ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2016/2021

Ședința publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 6 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Prin sentința civilă nr. 125 din 17 ianuarie 2018, Curtea de Apel București a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Prin aceeași sentință, a admis cererea de sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 și a sesizat Curtea Constituțională cu această excepție.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 pârâtul A. a declarat recurs, neîntemeiat în drept, solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, susținerile formulate în primă instanță.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând excepția nulității recursului pentru netimbrare, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Înalta Curte constată că recurentul-pârât A. nu a respectat obligația legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, deși această obligație i-a fost adusă la cunoștință prin citația emisă pentru primul termen de judecată din 31 martie 2021, comunicată acestuia la data de 18 martie 2021, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul instanței de recurs.

Totodată, se reține că recursul promovat în cauză de pârât nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, care prevăd că acțiunea în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității este scutită de taxă de timbru. Aceasta, întrucât, prin decizia nr. 55 din 3 iulie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 943 din 29 noiembrie 2017, s-a statuat că "dispozițiile art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 se interpretează în sensul că de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de ataca beneficiază numai reclamantul care a fost scutit în primă instanță de obligația timbrajului".

Cum titularul acțiunii în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia este Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Secutității, conform celor statuate prin decizia invocată, în calea de atac, doar acesta beneficiază de scutirea de la obligația timbrajului, întrucât, în calitate de reclamant, a fost scutit de această obligație și în primă instanță.

De asemenea, în cauză, recurentul-pârât nu a formulat o cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și nici o cerere de acordare facilități de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum prevede art. 42 alin. (2) din același act normativ ori o cerere de acordare a ajutorului public judiciar, în condițiile O.U.G. nr. 51/2008.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse, constatând că recurentul nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu și va anula recursul formulat de pârâtul A., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 125 din 7 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2021.