ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2723/2022

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2723/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 15 decembrie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la 20 ianuarie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 731.946,43 RON, din care 698.550,00 RON reprezintă contravaloarea daunelor morale și materiale achitate de către S.C. A. S.A., în calitate de asigurător, 33.396,43 RON reprezintă cuantumul dobânzii aferente sumei menționate, calculată conform art. 3 din O.G. nr. 9/2000 și a dobânzii penalizatoare, calculată conform art. 1 alin. (3) coroborat cu art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data plății despăgubirilor - 18 martie 2013 și până la data de 20 ianuarie 2014 - data promovării acțiunii și la plata dobânzii legale, în continuare de la data de 20 ianuarie 2014, până la achitarea integrală a debitului.

Reclamanta a formulat precizări cu privire la petitul cererii de chemare în judecată, învederând că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 695.100 RON, iar nu 698.550 RON, cum eronat a indicat în cererea introductivă.

Prin sentința civilă nr. 13440 din 1 septembrie 2014, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 1063 din 3 martie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost admisă cererea precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.A., fiind obligat pârâtul B. la plata sumei de 695.100 RON, cu titlu de despăgubiri, reprezentând daune materiale și morale.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 26 mai 2016, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., completarea sentinței civile nr. 1063 din 3 martie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014, în sensul obligării pârâtului și la plata accesoriilor.

Prin sentința civilă nr. 7382 din 22 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost admisă cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. și s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1063 din 3 martie 2015, în sensul obligării pârâtului la plata către reclamantă și a dobânzii legale aferente debitului principal în sumă de 695.100 RON, calculată începând de la data de 18 martie 2013 și până la data achitării integrale a debitului. Totodată, a fost obligat pârâtul la plata sumei de 10.924,46 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva sentinței civile nr. 1063 din 3 martie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă au declarat apel ambele părți.

Ulterior, pârâtul B. a declarat apel și împotriva sentinței civile nr. 7382 din 22 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii cererii de completare, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 7 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost suspendată judecarea apelurilor formulate de reclamantă și de pârât împotriva sentinței civile nr. 1063 din 3 martie 2015, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin care s-a soluționat fondul litigiului.

Instanța de apel a arătat că se impune suspendarea judecării apelurilor, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în vederea redactării hotărârii nr. 7382 din 22 noiembrie 2016, având ca obiect cererea de completare a sentinței civile nr. 1063 din 3 martie 2015 și înaintării de către Tribunalul București, secția a VI-a civilă a dosarului de fond, după redactarea hotărârii menționate.

Prin încheierea din 4 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în temeiul art. 420 C. proc. civ. s-a respins excepția perimării apelurilor declarate împotriva sentinței civile nr. 1063 din 3 martie 2015 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, cu motivarea că, raportat la dispozițiile art. 471 alin. (8) C. proc. civ., dosarul de apel nu putea să fie înaintat instanței superioare decât după expirarea termenului de apel în care putea fi formulată calea de atac și cu privire la soluția dată cererii de completare. Totodată, s-a constatat că nu poate fi reținută culpa părții pentru nesolicitarea repunerii pe rol a apelului, în condițiile în care acesteia nu i-a fost comunicată sentința prin care a fost soluționată cererea de completare. Din dovada de comunicare, depusă la dosarul de apel, a rezultat că hotărârea prin care a fost soluționată cererea de completare a fost comunicată la data de 30 august 2018, iar instanța de apel a considerat că nu s-a împlinit termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata acestei cauze nefiind lăsată în nelucrare din vina părții.

Prin aceeași încheiere, cauza a fost repusă pe rol, în baza art. 413 alin. (2) C. proc. civ.. Totodată, având în vedere că s-a formulat și un apel de către apelantul-pârât împotriva hotărârii prin care a fost soluționată cererea de completare, s-a pus în vedere acestuia să precizeze valoarea contestată, respectiv valoarea dobânzii legale aferente sumei de 695.100 RON, calculată de la data de 18 martie 2013 și până la data introducerii apelului, respectiv 8 decembrie 2016, sub sancțiunea suspendării judecății apelului, în conformitate cu art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și să achite taxa de timbru corespunzătoare potrivit art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat.

Prin încheierea din 6 noiembrie 2018, instanța de apel, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării apelului declarat de apelantul-pârât B. împotriva sentinței civile nr. 7382/22.11.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, având ca obiect completarea sentinței civile nr. 1063/03.03.2015, constatând că, în măsura în care apelantul nu și-a precizat valoarea dobânzii legale, s-a aflat în imposibilitatea stabilirii taxei judiciare de timbru și, pe cale de consecință, a reținut neîndeplinirea obligației acestuia de a timbra cererea.

Totodată, întrucât suspendarea viza apelul declarat împotriva sentinței de completare a hotărârii, instanța de apel a apreciat că acest fapt nu împiedică soluționarea apelurilor formulate împotriva hotărârii principale, prin urmare, instanța de apel a rămas învestită cu soluționarea apelurilor declarate împotriva sentinței civile nr. 1063 din 3 martie 2015, prin care a fost soluționată cererea principală în dosarul primei instanțe.

