ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 141/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13 iulie 2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a solicitat anularea Rezoluției de clasare nr. x/2016 din 14 iunie 2016 prin care s-a dispus în temeiul art. 45 alin. (4) lit. b) raportat la art. 47 lit. b) din Legea nr. 317/2004 clasarea sesizării formulate cu privire la săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 99 lit. f), lit. h), lit. r) și lit. ș) din Legea nr. 303/2004 de către doamna judecător B., care a soluționat dosarul nr. x/2012.

Prin Sentința civilă nr. 331 din 6 februarie 2017, Curtea de Apel București a respins excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului întâmpinării, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, prin raportare la prevederile art. 78 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 16

1

din Legea 554/2004 și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. SRL - în insolvență, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 reclamanta A. SRL - în insolvență a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând excepția nulității recursului pentru insuficientă timbrare, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.

Dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc faptul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar potrivit alin. (3) această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În raport de soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată, s-a constatat că recursul este supus obligației achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013. Totodată, s-a reținut că recurenta nu a depus la dosar dovada achitării integrale a taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, în sumă de 50 RON, la dosar existând dovezi doar pentru suma de 20 RON.

Ulterior, prin Rezoluția din 16 noiembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 15 ianuarie 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

Prin aceeași rezoluție, Înalta Curte a pus în vedere recurentei-reclamante ca, până la primul termen de judecată fixat în cauză la 15 ianuarie 2020, să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 30 RON, până la valoarea de 50 RON, conform art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării căii de atac.

Înalta Curte constată că, deși recurenta-reclamantă a fost încunoștințată cu privire la obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în completare, în cuantum de 30 RON, prin intermediul citației emise pentru termenul de judecată din 15 ianuarie 2020, comunicată acesteia la data de 22 noiembrie 2019, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosarul instanței de recurs, aceasta nu și-a îndeplinit obligația legală ce i-a fost adusă la cunoștință.

Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. Totodată, art. 197 C. proc. civ. statuează că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, iar netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii.

Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse, constatând că recurenta nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul reclamantei, ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Societatea A. SRL, în insolvență, prin administrator special C., împotriva Sentinței civile nr. 331 din 6 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2020.

GGC - CP