă generic la exercitarea căii de atac, fără a face o diferență între persoanele care o declară. S-a mai reținut că art. 28 are caracter general, iar art. 29 are caracter special, aplicându-se cu prioritate acesta din urmă, conform principiului specialia generalibus derogant. Această concluzie este susținută, pe de o parte, de mențiunea existentă în cuprinsul art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, conform căreia acest text de lege se aplică doar "dacă legea nu prevede altfel". Or, art. 29 din același act normativ prevede altfel, respectiv acordă scutirea de la plata taxei judiciare de timbru anumitor tipuri de acțiuni. Totodată, caracterul special al art. 29 rezidă și din topografia textelor de lege, fiind situat în corpul actului normativ ulterior dispoziției generale, cuprinse la art. 28. Așadar, ori de câte ori cauza de scutire legală de la plata unei taxe judiciare de timbru este acordată intuituu personae, în considerarea unei calități proprii părții reclamante, art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 nu își va găsi aplicabilitate atunci când calea de atac este exercitată de partea pârâtă, întrucât aceasta nu este scutită de obligația de plată a taxei judiciare de timbru.

Curtea de Apel Cluj a comunicat că problema de drept cu care Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată a făcut obiectul discuțiilor purtate cu ocazia întâlnirii profesionale trimestriale a judecătorilor în materie civilă de la instanțele din raza sa de circumscripție din data de 23 martie 2016, când, cu majoritate de voturi, s-a însușit opinia conform căreia scutirea de la plata taxei în căile de atac intervine doar atunci când, în primă instanță, scutirea a operat în considerarea obiectului cererii [cum este, de exemplu, în cazul aplicării art. 29 alin. (1) lit. a) -e), h) și j)] sau a calității persoanei reclamantului, dacă acesta este și titularul cererii de declarare a căii de atac; în schimb, dacă scutirea de la plata taxei de timbru în primă instanță s-a datorat calității reclamantului [cum este, spre exemplu, în situațiile prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. f), g), k), art. 29 alin. (3), art. 30 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 ori art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cu modificările și completările ulterioare], cererea de apel formulată de către pârât este supusă timbrării, conform dispozițiilor generale. Opinia Secției I civile a Curții de Apel Cluj, la acel moment, a fost în sensul că, în aplicarea dispozițiilor art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, dacă acțiunea sau cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, atunci și căile de atac exercitate împotriva hotărârii sunt scutite, având în vedere că textul legal nu distinge în funcție de calitatea persoanei reclamantului. Totodată, Curtea de Apel Cluj a comunicat că, din corespondența purtată cu instanțele judecătorești din raza sa teritorială, au rezultat aceleași două opinii: a) Opinia conform căreia în căile de atac este scutită de plata taxei de timbru doar partea care a beneficiat de scutire legală în considerarea calității sale, nu și celelalte părți din proces, care pot invoca cu succes acest beneficiu numai dacă este vorba despre o scutire determinată de o situație obiectivă (scutire pe obiect), fiind anexate hotărâri judecătorești relevante. Această opinie, exprimată de judecătorii din cadrul Secției a II-a civile a Curții de Apel Cluj, Tribunalului Sălaj, Secției I civile și Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal ale Tribunalului Maramureș, precum și de o parte din judecătorii Tribunalului Cluj, este argumentată prin aceea că prin art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 a fost instituit principiul conform căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege. Art. 29-30 din același act normativ instituie cazurile de scutire de la plata acestei obligații ce revine părților litigante, din analiza acestor prevederi rezultând că există unele situații în care scutirea este instituită în considerarea obiectului cauzei [de exemplu, art. 29 alin. (1) lit. a)-e), g)-j), art. 30 alin. (1) teza finală] și altele în care acest beneficiu este acordat în virtutea situației personale a uneia dintre părți (consumator, deținut politic, Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României etc.). Aceste repere se impun a fi luate în considerare atunci când se analizează textul art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. Analizând succesiunea textelor anterior menționate și apelând la regulile de interpretare sistematică și istorico- teleologică, s-a apreciat că nu este sustenabilă teza extinderii beneficiului unei scutiri acordate în considerarea conjuncturii personale a uneia dintre părțile litigante în favoarea alteia care nu se află în aceeași situație. Aceasta întrucât regula generală este că cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, excepțiile prevăzute fiind de strictă interpretare și aplicare, nefiind permis ca ele să fie extinse la alte situații, pe care norma juridică nu le prevede. Nu este permisă extinderea beneficiului invocat, atunci când el nu a fost acordat în considerarea unei situații obiective și impersonale. Prin urmare, scutirea de la plata taxei de timbru în căile de atac intervine doar atunci când, în primă instanță, scutirea a operat în considerarea obiectului cererii sau a calității persoanei reclamantului, dacă acesta este și titularul cererii de declarare a căii de atac; în schimb, dacă scutirea de la plata taxei de timbru în primă instanță s-a datorat calității reclamantului, calea de atac formulată de către pârât este supusă timbrării, conform dispozițiilor generale. b) Opinia conform căreia, în aplicarea dispozițiilor art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, dacă acțiunea sau cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, atunci și căile de atac exercitate împotriva hotărârii sunt scutite, având în vedere că textul legal nu distinge în funcție de calitatea persoanei reclamantului, acest punct de vedere fiind exprimat de judecătorii din cadrul Secției I civile a Curții de Apel Cluj și de o parte din judecătorii Tribunalului Cluj, anexându-se încheieri în acest sens.