Prin decizia civilă nr. 2334 din 20 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a reiterat dispoziția de suspendare a judecării apelului declarat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 7382 din 22 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, pentru neîndeplinirea de către pârât a obligației stabilite în sarcina sa, respectiv precizarea valorii contestate.

A fost admisă excepția inadmisibilității apelului declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1063 din 3 martie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă și a fost respins ca inadmisibil apelul declarat de această parte.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de reclamanta S.C. A. S.A..

A fost admis apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 1063 din 3 martie 2015, care a fost schimbată în tot, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată. Totodată, a fost obligată reclamanta S.C. A. S.A. la plata către stat a sumei de 5.462,23 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru, de la plata căreia a fost scutit apelantul-pârât B..

Împotriva acestei decizii și a încheierilor din 4 septembrie 2018 și din 6 noiembrie 2018 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârilor atacate în baza art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Prin decizia civilă nr. 779 din 30 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2014 a fost admis recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva încheierii din 6 noiembrie 2018 și împotriva deciziei civile nr. 2334 din 20 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pe care le-a casat în parte și a trimis cauza aceleiași instanțe în vederea soluționării apelului declarat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 7382 din 22 noiembrie 2016, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, fiind menținute celelalte dispoziții ale încheierii și deciziei recurate.

A fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva încheierii din 4 septembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 2043/A din 14 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în rejudecare:

Admite apelul declarat de apelantul-pârât B. împotriva sentinței civile nr. 7382 din 22 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.A..

Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că:

Respinge cererea având ca obiect obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente despăgubirilor, ca neîntemeiată.

Înlătura dispoziția instanței privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

Admite în parte cererea având ca obiect obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.

Obligă intimata-reclamantă la plata către apelantul-pârât a sumei de 2.325 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru) efectuate în apel.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantă S.C. A. S.A..

Recurenta a solicitat admiterea recursului, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea și anularea cererii de apel formulate de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 7382/2016, precum și împotriva sentinței civile nr. 1063/20152. Obligarea intimatului la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea acțiunii.

Recurenta S.C. A. S.A. susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de material - cu referire la termenul procesual impus de lege în vederea achitării taxei judiciare de timbru, conform art. 470 alin. (3) C. proc. civ.

Având în vedere particularitatea cauzei, respectiv aceea că dosarul se afla în rejudecare, momentul până la care apelantul-pârât trebuia să achite taxa judiciară de timbru ar fi fost cel târziu în data de 12 octombrie 2021, iar sancțiunea este nulitatea cererii.

Or, în mod greșit a interpretat și aplicat instanța de apel dispozițiile art. 470 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că a fost complinită lipsa taxei de timbru la termenul ulterior din 9 noiembrie 2021, context în care se solicită casarea deciziei civile nr. 2043/2021 și anularea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 7382/2016.

Iar, în măsura în care cererea de apel formulată împotriva sentinței civile nr. 7382/2016 va fi anulată ca netimbrată sau tardiv timbrată, se solicită instanței de recurs și casarea sentinței civile nr. 7382 din 22 noiembrie 2016 cu privire la admiterea apelului și menținerea sentinței civile nr. 13440 din 1 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în totalitate ca fiind definitivă prin neapelare, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 "acțiunile și cererile introduse de instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției si Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență".

Art. 470 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxei de timbru. Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

In speță, apelantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că nu a făcut dovada achitării taxe judiciare de timbru legal datorată pentru capătul de cerere având ca obiect dobânda legala penalizatoare, în termenul stabilit de instanță, capăt indisolubil legat de capătul principal.

Având în vedere faptul că s-a complinit numai obligația privind taxa judiciară de timbru aferentă capătului cererii de apel privind debitul principal și față de împrejurarea că exista interdependență între cele două petite, recurenta solicită instanței de recurs să constate că cererea de apel formulată împotriva sentinței civile nr. 1063/2015 nu este susceptibilă de a fi soluționată în limita în care s-a complinit obligația privind taxa judiciară de timbru, si prin urmare solicită casarea ca nelegală, în tot a deciziei instanței de apel nr. 2043/2021 și, pe cale de consecință să fie casată în tot decizia instanței de apel, în ceea ce privește soluția pronunțată pe apelul declarat de către apelantul-pârât B. împotriva sentinței civile nr. 1063/2015, să se dispună anularea cererii de apel ca insuficient timbrată și înlăturarea dispozițiilor privind obligarea recurentei la plata către stat a taxei judiciare de timbru de la plata căreia a fost scutit apelantul-pârât, să fie menținută sentința civilă nr. 13440/2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în totalitate, ca fiind definitivă prin neapelare.

Totodată, solicită obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată efectuate pentru soluționarea cauzei, în fata instanței de apel și a instanței de recurs.

