ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1432/2019

Ședința publică din data de 24 septembrie 2019

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă și modificată la data de 09.11.2007, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., F. și G., a solicitat instanței să dispună revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/24.08.2007 la BNP H., instituirea unui sechestru judiciar asupra imobilului I. din Satul de Vacanță Constanța, radierea din cartea funciară a înscrierii efectuate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. x/24.08.2007 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 19.03.2008, a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului C., iar prin încheierea nr. 975/16.04.2008 a fost admisă cererea reclamantei de instituire a unui sechestru judiciar asupra imobilului în litigiu, fiind desemnat administrator-sechestru societatea reclamantă, pentru motivele arătate în încheiere.

La data de 20.01.2010, J. a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei, admisă în principiu de instanță.

Prin încheierea din 18.05.2016, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis cererea pârâților F. și G. și a dispus repunerea pe rol a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 1085/12.06.2017 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2007, s-a respins acțiunea formulată, astfel cum a fost modificată, ca nefondată, precum și cererile formulate de pârâții F. și G. privind ridicarea sechestrului judiciar și schimbarea administratorului sechestru, reclamanta fiind obligată la plata către pârâta B. a sumei de 12.760 RON reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Împotriva sentinței civile nr. 1085/12.06.2017 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, dar și a încheierii din 18 mai 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. și intervenienta J. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 806/2017 din 14 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au fost respinse excepția nulității și excepția lipsei de interes și s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. și de apelanta-intervenientă J. împotriva încheierii din data de 18.05.2016 și a sentinței civile nr. 1085/12.06.2017, pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. x/2007.

Prin decizia civilă nr. 2359 din 30 mai 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. și recurenta-intervenientă J., prin lichidator judiciar CII K., împotriva deciziei civile nr. 806/2017 din 14 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 489/2018 din 5 octombrie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. și de apelanta-intervenientă J., prin lichidator judiciar CII K., în contradictoriu cu intimații-pârâți B., D., E., F. și G., împotriva încheierii din data de 18.05.2016 și a sentinței civile nr. 1085/12.06.2017, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2007.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. și intervenienta J., prin lichidator judiciar C.I.I. K., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865 și solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată efectuate în toate fazele procesuale.

Pentru termenul de judecată din data de 24.09.2019, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 7.705,11 RON, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. g) raportat la art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și cu mențiunea depunerii timbrului judiciar în valoare cumulată de 10,15 RON.

La data de 20 septembrie 2019, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus la dosar dovada achitării unei taxe judiciare de timbru de 10 RON, învederând că dosarul se află în rejudecare și în primul ciclu procesual a plătit taxă judiciară de timbru de 10 RON, apreciind că acesta este cuantumul corect.

La termenul de judecată din 24 septembrie 2019, Înalta Curte a invocat din oficiu, excepția insuficientei timbrări a recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. nu a timbrat recursul în cuantumul datorat, deși a fost legal citată pentru termenul din 24 septembrie 2019 cu mențiunea îndeplinirii obligației de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 7.705,11 RON și de a depune timbru judiciar în valoare de 10,15 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată și ale art. 3 și art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare, taxele de timbru și timbrul judiciar se plătesc anticipat.

Cu totul excepțional, în condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, instanțele judecătorești pot reține cereri sau acțiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, dispoziții incidente și în cazul neaplicării timbrului judiciar.

Cum în speță, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. nu s-a conformat îndeplinirii obligației legale de plată prevăzută de actele normative menționate, achitând doar suma de 10 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru, recursul declarat de aceasta va fi anulat, ca insuficient timbrat.

Analizând recursul intervenientei J., prin lichidator judiciar C.I.I. K. față de prevederile art. 56 C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 56 C. proc. civ. de la 1865, "Apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia dintre părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs".

Art. 56 C. proc. civ. de la 1865 își găsește aplicare și în situația în care partea pentru care s-a intervenit în proces a formulat cererea de apel sau de recurs peste termenul legal ori calea de atac este anulată ca netimbrată, neregulat introdusă sau nemotivată, deoarece apelul sau recursul exercitat peste termen, anulat ca netimbrat sau nul este considerat că nu există.

În cauză, se constată că J. are calitatea de intervenientă accesorie, în favoarea reclamantei S.C. A. S.R.L.

Cum recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a fost anulat ca insuficient timbrat, nu poate fi concepută o continuare de către intervenientă a activității procesuale în fața instanței de control judiciar, fără ca partea principală să fi învestit în mod legal instanța cu judecarea recursului său.

Această situație, ce determină sancțiunea respingerii recursului ca neavenit, este impusă în mod evident de caracterul accesoriu al intervenției care permite altei persoane să intre în proces, într-o poziție procesuală de susținere a părții în favoarea căreia a fost făcută cererea de intervenție.

Așa fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va face aplicarea art. 56 C. proc. civ. de la 1865 și va respinge recursul declarat de recurenta-intervenientă J., prin lichidator judiciar C.I.I. K., ca neavenit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 489/2018 din 5 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge ca neavenit recursul declarat de recurenta-intervenientă J., prin lichidator judiciar C.I.I. K., împotriva deciziei civile nr. 489/2018 din 5 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2019.