ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 39/2017

CAMERĂ

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 39/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 615 din 31/07/2017

Iulia Cristina Tarcea - președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului

Lavinia Curelea

- președintele delegat al Secției I civile

Eugenia Voicheci - președintele Secției a II-a civile

Eugenia Marin - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal - judecător substituent

Elena Floarea - judecător la Secția I civilă

Lavinia Dascălu

- judecător la Secția I civilă

Andreia Liana Constanda

- judecător la Secția I civilă

Bianca Elena Țăndărescu

- judecător la Secția I civilă

Cristina Petronela Văleanu - judecător la Secția I civilă

Valentina Vrabie - judecător la Secția a II-a civilă

Rodica Zaharia

- judecător la Secția a II-a civilă

Nela Petrișor - judecător la Secția a II-a civilă

Rodica Dorin - judecător la Secția a II-a civilă

Mărioara Isailă

- judecător la Secția a II-a civilă

Decebal Constantin Vlad

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Liliana Vișan - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Cristian Daniel Oana - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Luiza Maria Păun - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Adriana Elena Gherasim - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 4.153/1/2016 este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 27

alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Ședința este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 27

din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă cu privire la dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "modul de interpretare și de aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind dreptul salariaților din instituțiile publice la acordarea de tichete de vacanță, raportat la dispozițiile art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, modificată prin Legea nr. 283/2011, respectiv prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, art. 5 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 - conform cărora în bugetele instituțiilor locale și centrale pe anii 2012, 2013, 2014 nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete/vouchere de vacanță personalului din cadrul acestora - în speță, să se stabilească dacă, pentru anii anterior referiți, dreptul este efectiv înlăturat sau doar suspendat la nivelul fiecărui an în parte, prin nealocarea sumelor aferente acordării efective a acestui drept".

După prezentarea referatului cauzei de către magistratul- asistent, constatând că nu sunt chestiuni prealabile de discutat sau excepții de invocat, președintele completului, doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea de ședință de la 9 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.899/110/2015*, Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să dezlege următoarea chestiune de drept: "modul de interpretare și de aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind dreptul salariaților din instituțiile publice la acordarea de tichete de vacanță, raportat la dispozițiile art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, modificată prin Legea nr. 283/2011, respectiv la art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 și art. 5 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 conform cărora în bugetele instituțiilor locale și centrale pe anii 2012, 2013, 2014 nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete/vouchere de vacanță personalului din cadrul acestora, în speță, să se stabilească dacă, pentru anii anterior referiți, dreptul este efectiv înlăturat sau doar suspendat la nivelul fiecărui an în parte, prin nealocarea sumelor aferente acordării efective a acestui drept".

Cererea de pronunțare a hotărârii prealabile a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 29 decembrie 2016 cu nr. 4.153/1/2016.

II. Temeiul juridic al sesizării

Articolul 519 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele:

"Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Dispozițiile normative a căror interpretare s-a solicitat pe calea prezentei sesizări sunt:

4.1. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009

Art. 1 alin. (2) : "Instituțiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și instituțiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv cele care se finanțează integral din venituri proprii, regiile autonome, societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la care statul este acționar unic sau acționar majoritar, societățile și companiile naționale care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă acordă, în condițiile legii, vouchere de vacanță."

4.2. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

Art. II. - Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: (...)

Art. 15 alin. (2) : "În bugetele pe anul 2012 ale instituțiilor publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora."

4.3. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012

Art. 9: "Prevederile art. 15 (...) ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013."

4.4. Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 168/2014, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța Guvernului nr. 29/2013

Art. 5 alin. (2) : "În bugetele pe anul 2014 ale instituțiilor și autorităților publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora."

IV. Expunerea succintă a procesului

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău cu nr. 2.899/110/2015, Sindicatul A, în numele membrilor săi de sindicat, a solicitat obligarea pârâtei B să acorde fiecăruia dintre reclamanți o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2012-2014 în sumă de șase salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecății, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanții sunt angajați contractuali, pârâta fiind ordonator de credite, iar dreptul la tichetele de vacanță a fost recunoscut prin art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009, aceste dispoziții legale creând în sarcina instituției pârâte obligația acordării acestor drepturi, existând o diferență clară între angajatorii din sectorul privat care "pot acorda" aceste vouchere și instituțiile din sectorul bugetar și celelalte categorii de instituții, limitativ prevăzute de art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009, care au obligația de a acorda aceste drepturi, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu a abrogat sau amânat aplicarea actului normativ anterior menționat, iar lipsa alocării fondurilor necesare plății acestor drepturi nu poate constitui o apărare, pârâta având obligația de a efectua demersurile pentru obținerea sumelor necesare.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că, potrivit art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009, pentru unitățile din domeniul bugetar, voucherele de vacanță se acordă în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii fiecărui ordonator de credite.

