ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1080/2023

Ședința publică din data de 4 mai 2023

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2051/2020 din 4 noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B.., în contradictoriu cu pârâta C..

Împotriva acestei sentințe, la data de 1 aprilie 2021 (fax), reclamanta A. S.R.L., prin administrator special D., a formulat apel, semnat de E. S.P.A.R.L., prin care a solicitat admiterea căii de atac și schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

La data de 13 mai 2021, A. S.R.L., prin administrator special D., a transmis la dosar o cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, întemeiată pe dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin încheierea nr. 65 A din 24 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare formulată de apelanta A. S.R.L. (societate aflată în insolvență).

În argumentare acestei încheieri, s-a reținut că acțiunea și apelul au fost promovate de societatea reclamantă A. S.R.L., prin administrator special, aceasta menționând că se află în procedura de insolvență.

Potrivit art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar în aplicarea dispozițiilor prezentului capitol, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxe de timbru.

Prin urmare, legea prevede scutirea de la plata taxei de timbru numai în măsura în care cererea de chemare în judecată sau calea de atac au fost formulate de societatea în insolvență, prin administrator judiciar, condiție neîndeplinită în cauză.

Pe de altă parte, Curtea de Apel București a constatat că, deși în cererea de reexaminare petenta a susținut faptul că apelul a fost însușit de administratorul judiciar, nu a fost depusă nicio dovadă în acest sens.

În considerarea celor ce preced, instanța de apel a respins cererea de reexaminare, ca neîntemeiată.

La data de 4 iunie 2021, B., în calitate de administrator judiciar al debitoarei A. S.R.L., a depus la dosar o adresă, prin care a învederat că judecătorul sindic a menținut dreptul de administrare al societății, aceasta desfășurându-și activitatea curentă sub supravegherea administratorului judiciar. A solicitat instanței să ia act de faptul că administratorul judiciar își însușește și susține apelul astfel cum a fost formulat, neavând, în virtutea dreptului de supraveghere, niciun motiv să se opună unei acțiuni menite să mărească averea debitoarei. Totodată, a solicitat să se constate că apelul promovat de A. S.R.L. este scutit de plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 .

La data de 19 octombrie 2021 (conform plicului atașat), apelanta A. S.R.L., prin administrator special D., a formulat cerere de restituire a taxei judiciare de timbru în sumă de 139.950,57 RON, achitată în faza procesuală a apelului .

În drept, s-au invocat prevederile art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin decizia nr. 446 A din 16 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis apelul declarat de apelantele A. S.R.L. prin administrator special D. și A. S.R.L. prin administrator judiciar B., împotriva sentinței civile nr. 2051 din 4 noiembrie 2020 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C.; s-a schimbat sentința atacată, în sensul că s-a admis în parte cererea; pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 27.629.610 RON (echivalentul a 5.783.520,15 Euro); de asemenea, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 139.950,55 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru în apel; prin aceeași decizie, s-a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de apelantă, prin administrator special, ca nefondată.

În ceea ce privește cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de administratorul special al apelantei, Curtea de Apel București a avut în vedere că dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 (invocate de solicitant) permit restituirea sumei în situația în care taxa judiciară de timbru nu era datorată. În speță, nu este îndeplinită această cerință în condițiile în care administratorul special a înțeles să formuleze apel în cauză, astfel cum reiese în mod expres din cererea depusă la 23 noiembrie 2021, iar acesta nu este scutit de plata taxei judiciare de timbru, ci doar administratorul judiciar potrivit art. 115 din Legea nr. 85/2014.

Împotriva deciziei nr. 446 A din 16 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, recurenta-reclamantă A. S.R.L., reprezentată de administratorul judiciar B. și de administratorul special D., a declarat recurs strict cu privire la soluția de respingere a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru.