Prin întâmpinarea, depusă la 24 martie 2022, intimatul-pârât B. a invocat excepția nulității recursului, apreciind că motivele invocate de către recurentă nu se încadrează în motivele de legalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 26 mai 2022, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 6 iunie 2022, părțile nedepunând punct de vedere.

Prin încheierea din 13 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2043/A din 14 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și a fixat termen pentru soluționarea recursului la 15 decembrie 2022 cu citarea părților, în ședința publică.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurentă are în vedere situația în care hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, însă față de critica formulată, în sensul că instanța de apel a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile art. 470 alin. (3) C. proc. civ. privind complinirea lipsei taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează neregularități de ordin procedural ce sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziții ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură și care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

În acest sens, recurenta arată că dosarul se afla în rejudecare, iar momentul până la care apelantul-pârât trebuia să achite taxa judiciară de timbru ar fi fost cel târziu în data de 12 octombrie 2021, context în care se apreciază că, în mod greșit a interpretat și aplicat instanța de apel dispozițiile art. 470 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că a fost complinită lipsa taxei de timbru la termenul ulterior din 9 noiembrie 2021

In acest context, recurenta susține că apelantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că nu a făcut dovada achitării taxe judiciare de timbru legal datorată pentru capătul de cerere având ca obiect dobânda legală penalizatoare, în termenul stabilit de instanță, capăt indisolubil legat de capătul principal.

Aceste critici sunt nefondate, urmând a fi respinse, având în vedere că în cadrul dezbaterilor din rejudecare, consemnate în practicaua deciziei atacate, instanța de apel a apreciat în mod corect că nu se impunea anularea cererii pentru nedepunerea dovezii achitării taxei judiciare de timbru, reținându-se că în cauză au fost formulate atât cerere de ajutor public judiciar, cât și cerere de reexaminare a cuantumului taxei judiciare de timbru, precum și cerere de reexaminare a încheierii prin care s-a respins ca tardiv formulată cererea de ajutor public judiciar.

Prin încheierea din 12 octombrie 2021, Curtea de Apel București a dispus amânarea cauzei la 9 noiembrie 2021 pentru soluționarea cererii de ajutor public judiciar, iar pe fondul cauzei s-a acordat termen de judecată la data de 14 decembrie 2021.

Tot în același context, se reține că prin încheierea din 7 decembrie 2021 instanța a respins cererea de reexaminare a încheierii din 9 noiembrie 2021, prin care a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar, iar apelantul a depus la data de 13 decembrie 2021 dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru termenul de judecată din 14 decembrie 2021.

C. proc. civ. prevede aceste proceduri de soluționare a incidentelor procedurale, astfel că, în mod nelegal s-a invocat de către reclamantă tardivitatea depunerii taxei judiciare de timbru, în condițiile în care la momentul invocării excepției, obligația de timbrare fusese complinită, aspect ce nu putea justifica vreun prejudiciu adus reclamantei.

Din această perspectivă, Înalta Curte are în vedere faptul că asupra cheltuielilor referitoare la timbraj se poate pronunța numai instanța în fața căreia s-a declarat calea de atac și numai la solicitarea părții interesate în sarcina căreia subzistă obligația de taxă de timbru.

În acest sens, sunt dispozițiile din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, care reglementează reexaminarea împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, prin încheiere definitivă, fiind singura cale de atac prin intermediul căreia poate fi cenzurată existența și întinderea obligației de plată a taxei judiciare de timbru, așa încât aspectele privitoare la modul de soluționare a taxei judiciare de timbru nu mai pot forma obiect de critică prin intermediul căilor de atac de reformare.

Tot în același sens, sunt și statuările decizie nr. 7 din 8 decembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, potrivit cărora, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.

Din perspectiva cerințelor impuse de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că recurenta nu a invocat nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea actului.

Pe de altă parte, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, referitor la termenul de cel mult 10 zile în care se poate achita taxa judiciară de timbru, calculat de la momentul primirii comunicării cuantumului taxei de către instanță, nu poate fi avut în vedere în calea de atac, acesta fiind indicat expres numai în contextul formulării cererii de chemare în judecată la prima instanță. În atare situație, nu pot fi incidente nici prevederile art. 200 din C. proc. civ. referitoare la regularizarea cererii de chemare în judecată; singurele aspecte care pot fi examinate din perspectiva achitării sau neachitării taxelor judiciare de timbru în căile de atac fiind cele anterior amintite, care se subscriu conținutului unei cereri de reexaminare.

Referitor la cererea intimatului-pârât B. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Intimatul-pârât B. a solicitat obligarea recurentei la plata sumei de 2000 RON cu titlu de onorariu avocațial, dovedită prin înscrisurile existente la pagina 40 din dosar.

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, instanța supremă, constatând îndeplinite cerințele art. 452 și pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta să plătească intimatului-pârât B. suma de 2000 RON, constând în onorariu avocațial.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2043/A din 14 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pe care o va obliga la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului-pârât B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2043/A din 14 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B..

Obligă recurenta la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului-pârât.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2022.