ÎCCJ, decizie (scj.ro #85389)

Competență materială. Plângere împotriva deciziei de sancționare contravențională emisă de C.N.A. Legea nr. 504/2002 cu modificările și completările ulterioare, art.91 alin.1, art.93 alin.1 și 3, art.94 O.G. nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare Conform dispozițiilor Legii audiovizualului nr.504/2002 cu modificările și completările ulterioare, constituie contravenție nerespectarea prevederilor legii audiovizualului și a deciziilor cu caracter normativ emise de Consiliul Național al Audiovizualului, iar deciziile de sancționare adoptate de Consiliu pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, spre deosebire de contravențiile constatate de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, cărora le sunt aplicabile prevederile O.G.

nr.2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002. Deciziile emise de Consiliul Național al Audiovizualului pentru constatarea și sancționarea contravențiilor, indiferent dacă faptele care constituie contravenții au fost prevăzute în Legea nr.504/2002 sau într-un act normativ propriu al Consiliului, pot fi atacate la instanța de contencios administrativ. În cauză nu sunt aplicabile prevederile din dreptul comun privind regimul juridic al contravențiilor, reglementat prin O.G. nr.2/2001, aprobată prin Legea nr.180/2002. (Secția de contencios administrativ, decizia nr.3756 din 7 noiembrie 2003) Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta Societatea comercială „NTR” SRL București a solicitat anularea deciziei nr.61 din 18.03.2003, prin care pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului a menținut sancțiunea contravențională aplicată prin decizia nr.39 din 18.02.2003, dar a redus cuantumul amenzii de la 250.000.000 lei la 150.000.000 lei.

Curtea de Apel București, Secția de contencios administrativ a invocat din oficiu excepția de necompetență materială, excepție care a fost admisă și prin sentința civilă nr.531 din 16.04.2003, astfel că a fost declinată cauza spre soluționare în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Instanța de fond a reținut că fapta contravențională pentru care a fost sancționată reclamanta este prevăzută într-un act cu caracter normativ emis de Consiliul Național al Audiovizualului, respectiv în Decizia nr.78/2002, situație în care plângerea împotriva actului de constatare și de sancționare a contravenției se soluționează de către judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, conform art.31-32 din O.G.

nr.2/2001. Instanța de fond a considerat că dispozițiile art.93 din Legea nr.504/2002, care prevăd competența instanței de contencios administrativ, nu sunt aplicabile decât în cazul contestării deciziilor luate de Consiliul Național al Audiovizualului sau de Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații pentru sancționarea încălcării prevederilor acestei legi, iar nu în cazul încălcării reglementărilor emise de pârât. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâtul, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru a fi judecat fondul pricinii. Recurenta-reclamantă a solicitat casarea hotărârii în baza art.304 pct.9 C. proc. civ., susținând că O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu se aplică și contravențiilor din materia audiovizualului, decât în măsura în care Legea nr.504/2002, ca lege specială, nu cuprinde dispoziții derogatorii. Sub acest aspect, recurenta-reclamantă a arătat că Legea nr.504/2002 are dispoziții speciale în privința competenței materiale a instanței care soluționează plângerea împotriva actelor de constatare și de sancționare a contravențiilor, deoarece prevede expres în art.93 alin.2 că, deciziile de sancționare luate de Consiliul Național al Audiovizualului pot fi atacate la instanța de contencios administrativ. În recursul declarat de Consiliul Național al Audiovizualului s-a invocat, în temeiul art.306 alin.2 C. proc.

civ., același motiv de casare și s-a precizat că, după pronunțarea hotărârii atacate, Legea nr. 504/2002 a fost modificată și completată prin Legea nr.402/2003 și în modificările aduse dispozițiilor art.93 și 94 din lege, s-a făcut distincția clară, în sensul că actele de sancționare emise de Consiliul Național al Audiovizualului, sunt supuse controlului instanței de contencios administrativ, iar contravențiilor aplicate de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Recursurile sunt admisibile. Legea audiovizualului nr.504/2002 a fost modificată și completată prin Legea nr.402/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 709 din 10.10.2003.

Conform dispozițiilor art.91 alin.1, art.93 alin.1 și 3 și art.94 din noua reglementare, constituie contravenție nerespectarea prevederilor legii audiovizualului și a deciziilor cu caracter normativ emise de Consiliul Național al Audiovizualului, iar deciziile de sancționare adoptate de Consiliu pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, spre deosebire de contravențiile constatate de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, cărora le sunt aplicabile prevederile O.G. nr.2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002. În consecință, deciziile emise de Consiliul Național al Audiovizualului pentru constatarea și sancționarea contravențiilor, indiferent dacă faptele care constituie contravenții au fost prevăzute în Legea nr.504/2002 sau într-un act normativ propriu, adoptat de Consiliu în exercitarea competenței sale legale de reglementare, pot fi atacate la instanța de contencios administrativ.

Față de normele speciale de competență materială cuprinse în dispozițiile legale menționate anterior, se constată că în cauză nu sunt aplicabile prevederile din dreptul comun privind regimul juridic al contravențiilor, reglementat prin O.G. nr.2/2001, aprobată prin Legea nr.180/2002. Curtea a admis ambele recursuri, a casat hotărârea atacată și conform art.313 C. proc. civ., a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.