Prin Încheierea din 4 noiembrie 2015 s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Secției I civile a Tribunalului Bacău, iar, prin Sentința civilă nr. 57/2016 din 20 ianuarie 2016, Tribunalul Bacău a respins ca nefondată acțiunea, având în vedere opțiunea legiuitorului de a nu acorda tichete/vouchere de vacanță pentru perioada 2012-2014, precum și jurisprudența Curții Constituționale potrivit căreia statul are deplină legitimitate în a acorda suplimente, sporuri, premii, adaosuri la salariul de bază pentru personalul plătit din fondurile publice în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează.

Împotriva hotărârii a formulat apel reclamantul, criticând, în esență, faptul că, prin hotărârea dată, s-a ignorat finalitatea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2009, transformând un drept instituit prin norme legale invocate în susținerea acțiunii într-un drept iluzoriu.

10.

În cadrul soluționării apelului, reclamantul a solicitat suspendarea cauzei, în temeiul art. 519 și art. 520 din Codul de procedură civilă, și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pentru stabilirea modului de interpretare a art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 referitoare la acordarea de tichete de vacanță, raportat la dispozițiile art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, raportat la art. 5 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013, conform căruia în bugetele de stat pe anii 2012, 2013, 2014 ale instituțiilor centrale și locale nu se prevăd sume pentru acordarea tichetelor/voucherelor de vacanță personalului din cadrul acestora, respectiv să se stabilească dacă pentru anii anterior referiți dreptul este efectiv înlăturat sau este suspendat la nivelul fiecărui an în parte prin nealocarea sumelor necesare acordării efective.

V. Motivele reținute de titularul sesizării care susțin admisibilitatea procedurii

11.

Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă, în conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, a constatat admisibilitatea sesizării, motivat de faptul că:

- de lămurirea modului de interpretare a aplicării art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009, raportat la dispozițiile art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, reiterate ulterior și pentru anul 2013 (prin art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012), pentru anul 2014 [prin art. 9 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013], respectiv raportat la art. 5 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013, depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât este supusă examinării problema suspendării sau a înlăturării efective a dreptului la tichete/vouchere de vacanță pe perioada revendicată (2012, 2013, 2014);

- problema de drept este nouă, Înalta Curte de Casație și Justiție nestatuând asupra problemei de drept generate de interpretarea textelor normative anterior referite, nici prin sesizări anterior formulate în temeiul art. 519 și art. 520 din Codul de procedură civilă și nici prin promovarea unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

VI. Punctul de vedere al completului de judecată

12.

Față de prevederile legale incidente în speță, dreptul reclamanților reprezentați de sindicat vizează acordarea unei despăgubiri echivalente cu contravaloarea tichetelor de vacanță pentru anii 2012, 2013, 2014, drept prevăzut prin dispozițiile art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009.

13.

Prin modul de redactare a textelor anterior referite, prin precizarea anului pentru care nu se acordă dreptul, coroborat cu aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2009, s-a apreciat că efectul acestor dispoziții legale vizează exercițiul dreptului la acordarea tichetelor/voucherelor de vacanță, în sensul suspendării acestuia pe perioada anilor 2012, 2013, 2014, și nu existența însăși a acestui drept, reiterată prin Legea nr. 94/2014 de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2009, prin care dreptul dedus judecății a fost instituit.

14.

În opinia instanței de sesizare, din interpretarea normelor legale enunțate rezultă că voința legiuitorului a fost nu aceea de eliminare a beneficiului acordat categoriei salariaților bugetari în cauză la acordarea de tichete/vouchere de vacanță, ci doar de suspendare a acestui drept, pentru anii menționați în textele normative, atât timp cât prin actele normative succesive Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2009 nu s-a prevăzut expres abrogarea lui.

15.

S-a reținut în cauză și aspectul dezvoltat de Curtea Constituțională a României în argumentarea Deciziei nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, prin care s-a constatat că art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 și ordonanța în ansamblul său sunt constituționale, potrivit căruia "deși autoritățile au dreptul de a dispune cu privire la acordarea drepturilor bănești pretinse de autorii excepției de neconstituționalitate, restrângerea ori suspendarea acestor drepturi și în viitor, în condițiile în care textele de lege care le prevăd nu au fost abrogate, ar putea justifica întrebarea dacă aceste drepturi mai există și dacă nu cumva textele de lege care le prevăd au fost în fapt lipsite de eficiență, așa încât speranța titularilor acestor drepturi, deși are un suport legal, este în realitate lipsită de conținut. Astfel, deși formal limitată în timp, respectiv vizând durata unui an calendaristic, măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulți ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor legale, creând incertitudine cu privire la existența acestor drepturi".

16.

