ÎCCJ, Decizia nr. 78/2002
ÎCCJ, Decizia nr. 78/2002 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
a
.
Amendă contravențională. Condiția
îndeplinirii procedurii prealabile aplicării sancțiunii contravenționale,
conform Legii nr. 504/2002 a audiovizualului.
b. Contradictorialitatea motivării sentinței
instanței de fond. Respectarea principiului individualizării sancțiunii
aplicate
Legea nr. 504/2002
O.G. nr. 2/2001
Având în vedere necesitatea
parcurgerii procedurii prealabile aplicării sancțiunii contravenționale în
materia audiovizualului, această procedură este îndeplinită prin emiterea de
către Consiliul Național al Audiovizualului a somației de intrare în legalitate
pentru postul TV sancționat.
Motivarea sentinței instanței de fond este contradictorie, deoarece nu s-a avut
în vedere că, la data judecării cauzei, Legea nr. 504/2002 a fost modificată
prin Legea nr. 402/2003, dispunându-se că actele de sancționare emise de C.N.A.
sunt supuse controlului instanței de contencios administrativ, iar
contravențiilor aplicate de Ministerul Tehnologiei și Informației
Comunicațiilor li se aplică dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
Pe de altă parte, principiul individualizării sancțiunii a fost respectat,
deoarece, la aplicarea amenzii s-a avut în vedere gravitatea faptei, efectele
acesteia față de minorul în cauză și împrejurarea că fuseseră emise șapte
somații de respectare a dispozițiilor privind protecția minorilor.
I.C.C.J.,
secția de contencios administrativ și fiscal,
decizia
nr. 8326 din 17 noiembrie 2004
S.C. „N.T.” (România) S.R.L. la 5 martie 2003, a chemat în judecată Consiliul
Național al Audiovizualului, pentru a se dispune anularea deciziei nr.39/18
februarie 2003 emisă de pârât.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia atacată i s-a aplicat
o amendă contravențională de 250 milioane
lei, reținându-i-se că a încălcat
dispozițiile art.2, 3, 4 și 10 din Decizia nr.78/2002, emisă de CNA, privind
protecția minorilor în cadrul serviciilor de programe.
Reclamanta a susținut că pârâtul nu a îndeplinit procedura prealabilă aplicării
sancțiunii contravenționale, prevăzută de art.91 alin.1 și 2 din Legea
nr.504/2002, întrucât somațiile publice de intrare în legalitate adresate nu
priveau emisiunea „Mașina adevărului”.
Emisiunea în discuție a fost realizată de producătorul S.C. „Sagitarius S
Comunications S.A., în baza contractului de coproducție nr. 148 din 23 august
2002 încheiat cu S.C. „D.M.” S.R.L., postul B 1 TV neavând posibilitatea de a
cenzura această emisiune. Scopul emisiunii a fost acela de a cerceta o anumită
situație de fapt și de a încerca restabilirea relațiilor dintre părinte și
minor, fiind luate măsuri de protejare a minorului pe tot parcursul
emisiunii.
Curtea de Apel București, secția contencios administrativ a declinat competența
soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, conform
art. 31 din O.U.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Curtea Supremă de Justiție, secția contencios administrativ, a casat sentința
cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare la aceeași instanță, în baza
art.93 alin.2 și 94 din Legea nr. 504/2002.
Prin acțiunea înregistrată la curtea de apel la 25 martie 2003, reclamanta
NT(România) S.R.L. a solicitat anularea deciziei din 18 martie 2003, prin care,
pârâtul a dispus reducerea cuantumului amenzii aplicate prin decizia nr.
39 din 18 februarie 2003, de la 250 milioane lei la 150 milioane lei.
Reclamanta a susținut că actul atacat este nelegal pentru că pârâtul nu a
respectat procedura specială reglementată de lege, privind somația de intrare
în legalitate și a stabilit sancțiunea pe baza unor dispoziții legale
inaplicabile în cauză (art.90 alin. 4 din Legea nr. 504/2002).