Întemeindu-și calea de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a dezvoltat următoarele critici:

Decizia recurată este insuficient motivată și conține considerente contradictorii. Astfel, s-a arătat că este insuficient motivată, întrucât din considerentele acesteia, nu rezultă, fie și implicit, de ce argumentele recurentei din prezenta cauză au fost invalidate. Este contradictorie, deoarece instanța a reținut împrejurarea că apelul formulat de către administratorul judiciar este scutit de plata taxei judiciare de timbru, însă a respins cererea de restituire ignorând că apelul societății A. S.R.L. a fost însușit de către administratorul judiciar prin adresa înaintată în data de 3 iunie 2021 către Curtea de Apel București.

Recurenta-reclamantă a mai susținut faptul că decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu cele ale art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

În opinia recurentei, dispozițiile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 trebuie interpretate în sensul că acțiunea debitorului aflat în insolvență, în vederea recuperării creanțelor, în măsura în care a fost introdusă sau însușită de către administratorul judiciar, este scutită de plata taxei judiciare de timbru. De asemenea, autoarea căii de atac consideră că însușirea acțiunii de către administratorul judiciar presupune însușirea tuturor fazelor procesuale.

Independent de împrejurarea că această interpretare corespunde dispozițiilor legale, recurenta a subliniat că apelul debitoarei A. S.R.L. a fost însușit de către administratorul judiciar.

Împrejurarea că însușirea apelului de către administratorul judiciar s-a realizat ulterior respingerii cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru nu este de natură a determina respingerea recursului de față. Aceasta, întrucât dispozițiile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 nu condiționează calificarea unei acțiuni ca scutită de taxa de timbru de însușirea acesteia de către administratorul judiciar, doar până la un anumit moment.

Pentru aceste argumente, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, Curții de Apel București, strict cu privire la soluția de respingere a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru.

În etapa recursului s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 1 martie 2023 s-a fixat termen la data de 4 mai 2023, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Înalta Curte, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce succed.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, nu poate fi primit.

Recurenta a susținut, pe de o parte, faptul că hotărârea instanței de apel este insuficient motivată cu privire la soluția de respingere a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru, iar, pe de altă parte, că aceasta ar cuprinde considerente contradictorii.

Astfel, contradictorialitatea ar viza faptul că instanța de apel, deși a reținut împrejurarea că apelul formulat de către administratorul judiciar este scutit de plata taxei judiciare de timbru, a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, ignorând că apelul A. a fost însușit de către administratorul judiciar prin adresa înaintată în data de 3 iunie 2021 către Curtea de Apel București.

Înalta Curte reamintește faptul că viciile motivării unei hotărâri pot fi încadrate în trei categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă și motivarea insuficientă, casarea intervenind, de regulă, în cazul în care există contradicție între considerente și dispozitiv, când hotărârea cuprinde considerente contradictorii, precum și în cazul în care lipsește motivarea soluției din dispozitiv ori în cazul în care motivarea este superficială sau cuprinde numai considerente străine de natura cauzei.

Într-adevăr, conform art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., considerentele vor cuprinde obiectul cererii, susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Trebuie avut în vedere și faptul că motivarea unei hotărâri judecătorești ridică o problemă de conținut, relevantă fiind consistența analizei juridice și pertinența argumentelor aduse de instanță în susținerea soluției pronunțate, iar nu o chestiune de cantitate. Pe cale de consecință, calitatea unei motivări și, implicit, respectarea exigențelor impuse de prevederile legale mai sus indicate nu este determinată de volumul considerentelor, ci de valoarea juridică a argumentelor și de corectitudinea raționamentului care a stat la baza pronunțării soluției.

Motivarea trebuie să fie clară, precisă și necontradictorie, aceste cerințe înlăturând arbitrariul și făcând posibil controlul judiciar, precum și exercitarea căilor de atac de retractare. O motivare poate fi considerată contradictorie atunci când această deficiență se deduce din simpla lecturare a considerentelor hotărârii și nu se poate înțelege care a fost raționamentul judecătorului cauzei.

Critica recurentei nu este întemeiată, deoarece contradicția la care se referă art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., atunci când privește doar considerentele, trebuie să fie una de natură să conducă spre concluzia că hotărârea este practic nemotivată, asemenea situații întâlnindu-se atunci când din unele considerente rezultă temeinicia cererii, iar din altele netemeinicia, sau atunci când se reține caracterul fondat concomitent a două cereri, cu toate că ele s-ar exclude reciproc, aspecte care nu se regăsesc în litigiul de față.