În speță, s-a reținut că măsura de suspendare a dreptului la tichetele/voucherele de vacanță a fost menținută și pentru anul 2014, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, suspendare ce nu poate fi menținută ulterior, câtă vreme dreptul revendicat a fost confirmat și prin Legea nr. 94/2014 de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2009, care l-a instituit.

17.

Menținerea acestei măsuri de suspendare sine die echivalează în fapt cu suprimarea dreptului, fiind afectată însăși existența acestuia, contrar considerentelor deciziei Curții Constituționale anterior menționate, respectiv Deciziei nr. LXXVII (77) din 5 noiembrie 2007 pronunțate în Dosarul nr. 43/2007, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 553 din 22 iulie 2008, a Înaltei Curți de Casație și Justiție (pentru identitate de argumentare), decizie conform căreia "succesiunea în timp a actelor normative impune a se reține că dreptul se cuvine de la data instituirii lui, producând efecte de la această dată, suspendarea exercițiului acestui drept neputând fi echivalentă cu însăși înlăturarea lui, cât timp, prin nicio dispoziție legală, nu i-a fost înlăturată existența, iar, pe de altă parte, nu s-a constatat neconstituționalitatea textului normativ ce îl prevedea"

VII. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

18.

În cererea de sesizare depusă în apel, reclamantul a opinat în sensul că dispozițiile art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 creează în sarcina instituțiilor publice obligația de a acorda tichete/vouchere de vacanță, textul normativ fiind clar și neechivoc, nelăsând loc unei interpretări contrare.

18.1. În contextul arătat, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 (art. 15), prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 [art. 15 alin. (2) ] și prin Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 [art. 5 alin. (2) ], din modul de formulare a acestora rezultă că legiuitorul a avut în intenție doar suspendarea dreptului la tichetele/voucherele de vacanță la nivelul fiecărui an în parte, prin nealocarea, în bugetele centrale și locale ale instituțiilor publice, a sumelor necesare, și nicidecum înlăturarea totală a acestui drept.

18.2. În argumentarea acestui punct de vedere s-a invocat și Legea nr. 94/2014 de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2009.

19.

Intimatul, prin apărător, a apreciat în sensul că dispozițiile normative sunt clare, nesuscitând divergențe pentru anii 2012, 2013, 2014, prevăzându-se expres nealocarea în bugetele aferente unităților bugetare centrale și locale a sumelor destinate acoperirii contravalorii tichetelor/voucherelor de vacanță, astfel că există un impediment legal în acordarea acestui drept.

VIII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

20.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică practică judiciară în problema de drept care formează obiectul sesizării Curții de Apel Bacău.

21.

Curtea de Apel Bacău nu a identificat hotărâri judecătorești pronunțate cu privire la această chestiune de drept și nu a exprimat niciun punct de vedere în sensul celor solicitate de Înalta Curte de Casație și Justiție.

22.

Curtea de Apel Ploiești - instanțele din raza sa teritorială au avut opinii divergente în sensul că Tribunalul Dâmbovița și Tribunalul Buzău au apreciat că dreptul este efectiv înlăturat, în timp ce Tribunalul Prahova a considerat că dreptul este doar suspendat.

Sentința civilă nr. 2.734 din 14.10.2014, pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 1.112/105/2015, Sentința civilă nr. 3.215 din 25.11.2015, pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 778/62/2015, Sentința civilă nr. 874/23.03.2016, pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 5.525/105/2015, Sentința civilă nr. 1.029/07.04.2016, pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 6.485/105/2015, Sentința civilă nr. 1.213/25.04.2016, pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 3.837/105/2015, Sentința civilă nr. 1.936/17.06.2016, pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 4.936/105/2015, Sentința civilă nr. 2.652/23.09.2016, pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 3.731/90/2015, Sentința civilă nr. 734/7.09.2016, pronunțată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 1.410/114/2016, Sentința civilă nr. 929/17.10.2016, pronunțată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 1.490/90/2016.

23.1. Curtea de Apel Timișoara - în aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 raportat la dispozițiile art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, respectiv prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, art. 5 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2013, jurisprudența unitară curții și a instanțelor arondate acesteia este în sensul respingerii acțiunilor întemeiate pe aceste prevederi, fără a se analiza dacă dreptul este efectiv înlăturat sau doar suspendat la nivelul fiecărui an în parte, prin nealocarea sumelor aferente acordării efective a acestui drept.

23.2. Instanțele au apreciat că tichetele de vacanță reprezintă o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație sau acordarea acestora a fost negociată prin contractele de muncă.

Sentința civilă nr. 2.481/20.09.2016, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3.156/108/2016*, definitivă prin Decizia civilă nr. 1.585/12.12.2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 3.156/108/2016*, Sentința civilă nr. 2.413/15.09.2016, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 2.097/108/2016*, definitivă prin neapelare; Sentința civilă nr. 5.339/12.12.2016, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 2.083/95/2016, definitivă prin neapelare; Sentința civilă nr. 421/15.04.2016, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 30/115/2016, definitivă prin neapelare; Sentința civilă nr. 80/26.01.2015, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 5.881/101/2015, definitivă prin neapelare; Sentința civilă nr. 1.851/9.10.2015, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 1.339/115/2015, definitivă prin neapelare.

