ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1858/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 7 iunie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins cererea de suspendare a judecății cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., formulată de reclamantul A..

Prin aceeași încheiere, instanța a stabilit termen la 2 octombrie 2019, cu citarea părților, în vederea soluționării recursurilor declarate de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 620 din 24 aprilie 2018 și a încheierilor din 23 octombrie 2018, 18 decembrie 2018 și 05 martie 2019, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2015, având ca obiect anulare act, în contradictoriu cu intimații pârâți B. și C..

Prin decizia nr. 846 din 09 aprilie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 7 iunie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Prin încheierea din 09 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, formulată de petentul A., în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Împotriva încheierii din 09 iulie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a formulat contestație în anulare petentul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 29 mai 2020, sub nr. x/2020, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului de judecată nr. 4.

Contestatorul-petent a solicitat admiterea contestației în anulare, astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, a arătat că dezlegarea dată cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru este rezultatul unei erori materiale în raport de decizia nr. 55/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a încheierii din 09 februarie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015 de către instanța de fond și a încheierii din 20 mai 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, hotărâri definitive de care instanța nu a ținut cont respingând cererea fără a cerceta fondul cauzei.

Totodată, a susținut aplicabilitatea art. 29 lit. c) și art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 în condițiile în care instanța nu i-a pus în vedere să timbreze recursul soluționat prin decizia nr. 846 din 09 aprilie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

A mai precizat că în dosarul nr. x/2020, instanța a apreciat în mod greșit că sunt incidente dispozițiile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, fără a analiza natura actului contestat, fiind vorba de o convenție civilă sub condiție rezolutorie și nu de un contract de vânzare - cumpărare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 și 2 din C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Contestația în anulare este nefondată, în considerarea argumentelor ce succed:

Hotărârea ce face obiectul prezentei contestații este reprezentată de încheierea din data de 09 iulie 2020, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbre, aferente contestației în anulare declarate împotriva deciziei civile nr. 846 din 09 aprilie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2015.

Din cuprinsul cererii formulate rezultă că au fost invocate cazurile de contestație în anulare prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora:

"Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

"1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; (…)."

În ceea ce privește art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că a fost invocat în mod formal, contestatorul neaducând critici încheierii atacate prin prisma dispozițiilor legale evocate, astfel că susținerile părții urmează a fi analizate prin raportare la dispoziții art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Erorile materiale avute în vedere de prevederile legale menționate sunt acele erori de fapt, involuntare, de ordin formal (respingerea în mod greșit a recursului ca tardiv declarat, anularea în mod greșit a recursului ca netimbrat ori ca declarat de o persoană fără calitate de reprezentant, etc.), care au determinat o soluție greșită, iar nu pretinse greșeli de judecată referitoare la fondul pretenției deduse judecății ori la dispozițiile legale care nu au fost aplicate sau au fost greșit interpretate.

În speță, nemulțumirile contestatorului, astfel cum au fost expuse în cuprinsul contestației, se referă la aplicarea greșită a art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prin raportare la natura actului contestat, cu consecința stabilirii în sarcina sa a unei taxe de timbru nedatorate, susținând aplicabilitatea art. 28 și art. 29 lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013.

Or, prin criticile formulate, contestatorul nu vizează greșeli materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., așa cum neîntemeiat susține, deoarece tinde să pună în discuție elemente ale cauzei care, departe de a fi erori materiale cu caracter procedural, țin de dezlegarea dată cererii de reexaminare prin încheierea contestată.

Prin urmare, greșelile instanței, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de interpretare a dispozițiilor legale în materie de taxe de timbru, așa cum sunt cele invocate de contestator.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de petentul A. împotriva încheierii din 9 iulie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de petentul A. împotriva încheierii din 9 iulie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 septembrie 2020.