ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2108/2021

Ședința publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 22.02.2018, S.C. A. S.R.L. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 2002A din 21 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Prin decizia civilă nr. 854A din 16 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost admisă excepția perimării și s-a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2002A din 21 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata B. S.A.

Împotriva acestei hotărâri, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.

În motivare, recurenta arată că pentru termenul de judecată din 16.05.2019 nu a fost legal citată, impunându-se citarea prin administrator judiciar C., întrucât se afla în stare de insolvență.

Totodată, recurenta arată că pentru termenul de judecată din 16.05.2019 a formulat în termen legal (mai puțin de 6 luni de la data suspendării judecării) cerere de repunere pe rol, timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, cu privire la care instanța nu s-a pronunțat.

Ca atare, recurenta apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 416 alin. (3) teza finală C. proc. civ.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Intimata A1 CARPI FINANCE S.A. CESIONAR AL CREANȚEI B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursului netimbrat, ca tardiv formulat, iar în subsidiar respingerea ca nefondat.

Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. și în complet de filtru a dispus, prin încheierea din 20 noiembrie 2019, comunicarea acestuia părților, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea de ședință din 18 martie 2020, au fost respinse excepțiile netimbrării și tardivității recursului, invocate de intimată, a fost admis în principiu recursul și s-a constatat suspendarea de plin drept a judecății, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.

Cauza a fost repusă pe rol la 16 septembrie 2020, când s-a dispus amânarea judecății pentru termenul din data de 4 noiembrie 2020, în vederea îndeplinirii procedurii de citare cu recurenta.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2020, s-a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Asupra incidentului perimării judecării recursului, invocat din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. prin încheierea de ședință din 4 noiembrie 2020.

Așadar, față de data la care s-a dispus suspendarea judecății, respectiv 4 noiembrie 2020, rezultă că a trecut un termen mai mare de 6 luni, față de data de 13 octombrie 2021.

Prin urmare, urmează să se constate perimată cererea de recurs, formulată de recurenta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar C. împotriva deciziei civile nr. 854A din 16 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, cu consecința prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., text ce lipsește de efect toate actele de procedură îndeplinite în fața instanței care a aplicat această sancțiune procedurală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar C. împotriva deciziei civile nr. 854A din 16 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 octombrie 2021.