24.

Curtea de Apel Iași, Secția litigii de muncă și asigurări sociale - prin Decizia nr. 239/2016 din 1 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 897/89/2015 s-a apreciat că dreptul la vouchere se poate realiza doar în condițiile prevederii în bugetul de stat a unor sume cu această destinație și se acordă doar personalului încadrat cu contract individual de muncă.

25.

La nivelul Secției I civile a Curții de Apel Alba Iulia a Tribunalului Sibiu - Secția I civilă și a Tribunalului Alba - Secția I civilă, opinia este în sensul că dreptul este înlăturat prin nealocarea în bugetul anual a sumelor necesare finanțării acestor tichete.

Decizia civilă nr. 1.256/2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 1.476/107/2015. Sentința civilă nr. 776/2016, pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 11.755/63/2015, Sentința civilă nr. 1.500/2015, pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 1.825/107/2015, și Sentința civilă nr. 152/2016, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 2.138/90/2015.

26.1. Curtea de Apel Craiova, Secția contencios administrativ și fiscal - art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 reglementează modalitatea de acordare a primei de vacanță, cu trimitere la definirea anumitor categorii de instituții publice, numai sub forma voucherelor de vacanță, însă, pentru aceste instituții publice, actele normative ulterioare interzic prevederea sumelor necesare acordării tichetelor-cadou și a tichetelor de vacanță, personalului din cadrul acestora (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru anul 2012, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 pentru anul 2013 și Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 pentru anul 2014).

26.2. Operând o interdicție de includere a sumelor necesare în bugetul instituțiilor publice (existând o trimitere către Legea nr. 500/2002 și Legea nr. 273/2006), se produce o înlăturare a beneficiului la acordarea tichetelor de vacanță, și nu de suspendare a plății acesteia; aceasta în condițiile în care bugetele instituțiilor publice pentru anii 2012, 2013, 2014 sunt finalizate, iar, în lipsa unor norme exprese, în materie bugetară, neputându-se reveni asupra unui cont bugetar finalizat.

26.3. Ca atare, în lipsa unor norme exprese, nu poate fi apreciată interdicția de includere a sumelor, în buget, ca o suspendare a acordării, la nivelul fiecărui an în parte, ci operează o înlăturare a beneficiului acordării dreptului, pentru perioada 2012-2014, conform normelor mai sus menționate.

Decizia nr. 2.825/2016 pronunțată în Dosarul nr. 8.023/95/2015, și Decizia nr. 3.130/2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.956/109/2016 ale Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal.

26.4. La nivelul aceleiași curți de apel s-a reținut și că "actul normativ de acordare a voucherelor/tichetelor de vacanță nu este încă aplicabil, dreptul fiind suspendat (Decizia nr. 88 de la 12 ianuarie 2017 a Secției I civile), iar prin sentințele nr. 4.041/2015 de la 24 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 5.787/101/2015, nr. 4.203 din 27 octombrie 2015, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 641/90/2015, nr. 1.324 din 23 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.251/95/2016, nr. 577/2016 de la 11 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția civilă în Dosarul nr. 1.142/104/2016, s-a apreciat că acordarea tichetelor de vacanță nu reprezintă o obligație legală pentru angajator sau un drept câștigat pentru angajați, ci doar o facultate a angajatorului și se poate face în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar, respectiv în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori.

26.5. Opinia unanimă a judecătorilor de la Secția conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Dolj este în sensul că dispozițiile respective doar au suspendat la nivelul fiecărui an în parte plata tichetelor de vacanță, prin nealocarea sumelor necesare acordării efective a acestui drept, nefiind înlăturat dreptul salariaților la acordarea tichetelor de vacanță [Sentința nr. 812 din 16 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 12.607/63/2015, în care solicitarea reclamanților a fost respinsă doar pentru considerentul că nu au fost alocate sume cu această destinație, nefiind îndeplinite condițiile art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009].

27.1. În practica Curții de Apel Galați s-a apreciat că dreptul salariaților din instituțiile publice la acordarea de tichete de vacanță este înlăturat, dispozițiile legale prevăzând în mod expres că nu se acordă.

Decizia civilă nr. 1.392 din 10.11.2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1.641/91/2015, Decizia civilă nr. 1.284 din 27.10.2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2.785/113/2015, Decizia civilă nr. 639 din 10.05.2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2.227/113/2015.

27.2. Opinia judecătorilor tribunalelor Vrancea și Brăila este în sensul că dreptul la tichetele/voucherele de vacanță este doar suspendat, și nu efectiv înlăturat.