Curtea de Apel Constanța a comunicat că, la nivelul Secției I civile, nu au fost identificate cauze în care să se fi pus problema de drept ce face obiectul sesizării. La nivelul Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța, conform încheierilor atașate, s-a apreciat că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru prevăzută de legiuitor pentru anumiți reclamanți (reclamanții în cauzele privind constatarea unor clauze abuzive, lichidatorul/administratorul judiciar, instituții publice atunci când obiectul acțiunii îl constituie venituri publice etc.) nu poate fi extinsă și asupra celorlalte părți care formulează căi de atac, fiind o scutire în considerarea persoanei. În situațiile menționate s-a stabilit că numai reclamantul care formulează calea de atac și care a beneficiat de scutire în primă instanță dispune de aceeași facilitate fiscală, nu și alte părți din proces. Totodată, s-a menționat că o astfel de problemă s-a discutat și cu ocazia întâlnirii profesionale de unificare a practicii judiciare din data de 11 martie 2016, când s-a stabilit, cu opinie majoritară, că profesionistul datorează taxă judiciară de timbru pentru exercitarea căii de atac în cazul acțiunilor întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, republicată, cu completările ulterioare. Opinia unanim exprimată la nivelul Tribunalului Constanța este că textul de lege instituie o scutire personală de la plata taxei judiciare de timbru, de care beneficiază exclusiv subiectul de drept vizat de norma special edictată în favoarea lui, iar în cazul în care scutirea operează în considerarea obiectului cererii/naturii litigiului, toate părțile vor fi scutite de plata taxei de timbru atât în fond, cât și în căile de atac. Din analiza încheierilor comunicate de Tribunalul Tulcea - Secția civilă a rezultat că nu poate fi extinsă sfera persoanelor scutite de la plata taxelor judiciare de timbru, în baza dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, și la instituțiile de credit, deoarece prevederile instituite sunt de strictă interpretare și aplicare.

Curtea de Apel Craiova a comunicat că, la nivelul secțiilor sale civile, s-a conturat opinia în sensul că scutirea în calea de atac operează în raport cu modul în care legiuitorul a înțeles să prevadă scutirea pentru acțiunea sau cererea de fond: dacă este vorba de o prevedere ce stabilește o scutire obiectivă, pentru acțiune sau cerere, și nu pentru persoana care o formulează, atunci scutirea în calea de atac operează pentru toate părțile; dacă este vorba de o scutire subiectivă, în considerarea calității persoanei care formulează acțiunea sau cererea, în calea de atac va fi scutită doar această parte. Același punct de vedere a fost exprimat și de Tribunalul Gorj, Tribunalul Dolj și Tribunalul Olt, aducându-se următoarele argumente: Potrivit art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, dacă legea nu prevede altfel, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare și extraordinare, împotriva hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată o acțiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxă judiciară de timbru. Cererile judiciare scutite de taxă de timbru sunt enumerate la art. 29 din actul normativ, între care sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la protecția drepturilor consumatorilor, atunci când persoanele fizice și asociațiile pentru protecția consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile și interesele legitime ale consumatorilor [lit. f)]. Din interpretarea literală a acestui din urmă text legal rezultă, fără echivoc, că scutirea de la plata taxei de timbru este acordată exclusiv reclamantului persoană fizică ce are calitate de consumator sau asociație pentru protecția consumatorului, nu și pentru partea procesuală cu care se află în litigiu consumatorul sau asociația pentru protecția consumatorului, fiind ca o protecție a consumatorului lezat, dar și un drept la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, prin raportare la calitatea părții adverse, un operator economic cu posibilități materiale. În aceeași ordine de idei s-a apreciat că, prin dispozițiile art. 28, s-a reglementat scutirea de la plata taxei de timbru pentru exercitarea căii de atac numai de către persoanele beneficiare ale scutirii de taxă de timbru în primul ciclu procesual, nu însă pentru toate părțile procesuale, în susținerea opiniei exprimate fiind anexate hotărâri judecătorești relevante.

Curtea de Apel Galați a comunicat că, la nivelul său, s-a apreciat că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac, reglementată de art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, operează doar dacă aceasta este formulată de reclamant, atunci când scutirea de obligația timbrajului a fost prevăzută de legiuitor în considerarea calității reclamantului, anexându-se în acest sens practică judiciară. La nivelul Secției I civile a Tribunalului Galați, opinia unanimă este în sensul că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, operează indiferent de partea care formulează calea de atac. Totuși, în cazul cererilor în care scutirea de la plata taxei judiciare de timbru operează în considerarea calității reclamantului (asociații de proprietari, instituții publice etc.), doar aceste părți beneficiază de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în cazul declarării căilor de atac. Magistrații