ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3756/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 25 martie 2003 la Curtea de Apel București, reclamanta SC N.T. SRL București a solicitat anularea deciziei nr. 61 din 18 martie 2003, prin care pârâtul C.N.A. a menținut sancțiunea contravențională, aplicată prin decizia nr. 39 din 18 februarie 2003, dar a redus cuantumul amenzii de la 250.000.000, lei la 150.000.000 lei. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a invocat din oficiu excepția de necompetență materială, excepție care a fost admisă, și prin sentința civilă nr. 531 din 16 aprilie 2003, a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că fapta contravențională pentru care a fost sancționată reclamanta, este prevăzută într-un act cu caracter normativ emis de C.N.A., respectiv în decizia nr. 78/2002, situație în care plângerea împotriva actului de constatare și de sancționare a contravenției, se soluționează de către judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, conform art. 31-32 din O.G. nr. 2/2001. Instanța de fond a considerat că dispozițiile art. 93 din Legea nr. 504/2002, care prevăd competența instanței de contencios administrativ, nu sunt aplicabile decât în cazul contestării deciziilor luate de C.N.A. sau de Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații, pentru sancționarea încălcării prevederilor acestei legi, iar nu în cazul încălcării reglementărilor emise de pârât.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâtul, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei la aceiași instanță, pentru a fi judecat fondul pricinii. Recurenta-reclamantă a solicitat casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, nu se aplică și contravențiilor din materia audiovizualului, decât în măsura în care Legea nr. 504/2002, ca lege specială, nu cuprinde dispoziții derogatorii. Sub acest aspect, recurenta-reclamantă a arătat că Legea nr. 504/2002 are dispoziții speciale în privința competenței materiale a instanței care soluționează plângerea împotriva actelor de constatare și de sancționare a contravențiilor, deoarece prevede expres în art. 93 alin. (2), că deciziile de sancționare luate de C.N.A.

pot fi atacate la instanța de contencios administrativ. În recursul declarat de C.N.A. s-a invocat, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., același motiv de casare și s-a precizat că după pronunțarea hotărârii atacate, Legea nr. 504/2002 a fost modificată și completată prin Legea nr. 402/2003, și în modificările aduse dispozițiilor art. 93 și 94 din lege, s-a făcut distincția clară, în sensul că actele de sancționare emise de C.N.A., sunt supuse controlului instanței de contencios administrativ, iar contravențiilor aplicate de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor, le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va admite cele două recursuri pentru următoarele considerente: Legea audiovizualului nr. 504/2002 a fost modificată și completată prin Legea nr. 402/2003, (M. Of.

nr. 709/10.10.2003). Conform dispozițiilor art. 91 alin. (1), art. 93 alin. (1) și (3) și art. 94 din noua reglementare, constituie contravenție nerespectarea prevederilor Legii audiovizualului și a deciziilor cu caracter normativ, emise de C.N.A., iar deciziile de sancționare adoptate de consiliu pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, spre deosebire de contravențiile constatate de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, cărora le sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002. În consecință, deciziile emise de C.N.A., pentru constatarea și sancționarea contravențiilor, indiferent dacă faptele care constituie contravenții, au fost prevăzute în Legea nr. 504/2002 sau într-un act normativ propriu, adoptat de consiliu, în exercitarea competenței sale legale de reglementare, pot fi atacate la instanța de contencios administrativ.

Față de normele speciale de competență materială, cuprinse în dispozițiile legale menționate anterior, se constată că în cauză nu sunt aplicabile prevederile din dreptul comun privind regimul juridic al contravențiilor, reglementat prin O.G. nr. 2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002. Pentru considerentele expuse și care fac inutilă examinarea celorlalte susțineri, invocate de recurenta-reclamantă în dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va admite ambele recursuri, va casa hotărârea atacată și conform art. 313 C. proc. civ., va trimite cauza spre rejudecare, la aceiași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de C.N.A. București și de SC N.T. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 531 din 16 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, la aceiași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2003.