Sentința nr. 128/2016 de la 17.03.2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.506/91/2015, Sentința nr. 625/2015 de la 28.10.2015 pronunțată în Dosarul nr. 1.495/91/2015, și Sentința nr. 538/2016 de la 12.10.2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.673/91/2016 ale Tribunalului Vrancea, Sentința nr. 218 din 14.03.2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.564/113/2015, Sentința nr. 811/FCA/2015 din 21.12.2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.227/113/2015, Sentința nr. 261/2016 de la 31.05.2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.844/113/2015, Sentința nr. 391/FCA din 8.09.2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.183/113/2016, Sentința nr. 376/FCA de 8.09.2016, pronunțată în Dosarul nr. 907/113/2016, Sentința nr. 533/2016/FCA de la 6.10.2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.205/113/2016 și Sentința nr. 456/FCA/2016 de la 22.09.2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.011/113/2016 al Tribunalului Brăila.

28.1. La nivelul Secției I civile a Curții de Apel Oradea și a Tribunalului Satu Mare nu au fost identificate hotărâri judecătorești prin care instanțele să stabilească în concret dacă dreptul este efectiv înlăturat sau doar suspendat la nivelul fiecărui an în parte.

28.2. Potrivit jurisprudenței identificate, în astfel de cauze instanțele au respins acțiunile reclamanților, reținând că acordarea voucherelor (tichetelor) de vacanță nu constituie o obligație legală pentru angajatorul instituție publică, iar actul normativ nu instituie un drept al angajatului, ci doar o vocație la o măsură specială, în anumite condiții: să aibă încheiat un contract individual de muncă și să fie alocate sumele necesare, cu această destinație, în bugetul de stat aferent fiecărui an. Aceasta duce la concluzia că pentru anul în care nu au fost alocate sume de bani în acest sens, dreptul este înlăturat, și nu doar suspendat.

28.3. La nivelul Secției I civile a Tribunalului Bihor s-a apreciat că dreptul este suspendat la nivelul fiecărui an în parte, prin nealocarea sumelor aferente acordării efective a acestui drept, sumele cu destinația de vouchere de vacanță nefiind prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite.

Sentința civilă nr. 808/2015, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. 959/83/2015; Decizia civilă nr. 244/2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 959/83/2015; Sentința civilă nr. 625/2015, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. 748/83/2015; Decizia civilă nr. 1.095/2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 748/83/2015; Sentința civilă nr. 11/2016, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. 2.809/83/2015; Decizia civilă nr. 467/2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 2.809/83/2015; Sentința civilă nr. 66/2016, pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 1.407/84/2015, definitivă prin neapelare; Sentința civilă nr. 57/2016, pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 1.946/84/2015.

29.

Curtea de Apel Pitești - practica judiciară a fost unitară în sensul respingerii cererilor salariaților din instituțiile publice de acordare de tichete de vacanță.

Decizia nr. 2.633/2016 din 23.11.2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.733/90/2015, și Decizia nr. 1.081/2016 din 17.06.2016, pronunțată în Dosarul nr. 5.074/109/2015 ale Curții de Apel Pitești.

30.

Curtea de Apel Târgu Mureș

- la nivelul acestei instanțe s-a apreciat că instituțiile publice pot acorda prime de vacanță sub forma voucherelor numai în condițiile legii, or, în lipsa alocării de fonduri cu această destinație, acțiunile având acest obiect au fost respinse ca neîntemeiate.

Sentința 1247 din 22.09.2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.772/96/2015 rămasă definitivă prin respingerea apelului, Decizia nr. 28/A din 19.01.2017 a Curții de Apel Târgu Mureș și Sentința 112 din 02.02.2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.451/96/2015 a Tribunalului Harghita rămasă definitivă prin neexercitarea căii de atac.

31.

Practica judiciară relevantă la nivelul secției contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Brașov este în sensul că acțiunile cu acest obiect au fost respinse.

Decizia nr. 483/R/2016 de la 9.06.2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.167/119/2015, și Decizia nr. 730/R/2016 de la 11.10.2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.384/62/2015 ale Curții de Apel Brașov, Sentința civilă nr. 518 din 26.05.2016, pronunțată în Dosarul nr. 359/119/2016 și Sentința civilă nr. 161 din 25.02.2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.513/119/2015 ale Tribunalului Covasna, Sentința nr. 1.260/MAS/2015 de la 17 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 784/62/2015 a Tribunalului Brașov.

31.1. Opinia judecătorilor din cadrul Tribunalului Covasna este în sensul că dreptul la tichetele de vacanță prevăzut de lege este efectiv înlăturat, iar, la nivelul Tribunalului Brașov, s-a reținut că dreptul la tichete de vacanță este condiționat de existența alocărilor bugetare.

