ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2043/2021

Ședința publică din data de 07 octombrie 2021

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, la 22 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru bătaia de joc, nedreptatea și nerespectarea legilor, a Constituției, stabilirea drepturilor pecuniare conform hotărârilor justiției, solicitând obligarea acesteia și a Statului Român la plata de daune materiale și morale în sumă de 50.000 euro.

Prin încheierea nr. 27/05.04.2017, Tribunalul Constanța a anulat cererea formulată, în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ., argumentat de faptul că partea nu a depus la dosar precizările solicitate prin adresa de regularizare.

În cauză reclamantul a formulat o cerere, calificată drept reexaminare a respectivei încheieri.

Prin încheierea din 22.05.2017, Tribunalul Constanța a anulat ca netimbrată cererea de reexaminare.

În acest dosar, la 07.06.2017, reclamantul A. a solicitat instanței să constate că a achitat taxa judiciară de timbru aferentă cererii de reexaminare la 18.05.2017, conform chitanței expediate prin serviciul poștal, cu 4 zile înainte de termenul de judecată stabilit.

Prin sentința civilă nr. 48/28.06.2017, Tribunalul Constanța, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de repunere în termen inițiată de reclamant în cadrul cererii de reexaminare a încheierii de ședință nr. 27/05.04.2017.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.

Față de precizările aduse de parte, în sensul că exercită calea de atac a apelului contra sentinței, și de natura litigiului soluționat prin hotărârea atacată, prin încheierea de ședință din 15.11.2017, Curtea de apel a calificat calea de atac ca fiind apel.

Prin decizia civilă nr. 182/C/15.11.2017, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a admis apelul, a desființat sentința atacată și a trimis contestația în anulare spre rejudecare Tribunalului Constanța, secția I civilă.

A motivat, în esență, că aspectele din cererea de repunere în termenul de depunere a taxei judiciare de timbru impuneau calificarea ei ca fiind o contestație în anulare îndreptată împotriva încheierii din 22 mai 2017 (prin care cererea de reexaminare a fost anulată ca netimbrată).

Prin sentința civilă nr. 1617/21.06.2018, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis contestația în anulare, a anulat încheierea din 22.05.2017 și rejudecând a respins, ca nefondată, cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii nr. 27/05.04.2017.

Împotriva încheierii nr. 27 din 5 aprilie 2017 a formulat recurs reclamantul.

Prin decizia civilă nr. 272 din 2 octombrie 2019 s-a respins recursul, ca inadmisibil.

Petentul A. a solicitat reexaminarea deciziei anterior menționate.

Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 113C din 1 iulie 2020, a respins, ca inadmisibilă, cererea de reexaminare.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs reclamantul A..

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosar recurs.

Recurentul a formulat punct de vedere la raport, arătând că își menține susținerile din recurs.

Prin rezoluția din 10 iunie 2021 s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 7 octombrie 2021.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția inadmisibilității, reținută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului’’.

Obiectul recursului exercitat de petent îl reprezintă decizia nr. 113 din 1 iulie 2020 a Curții de Apel Constanța, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de reexaminare a deciziei nr. 272 din 2 octombrie 2019.

Înalta Curte reține că litigiul vizează, la bază, încheierea nr. 27 din 5 aprilie 2017 a Tribunalului Constanța, secția I civilă, prin care s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, în baza art. 200 alin. (4) C. proc. civ., pe motiv că nu au fost îndeplinite obligațiile stabilite prin adresa de regularizare.

Potrivit art. 200 alin. (4) C. proc. civ., dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii. Alin. 5 al aceleiași norme stabilește că împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii, iar alin. (7) prescrie că reexaminarea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective.

În cauză încheierea de anulare a fost supusă reexaminării și, ulterior, recursului, astfel cum s-a menționat în evocarea istoricului cauzei, hotărârile pronunțate în aceste litigii având un caracter definitiv, prin urmare și decizia nr. 113 din 1 iulie 2020 a Curții de Apel Constanța, dată în soluționarea cererii de reexaminare a deciziei nr. 272 din 2 octombrie 2019, are același regim juridic, nemaiputând fi atacată cu recurs.

Dintr-o perspectivă, împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată, partea poate uza numai de calea de atac specifică a reexaminării, sens în care este exclusă exercitarea vreuna dintre căile de atac prevăzute de art. 456 C. proc. civ.

Dintr-o altă perspectivă, ținând seama de obiectul recursului, definit prin art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege’’, hotărârea prin care a fost soluționată o cerere de reexaminare nu se încadrează în categoria celor enumerate.

În temeiul argumentelor prezentate și față de împrejurarea că împotriva soluției date în reexaminare, partea nu mai poate formula o altă cerere de reexaminare, așa cum se dispune prin art. 200 alin. (7) C. proc. civ., Înalta Curte conchide că decizia nr. 113 din 1 iulie 2020 a Curții de Apel, prin care a fost soluționată cererea de reexaminare a deciziei nr. 272/2 octombrie 2019, nu este susceptibilă de a fi supusă cenzurii pe calea recursului.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție reținând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei civile nr. 113 C din 01 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 octombrie 2021.