Susținerile ce vizează încălcarea dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu cele ale art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență vor fi analizate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., câtă vreme prin aceste dispoziții legale sunt instituite reguli de procedură.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru are un caracter excepțional și este posibilă numai în situațiile expres prevăzute de legiuitor. În acest sens, în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, există norme care reglementează cazuri speciale de scutire de la plata taxei de timbru, în considerarea obiectului cauzei, a calității titularului acțiunii sau cererii ori a ambelor elemente enumerate.

În aplicarea prevederilor art. 29 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, potrivit căruia sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru orice alte acțiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară de timbru, a fost edictat art. 115 din Legea nr. 85/2014, care are următorul conținut:

"toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar în aplicarea dispozițiilor prezentului capitol, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxe de timbru".

Rațiunea acordării acestui beneficiu în favoarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar o constituie poziția specială a acestuia, în raport cu ceilalți participanți la procedură, respectiv împrejurarea că acesta nu acționează în interes personal, ci pentru buna desfășurare a întregii proceduri, în vederea reîntregirii patrimoniului debitorului insolvabil, precum și în interesul creditorilor, pentru ca aceștia să își valorifice creanțele în cât mai mare măsură și cât mai operativ.

Pentru a fi incidentă scutirea în temeiul dispoziției legale enunțate este necesar, în primul rând, ca acțiunea sau cererea să fie introdusă de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, indiferent că acționează în această calitate ori ca reprezentant legal al persoanei aflate în insolvență.

O acțiune însușită de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar desemnat în procedură nu este echivalentă cu o acțiune introdusă de aceeași persoană și, ca atare, nu intră în sfera de aplicare a art. 115 din Legea nr. 85/2014. Relevante în acest sens sunt considerentele redate în paragraful 90 al Deciziei nr. 55 din 3 iulie 2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 943 din 29 noiembrie 2017, în cuprinsul cărora se arată că "în cazul scutirilor personale (subiective), dispoziția de favoare este aplicabilă exclusiv ipotezelor în care căile de atac sunt formulate de chiar persoana în favoarea căreia operează scutirea".

Se cuvine a fi menționat faptul că însușirea cererii de către administratorul judiciar nu are semnificația ratificării unui mandat (în sensul art. 1309 din C. civ.) și nu produce efecte retroactive.

Actul de însușire exprimă exclusiv voința practicianului în insolvență de a continua demersul judiciar declanșat de societate, cu consecința preluării cauzei în starea în care se găsește, inclusiv din perspectiva obligației de timbrare valabil născute în sarcina societății.

Împrejurarea că administratorul judiciar poate decide să susțină calea de atac exercitată de către administratorul special nu atrage încadrarea în ipoteza normativă avută în vedere de art. 115 din Legea nr. 85/2014, întrucât verificarea condițiilor impuse de acest text se efectuează prin raportare la momentul înregistrării cererii, atunci când se naște obligația de plată a taxei judiciare de timbru.

Contrar celor susținute prin memoriul de recurs, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile legale, reținând că prevederile art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, invocate de către administratorul special al apelantei, permit restituirea sumei achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru doar în situația în care aceasta nu era datorată.

Or, în cauză, prin încheierea nr. 65 A din 24 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare formulată de apelanta A. S.R.L. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Prin urmare, Înalta Curte reține că obligația achitării taxei judiciare de timbru în faza procesuală a apelului a fost definitiv stabilită, operând autoritatea de lucru judecat a unei chestiuni tranșate în interiorul procesului și imutabilitatea actului jurisdicțional.

Așa fiind, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză de recurenta-reclamantă A. S.R.L., reprezentată de administratorul judiciar B. și de administratorul special D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., reprezentată de administratorul judiciar B. și de administratorul special D. împotriva deciziei nr. 446 A din 16 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 mai 2023.