32.1. Curtea de Apel București

- opinia judecătorilor Secției a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului București este că, pentru anii anterior menționați, dreptul este efectiv înlăturat, iar, la nivelul Secției civile din cadrul Tribunalului Giurgiu, punctul de vedere al judecătorilor este unitar, în sensul că din interpretarea dispozițiilor legale rezultă că, până în prezent, nu s-au acordat aceste tichete și vouchere de vacanță, fiind chiar prevăzută această interdicție de acordare, respectiv menționându-se expres că nu se acordă, inclusiv pentru anul în curs. Este adevărat că această obligație era prevăzută în acte normative, dar la fel, legiuitorul, prin acte normative subsecvente celui în care se prevedea acordarea cuantumului/contravalorii tichetelor/voucherelor respective, a prevăzut expres că nu se acordă aceste valori, în cursul anilor 2012, 2013 și 2014.

Decizia nr. 6.414 din data de 12 decembrie 2016, pronunțată de Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel București, în Dosarul nr. 605/116/2016, Decizia civilă nr. 556 din data de 2 februarie 2017, pronunțată de Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel București, în Dosarul nr. 406/90/2016, Decizia civilă nr. 3.790 din data de 5 iulie 2016, pronunțată de Secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel București, în Dosarul nr. 117/116/2016, Decizia civilă nr. 1.874 din data de 13 aprilie 2016, pronunțată de Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel București, în Dosarul nr. 1.731/116/2015, Sentința civilă nr. 8.525 din data de 29 septembrie 2016, pronunțată de Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului București, în Dosarul nr. 30.297/3/2016, Sentința civilă nr. 1.198 din data de 8 decembrie 2015 pronunțată de Secția civilă a Tribunalului Călărași, în Dosarul nr. 1.669/116/2015, Sentința civilă nr. 344/CAF din data de 28 septembrie 2016, pronunțată de Secția civilă a Tribunalului Giurgiu, în Dosarul nr. 352/122/2016, Sentința civilă nr. 430/LMAS/2016 din data de 24 noiembrie 2016, pronunțată de Secția civilă a Tribunalului Giurgiu, în Dosarul nr. 1.284/122/2016, Sentința nr. 1.171 din data de 17 septembrie 2015, pronunțată de Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și de contencios administrativ fiscal a Tribunalului Teleorman, în Dosarul nr. 809/87/2015, Sentința nr. 1.635 din data de 19 octombrie 2015, pronunțată de Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal a Tribunalului Teleorman, în Dosarul nr. 812/87/2015, Sentința nr. 192 din data de 9 februarie 2016, pronunțată de Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal a Tribunalului Teleorman, în Dosarul nr. 2.490/109/2015 și Sentința nr. 696 din data de 23 iunie 2013, pronunțată de Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal a Tribunalului Teleorman, în Dosarul nr. 1.001/87/2015.

32.2. Deși, în mod teoretic, lipsa acestor fonduri sau neprevederea lor în bugete pentru acordarea drepturilor cerute de reclamant nu ar putea împiedica plata efectivă a acestor drepturi, neacordarea tichetelor/voucherelor a fost oprită prin acte normative de aplicabilitate generală, astfel că instituția publică nu poate fi în culpă în ce privește neacordarea lor.

32.3. Opinia judecătorilor Tribunalului Ialomița este în sensul de a suspenda la nivelul fiecărui an în parte, prin nealocarea sumelor aferente acordării efective a acestui drept, iar, la nivelul Secției conflicte de muncă, asigurări sociale și de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Teleorman, practica judiciară pe aspectele semnalate este în sensul că, în perioada 2012-2014, sumele cu destinația de vouchere de vacanță nu au fost prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite parte în prezenta cauză, acest drept fiind înlăturat de legiuitor.

33.1. Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cererile reclamanților de acordare a tichetelor de vacanță au fost respinse pe motiv că, în bugetele aferente anilor în discuție, nu au fost prevăzute sume pentru acordarea acestor drepturi, fără a se face distincție cu privire la faptul că dreptul a fost înlăturat sau doar suspendat.

Decizie civilă nr. 667 CA din data de 26 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.700/88/2015, Decizia nr. 866/CA din data de 14.11.2016, pronunțată în Dosarul nr. 46.349/3/2015, și Decizia pronunțată în Dosarul nr. 3.297/118/2016, neredactată, ale Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Sentința civilă nr. 1.849 din 20 iulie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.881/118/2016*, Sentința civilă nr. 381 din data de 22.03.2016, pronunțată în Dosarul nr. 8.168/118/2015, Sentința civilă nr. 457 din data de 8.04.2016, pronunțată în Dosarul nr. 8.158/118/2015, Sentința civilă nr. 918 din 26 iulie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.878/118/2016, Sentința civilă nr. 420 din 4 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 8.161/118/2015, Sentința civilă nr. 429/CA din 6.04.2016, pronunțată în Dosarul nr. 8.167/118/2015, Sentința civilă nr. 683/CA din 26.05.2016, pronunțată în Dosarul nr. 46.349/3/2015 și Sentința civilă nr. 848 de la 16 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.872/118/2016 ale Tribunalului Constanța.

