ÎCCJ, Decizia nr. 78/2002

a . Amendă contravențională. Condiția îndeplinirii procedurii prealabile aplicării sancțiunii contravenționale, conform Legii nr. 504/2002 a audiovizualului. b. Contradictorialitatea motivării sentinței instanței de fond. Respectarea principiului individualizării sancțiunii aplicate Legea nr. 504/2002 O.G. nr. 2/2001 Având în vedere necesitatea parcurgerii procedurii prealabile aplicării sancțiunii contravenționale în materia audiovizualului, această procedură este îndeplinită prin emiterea de către Consiliul Național al Audiovizualului a somației de intrare în legalitate pentru postul TV sancționat. Motivarea sentinței instanței de fond este contradictorie, deoarece nu s-a avut în vedere că, la data judecării cauzei, Legea nr. 504/2002 a fost modificată prin Legea nr. 402/2003, dispunându-se că actele de sancționare emise de C.N.A.

sunt supuse controlului instanței de contencios administrativ, iar contravențiilor aplicate de Ministerul Tehnologiei și Informației Comunicațiilor li se aplică dispozițiile O.G. nr. 2/2001. Pe de altă parte, principiul individualizării sancțiunii a fost respectat, deoarece, la aplicarea amenzii s-a avut în vedere gravitatea faptei, efectele acesteia față de minorul în cauză și împrejurarea că fuseseră emise șapte somații de respectare a dispozițiilor privind protecția minorilor. I.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 8326 din 17 noiembrie 2004 S.C. „N.T.” (România) S.R.L. la 5 martie 2003, a chemat în judecată Consiliul Național al Audiovizualului, pentru a se dispune anularea deciziei nr.39/18 februarie 2003 emisă de pârât.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia atacată i s-a aplicat o amendă contravențională de 250 milioane lei, reținându-i-se că a încălcat dispozițiile art.2, 3, 4 și 10 din Decizia nr.78/2002, emisă de CNA, privind protecția minorilor în cadrul serviciilor de programe. Reclamanta a susținut că pârâtul nu a îndeplinit procedura prealabilă aplicării sancțiunii contravenționale, prevăzută de art.91 alin.1 și 2 din Legea nr.504/2002, întrucât somațiile publice de intrare în legalitate adresate nu priveau emisiunea „Mașina adevărului”. Emisiunea în discuție a fost realizată de producătorul S.C. „Sagitarius S Comunications S.A., în baza contractului de coproducție nr. 148 din 23 august 2002 încheiat cu S.C.

„D.M.” S.R.L., postul B 1 TV neavând posibilitatea de a cenzura această emisiune. Scopul emisiunii a fost acela de a cerceta o anumită situație de fapt și de a încerca restabilirea relațiilor dintre părinte și minor, fiind luate măsuri de protejare a minorului pe tot parcursul emisiunii. Curtea de Apel București, secția contencios administrativ a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, conform art. 31 din O.U.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Curtea Supremă de Justiție, secția contencios administrativ, a casat sentința cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare la aceeași instanță, în baza art.93 alin.2 și 94 din Legea nr. 504/2002.

Prin acțiunea înregistrată la curtea de apel la 25 martie 2003, reclamanta NT(România) S.R.L. a solicitat anularea deciziei din 18 martie 2003, prin care, pârâtul a dispus reducerea cuantumului amenzii aplicate prin decizia nr. 39 din 18 februarie 2003, de la 250 milioane lei la 150 milioane lei. Reclamanta a susținut că actul atacat este nelegal pentru că pârâtul nu a respectat procedura specială reglementată de lege, privind somația de intrare în legalitate și a stabilit sancțiunea pe baza unor dispoziții legale inaplicabile în cauză (art.90 alin. 4 din Legea nr. 504/2002). Nu a recunoscut niciodată săvârșirea contravenției, emisiunea fiind difuzată în scopul cercetării unei situații și restabilirii relațiilor firești între minor și tatăl său, nefiind încălcate în nici un fel interesele copilului.

Curtea de Apel București secția contencios administrativ prin sentința nr.531 din 16 aprilie 2003, a declinat competența de soluționare Judecătoriei Sector 1. Această hotărâre, a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță prin decizia nr.3756 din 7 noiembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția contencios administrativ. La 17 februarie 2003, Curtea de apel a admis excepția de conexitate a celor două cauze, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 164 C. proc. civ. Prin sentința nr. 466 din 9 martie 2004, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, a admis acțiunile conexe și a anulat deciziile contestate.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit legii, somația de intrare în legalitate este o condiție prealabilă aplicării amenzii contravenționale și trebuie să cuprindă termene și condiții precise de intrare în legalitate care în cauză nu există, cele șapte somații privind alte emisiuni, nu „Mașina adevărului” din 13 februarie 2003. Considerând hotărârea nelegală, Consiliul Național al Audiovizualului a declarat recurs, susținând că instanța a reținut și interpretat greșit actele probatorii administrate în raport de dispozițiile legale în domeniu, există contradictorialitate în motivare și a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în fond respingerea acțiunilor conexe.

Recursul este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 91 din Legea nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, înainte de aplicarea unei sancțiuni pecuniare există obligația emiterii unei somații de intrare în legalitate, iar dacă radiodifuzorul nu se conformează acesteia sau încalcă din nou aceleași prevederi, se aplică amenda. Instanța, în mod greșit, a reținut că amenda putea fi aplicată doar dacă somația a fost emisă pentru aceeași emisiune, scopul urmărit de legiuitor fiind protejarea minorilor față de conținutul programelor audiovizuale și nu în raport cu o anumită emisiune. În cauză, s-a făcut dovada că postului B 1 TV îi fuseseră trimise 7 somații pentru încălcarea acelorași prevederi privind protecția minorilor, astfel cerința prevăzută de lege a fost realizată de pârât.

În ce privește critica privind contradictorialitatea motivării și aceasta este întemeiată. Contradictorialitatea motivării constă în faptul că, deși pe de o parte, se susține că anterior aplicării amenzii era necesară emiterea unei somații (pentru aceeași emisiune, ce practic nu s-ar putea realiza decât în cazul reluării ei), pe de altă parte, apreciază că potrivit art. 10 din O.G. nr. 2/2001, dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții, sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție în parte. Or, la data judecării cauzei, art.93 din Legea 504/2002 fusese modificat prin Legea 402/2003, dispunându-se că actele de sancționare emise de CNA sunt supuse controlului instanței de contencios administrativ, iar contravențiilor aplicate de Ministerul Tehnologiei și Informației Comunicațiilor li se aplică dispozițiile O.G.

nr. 2/2001. În ce privește caracterul personal al sancțiunii contravenționale, apărare formulată de reclamantă, care susține că emisiunea în discuție a fost realizată de producătorul S.C. „SSC” S.A., postul B 1 TV neavând posibilitatea de a cenzura emisiunea, se reține că nu este întemeiată, întrucât radiodifuzorul are responsabilitate editorială pentru alcătuirea serviciilor de programe, conform art. 1 lit. c) și art. 91 din Legea nr. 504/2002. Prin decizia inițială recurenta-reclamantă a fost sancționată cu 250 milioane, iar prin contestație aceasta a fost redusă la 150 milioane lei. Cu privire la individualizarea sancțiunii se reține că este legală, la aplicarea amenzii s-a avut în vedere gravitatea faptei, efectele acesteia față de minorul în cauză și împrejurarea că fuseseră emise șapte somații de respectare a dispozițiilor privind protecția minorilor.

În consecință, recursul a fost admis.