ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1567/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1567/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra cauzei de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată 21
aprilie 2003, la Curtea de Apel București, petentul N.A., în calitate de
președinte al SC R.I. SA București a solicitat anularea ordonanței nr. 13 din 31
ianuarie 2003, emisă de intimata C.N.V.M. și prin care a fost sancționat cu
amendă în sumă de 50.000.000 lei, pentru încălcarea unor dispoziții din
Regulamentul nr. 3/1998 al C.N.V.M.
Curtea de Apel București, secția de
contencios administrativ, a invocat excepția de necompetență materială și prin
sentința civilă nr. 728 din 27 mai 2003, a admis această excepție și a declinat
competența judecării cauzei, în favoarea Curții Supreme de Justiție, secția de
contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că în caz de litigiu, actele individuale emise de C.N.V.M., cu
privire la interpretarea reglementărilor proprii, pot fi atacate cu recurs în
fața Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, în
conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (6) și (7) din O.U.G. nr. 25/2002
privind aprobarea Statutului C.N.V.M.
La acest termen, Curtea a invocat
din oficiu și a pus în discuția părților, excepția de necompetență materială,
în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată.
Se reține că obiectul cauzei este cererea de anulare a ordonanței
nr. 13 din 31 ianuarie 2003, emisă de C.N.V.M., pentru sancționarea petentului
N.A., cu amendă în sumă de 50.000.000 lei, reținându-se că au fost săvârșite
mai multe contravenții prevăzute de Regulamentul nr. 3/1998 și de alte
reglementări adoptate de C.N.V.M.
Conform art. 7 alin. (6) și (7) din
Anexa nr. 1 a O.U.G. nr. 25/2002, aprobată prin Legea nr. 514/2002, C.N.V.M.
poate realiza, la cerere sau din oficiu, interpretarea oficială a tuturor
reglementărilor emise de aceasta și în caz de litigiu, actele individuale cu
privire la interpretările date, pot fi atacate cu recurs în fața Curții Supreme
de Justiție, secția de contencios administrativ.
Prin actul atacat în instanță de
petentul N.A., respectiv ordonanța nr. 13 din 31 ianuarie 2003, nu s-a realizat
de către C.N.V.M., interpretarea oficială a unor reglementări emise în
exercitarea atribuției conferite de lege, ci s-a constatat săvârșirea unor
fapte contravenționale și s-a aplicat sancțiunea amenzii.
Din dispozițiile art. 180 alin. (2)
ale O.U.G. nr. 28/2002, rezultă că în cazul sancțiunilor cu amendă aplicate de C.N.V.M.,
se aplică prevederile O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al
contravențiilor, cu excepția prevederilor cuprinse în art. 28 și 29 din acest
act normativ.
În consecință, prezentul litigiu are
ca obiect plângerea formulată de petentul N.A., împotriva actului de constatare
și de aplicare a unei sancțiuni contravenționale și potrivit normei de
competență în materie contravențională, prevăzută de art. 32 alin. (2) din O.G.
nr. 2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002, competența de a se pronunța în
primă instanță, aparține judecătoriei, în a cărei circumscripție a fost
săvârșită contravenția.
Pentru considerentele expuse, Curtea
va trimite prezenta cauză, spre soluționare, la Judecătoria sectorului 4 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite la Judecătoria sectorului 4 București, spre competentă soluționare, cauza privind pe petentul N.A.
și intimata C.N.V.M.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 23 aprilie 2004.