33.2. Practica judiciară a Tribunalul Constanța a fost în sensul că dreptul privind acordarea de tichete/vouchere de vacanță personalului din cadrul instituțiilor publice pentru anii 2012, 2013 și 2014 este efectiv înlăturat, în raport cu prevederile art. 7 din Legea nr. 283/2011 pentru anul 2012, art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 pentru anul 2013 și art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 pentru anul 2014, opinia majoritară a magistraților este că dreptul efectiv este înlăturat.

34.1. La nivelul secțiilor civile și secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Curții de Apel Suceava și tribunalelor Suceava și Botoșani s-a identificat jurisprudență

din care rezultă că cererile de chemare în judecată pentru acordarea sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță au fost respinse ca nefondate.

Sentința nr. 912 din 12.10.2016 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. 1.425/40/2016, definitivă prin Decizia nr. 29 din 17 ianuarie 2017 a Curții de Apel Suceava, Sentința nr. 1.063 din 4.12.2015, pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. 1.888/40/2015, definitivă prin Decizia nr. 710 din 14 iunie 2016 a Curții de Apel Suceava, Sentința nr. 580 din 18.10.2016, pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. 1.426/40/2016, definitivă prin Decizia nr. 170 din 30.01.2017 a Curții de Apel Suceava, Sentința nr. 943 din 23.09.2015, pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. 975/40/2015, Sentința nr. 599 din 19.10.2016, pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. 1.692/40/2016, Sentința nr. 1.214 din 17.10.2016, pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 2.616/86/2916, definitivă prin Decizia 49 din 19.01.2017 a Curții de Apel Suceava, Sentința nr. 432 din 31 martie 2016 a Tribunalului Suceava, pronunțată în Dosarul nr. 6.146/86/2015 și Sentința nr. 1.027 din 8.09.2016 a Tribunalului Suceava pronunțată în Dosarul nr. 1.543/86/2016, definitivă prin Decizia nr. 61 din 18.01.2017 a Curții de Apel Suceava.

34.2. În opinia magistraților Secției I civile a Curții de Apel Suceava, dreptul la acordarea acestor sume de bani, astfel cum este reglementat prin dispozițiile art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009, este condiționat de prevederea sumelor cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unitățile din sistemul bugetar și în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.

34.3. Prin urmare, este vorba de un drept condițional, corelativ unei obligații condiționale, astfel cum este aceasta definită prin dispozițiile art. 1.399 din Codul civil.

34.4. Câtă vreme evenimentul viitor - prevederea în bugetul angajatorului a sumelor cu această destinație - nu s-a realizat, obligația (și, respectiv, dreptul corelativ) este desființată.

35.1. Curtea de Apel Cluj

- există o practică unitară, în sensul respingerii ca nefondate a apelurilor declarate de salariații din instituțiile publice împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță de tribunalele din circumscripția Curții de Apel Cluj.

Decizia civilă nr. 2.133/A/2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 5.080/117/2015, prin care a fost păstrată Sentința civilă nr. 1.612/2016, pronunțată de Tribunalul Cluj; Decizia civilă nr. 2.209/A/2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 469/112/2016, prin care a fost păstrată Sentința civilă nr. 325/F/2016, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud; Decizia civilă nr. 735/A/2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 730/102/2015, prin care a fost păstrată Sentința civilă nr. 1.207/2015, pronunțată de Tribunalul Maramureș; Decizia civilă nr. 454/A/2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 966/84/2015, prin care a fost păstrată Sentința civilă nr. 1.694/2015, pronunțată de Tribunalul Sălaj; Decizia civilă nr. 742/A/2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 764/102/2015, prin care a fost păstrată Sentința civilă nr. 1.208/2015, pronunțată de Tribunalul Maramureș; Decizia civilă nr. 75/A/2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 905/84/2016, prin care a fost păstrată Sentința civilă nr. 1.140/2016, pronunțată de Tribunalul Sălaj; Decizia civilă nr. 1.944/A/2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 2.296/112/2015, prin care a fost păstrată Sentința civilă nr. 84/F/2016, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud; Decizia civilă nr. 2.238/A/2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 340/112/2016, prin care a fost păstrată Sentința civilă nr. 308/F/2016, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud.

35.2. În toate aceste situații, sentințele pronunțate în primă instanță, prin care au fost respinse ca neîntemeiate acțiunile formulate de personalul din sistemul bugetar privind acordarea de tichete/vouchere de vacanță pentru anii 2012-2014, au fost menținute.