Nu a recunoscut niciodată săvârșirea contravenției, emisiunea fiind difuzată în
scopul cercetării unei situații și restabilirii relațiilor firești între minor
și tatăl său, nefiind încălcate în nici un fel interesele copilului.
Curtea de Apel București secția contencios administrativ prin sentința nr.531
din 16 aprilie 2003, a declinat competența de soluționare Judecătoriei Sector
1.
Această hotărâre, a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași
instanță prin decizia nr.3756 din 7 noiembrie 2003 a Curții Supreme de
Justiție, secția contencios administrativ.
La 17 februarie 2003, Curtea de apel a admis excepția de conexitate a celor
două cauze, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 164 C. proc. civ.
Prin sentința nr. 466 din 9 martie 2004, Curtea de Apel București, secția
contencios administrativ, a admis acțiunile conexe și a anulat deciziile
contestate.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit legii, somația de
intrare în legalitate este o condiție prealabilă aplicării amenzii
contravenționale și trebuie să cuprindă termene și condiții precise de intrare
în legalitate care în cauză nu există, cele șapte somații privind alte
emisiuni, nu „Mașina adevărului” din 13 februarie 2003.
Considerând hotărârea nelegală, Consiliul Național al Audiovizualului a
declarat recurs, susținând că instanța a reținut și interpretat greșit actele
probatorii administrate în raport de dispozițiile legale în domeniu, există
contradictorialitate în motivare și a solicitat admiterea recursului, casarea
sentinței și în fond respingerea acțiunilor conexe.
Recursul este fondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 91 din Legea nr. 504/2002, cu modificările
și completările ulterioare, înainte de aplicarea unei sancțiuni pecuniare
există obligația emiterii unei somații de intrare în legalitate, iar dacă
radiodifuzorul nu se conformează acesteia sau încalcă din nou aceleași
prevederi, se aplică amenda.
Instanța, în mod greșit, a reținut că amenda putea fi aplicată doar dacă
somația a fost emisă pentru aceeași emisiune, scopul urmărit de legiuitor fiind
protejarea minorilor față de conținutul programelor audiovizuale și nu în
raport cu o anumită emisiune.
În cauză, s-a făcut dovada că postului B 1 TV îi fuseseră trimise 7 somații
pentru încălcarea acelorași prevederi privind protecția minorilor, astfel
cerința prevăzută de lege a fost realizată de pârât.
În ce privește critica privind contradictorialitatea motivării și aceasta este
întemeiată.
Contradictorialitatea motivării constă în faptul că, deși pe de o parte, se
susține că anterior aplicării amenzii era necesară emiterea unei somații
(pentru aceeași emisiune, ce practic nu s-ar putea realiza decât în cazul
reluării ei), pe de altă parte, apreciază că potrivit art. 10 din O.G. nr.
2/2001, dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții, sancțiunea se
aplică pentru fiecare contravenție în parte.
Or, la data judecării cauzei, art.93 din Legea 504/2002 fusese modificat prin
Legea 402/2003, dispunându-se că actele de sancționare emise de CNA sunt supuse
controlului instanței de contencios administrativ, iar contravențiilor aplicate
de Ministerul Tehnologiei și Informației Comunicațiilor li se aplică
dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În ce privește caracterul personal al sancțiunii contravenționale, apărare
formulată de reclamantă, care susține că emisiunea în discuție a fost realizată
de producătorul S.C. „SSC” S.A., postul B 1 TV neavând
posibilitatea de a cenzura emisiunea, se reține că nu este întemeiată, întrucât
radiodifuzorul are responsabilitate editorială pentru alcătuirea serviciilor de
programe, conform art. 1 lit. c) și art. 91 din Legea nr. 504/2002.
Prin decizia inițială recurenta-reclamantă a fost sancționată cu 250 milioane,
iar prin contestație aceasta a fost redusă la 150 milioane lei.
Cu privire la individualizarea sancțiunii se reține că este legală, la
aplicarea amenzii s-a avut în vedere gravitatea faptei, efectele acesteia
față de minorul în cauză și împrejurarea că fuseseră emise șapte somații de
respectare a dispozițiilor privind protecția minorilor.
În consecință, recursul a fost admis.