ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2179/2020

Ședința publică din data de 22 octombrie 2020

Asupra prezentului recurs, reține următoarele:

Prin încheierea din camera de consiliu de la 16 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Călărași, secția civilă, a admis excepția de netimbrare a cererii de reexaminare și a anulat, ca netimbrată, cererea de reexaminare, formulată de petentul A. împotriva încheierii din 13 mai 2020, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs petentul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la 29 iunie 2020.

Prin decizia civilă nr. 394 din 27 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din 16 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Tribunalul Călărași, secția civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs petentul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 3 septembrie 2020.

Prin rezoluția din 8 septembrie 2020 s-a dispus citarea recurentului cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 20 RON, pentru termenul de judecată de la 22 octombrie 2020, stabilit prin aceeași rezoluție.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepția de netimbrare și a reținut cauza în pronunțare asupra acestei excepții.

Analizând recursul din perspectiva excepției de netimbrare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență."

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței."

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția din 8 septembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a stabilit că recurentul A. datorează, pentru soluționarea recursului, o taxă judiciară de 20 RON, în temeiul art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin aceeași rezoluție, recurentului i s-a pus în vedere că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condițiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, conform art. 39 alin. (1) din același act normativ.

Deși legal citat pentru termenul din 22 octombrie 2020, recurentul nu s-a prezentat în instanță, nu a depus la dosar dovada îndeplinirii obligației legale privind taxa de timbru și nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în condițiile prevăzute de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și nici cerere de acordare a facilităților la plata taxei de timbru, conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din actul normativ anterior menționat, deși instanța i-a pus în vedere că are această posibilitate.

Neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată de către legiuitor ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conținutul art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă".

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constată că cererea de recurs formulată de recurentul A. nu îndeplinește una dintre condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., și va anula, ca netimbrat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 394 din 27 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 394 din 27 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2020.