35.3. În ceea ce privește considerentele reținute în deciziile pronunțate în apel de către completele specializate în materia litigiilor de muncă din cadrul Curții de Apel Cluj, în unele hotărâri s-a avut în vedere că dreptul salariaților nu a fost suspendat, pentru următoarele motive:

35.4. În perioada dedusă judecății, pentru anii 2012, 2013 și 2014, angajatorul reclamanților nu avea, potrivit legii, obligația de a acorda tichete de vacanță, ceea ce concordă cu împrejurarea că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009, în forma în vigoare în toată această perioadă, nu impune obligația de a acorda tichete de vacanță, ci doar o posibilitate, în condițiile legii și în limita sumelor incluse în buget cu această destinație.

35.5. În lipsa prevederii în buget a unor sume cu această destinație și în condițiile în care chiar legiuitorul a dispus, pentru sistemul bugetar, că salariații nu vor beneficia de prime de vacanță și că nu vor fi stabilite sume cu astfel de destinație în buget, ținând cont și de faptul că tichetul/voucherul de vacanță are aceeași natură și aceeași finalitate cu prima de vacanță în formă bănească, pe care de altfel a și înlocuit-o, începând cu modificările aduse prin Legea nr. 173/2015, în privința instituțiilor publice, Curtea a constatat că pretenția dedusă judecății este lipsită de temei legal.

35.6. Nealocarea fondurilor necesare plății acestor beneficii nu are semnificația propusă de reclamanți, neputându-se reține o încălcare a normelor evocate.

35.7. În același sens, prin Decizia civilă nr. 2.099/A/2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 339/112/2016, prin care a fost păstrată Sentința civilă nr. 295/2016, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, s-a reținut că aceste texte de lege nu indică spre o amânare a plății acestor vouchere/prime/tichete de vacanță cu un an, adică, așa cum au interpretat apelanții, să se contureze ideea de a se acorda aceste beneficii în anul următor celui pentru care ar fi în mod normal datorate.

35.8. Dimpotrivă, chiar succesiunea acestor acte normative - toate ordonanțe de urgență ce cuprind, în notele lor de fundamentare, justificarea urgenței adoptării acestora prin trimiterile pe care le fac la "arieratele bugetare înregistrate la nivelul unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale", ca și la faptul că "neadoptarea acestor măsuri" și în continuare "ar genera un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat (...), afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanțelor publice" - conturează intenția de a nu se acorda aceste drepturi în mod definitiv, iar nu printr-o suspendare anuală a acordării lor, în sensul de a se acorda cu întârziere de un an aceste beneficii.

35.9. În alte cauze în care apelul exercitat de salariați a fost apreciat, de asemenea, ca fiind nefondat, instanțele de apel au avut în vedere că dreptul reclamanților a fost suspendat, dar acesta nu s-a raportat pentru anul următor, după cum urmează:

35.10. În perioada 2012-2015, prin actele normative incidente în materia salarizării personalului bugetar și a măsurilor fiscal-bugetare s-a prevăzut pentru fiecare an calendaristic, determinat de constrângerile bugetare, că nu se acordă tichete/vouchere de vacanță, această măsură fiind o suspendare a exercitării dreptului salariaților care intră sub incidența Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2009 și care durează până la sfârșitul anului 2016.

35.11. Caracterul general al normei din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009, care reglementează dreptul la prima de vacanță sub forma și voucherelor/tichetelor de vacanță, nu înlătură posibilitatea legiuitorului de a suspenda acordarea acestuia.

35.12. Referitor la caracterul limitat în timp al efectului suspendării cu consecința acordării voucherelor/tichetelor de vacanță, ulterior împlinirii termenului de suspendare se rețin următoarele:

35.13. Dreptul în discuție este unul anual și se acordă ca atare. Astfel că, în situația în care anual, pe perioada solicitată, prin legile anuale de salarizare, s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor și autorităților publice nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou, prime de vacanță și vouchere de vacanță personalului din cadrul acestora, acest drept nu se acordă, pentru respectivul an. Acest drept, în lipsa unei dispoziții legale exprese, nu se raportează pentru anul următor.

35.14. Reținând că dreptul la acordarea voucherelor de vacanță a fost suspendat în toată perioada 1 ianuarie 2012-31 decembrie 2016, prin neprevederea în bugete a sumelor pentru acordarea tichetelor/voucherelor de vacanță fiind respectate cerințele art. 66 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că este voința imperativă a legiuitorului de a interzice acordarea tichetelor/voucherelor de vacanță, care dă expresie politicii salariale a statului, reclamanții nu sunt îndreptățiți să beneficieze de drepturile pretinse, fără a putea imputa neefectuarea de către pârâtă a demersurilor în vederea asigurării bugetului necesar, deoarece ordonatorii de credite pot solicita fonduri doar în limitele prevăzute de lege și cu respectarea destinației fondurilor.