ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1566/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 21 aprilie 2003, SC R.I. SA București a chemat în judecată C.N.V.M., solicitând anularea ordonanței nr. 321 din 12 noiembrie 2002, rectificată prin ordonanța nr. 377 din 23 decembrie 2002, prin care societatea a fost sancționată cu amendă de 61.650.000 lei, pentru încălcarea art. 41 pct. 1 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 3/1998. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că amenda i-a fost aplicată pentru transmiterea cu o întârziere de 15 zile, a raportării situației capitalului net minim și a gradului de îndatorare pe luna septembrie 2002. Reclamanta a mai arătat că întârzierea s-a datorat afectării cu un virus electronic a bazei de date, neputând fi comunicate informații stocate în format electronic.

Sesizată cu soluționarea cererii, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă și a dispus declinarea competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că sunt aplicabile prevederile art. 7 din O.U.G. nr. 25/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 514/2002. Examinând legalitatea învestirii sale cu soluționarea prezentei cauze, Curtea va constata că a fost greșit sesizată, prin declinare de competență, în raport cu obiectul litigiului, competența materială aparținând Judecătoriei sectorului 4 București. Astfel, reclamanta a sesizat instanța, solicitând anularea actului prin care a fost sancționată contravențional cu amendă, temeiurile de drept invocate de C.N.V.M., în cuprinsul ordonanțelor nr. 321 și respectiv nr. 377(de rectificare), fiind prevederile art. 2, art. 7 alin. (1) și (4) și art. 9 alin. (2) din O.U.G.

nr. 25/2002, aprobată prin Legea nr. 514/2002 și respectiv, art. 41 pct. 1 și art. 54 din Regulamentul nr. 3/1998, modificat și completat prin Regulamentul nr. 1/2001. O.U.G. nr. 25/2002, privind aprobarea Statutului C.N.V.M., prevede în art. 7, prerogativele și categoriile de acte ce pot fi adoptate de această autoritate publică, în alin. (6) fiind menționată categoria actelor privind interpretarea oficială a tuturor normelor juridice emise de C.N.V.M., aplicabile entităților reglementate și supravegheate. Același text de lege, art. 7, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 514/2002, prevede expres la alin. (7), doar calea de atac împotriva actelor individuale emise de C.N.V.M., cu privire la interpretările arătate în alineatul precedent, care pot fi atacate cu recurs la secția de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin actul contestat în cauza de față nu s-a realizat de către pârâtă, o interpretare oficială a unor reglementări emise de C.N.V.M., ci s-a dispus sancționarea contravențională a reclamantei. În aceste împrejurări, dispozițiile art. 7 alin. (7) din O.U.G. nr. 25/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 514/2002, care prevăd competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în judecarea recursurilor, nu sunt aplicabile. Întrucât nici acest act normativ, nici O.U.G. nr. 28/2002 sau Legea nr. 525/2002, de aprobare a ordonanței, nu cuprind dispoziții speciale în materia căilor de atac formulate împotriva celorlalte acte emise de C.N.V.M. - decizii, ordonanțe, atestate, avize - devin aplicabile prevederile de drept comun în materia contravențiilor sau a contenciosului administrativ.

Dreptul comun în materia regimului juridic al contravențiilor îl constituie O.G. nr. 2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002. Prevederile acestui act normativ sunt aplicabile și în cazul sancțiunilor contravenționale, cu amendă dispuse de C.N.V.M., O.U.G. nr. 28/2002, privind valorile mobiliare, prevăzând expres că nu se aplică doar dispozițiile art. 28 și 29 din O.G. nr. 2/2001. Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea împotriva sancțiunii contravenționale este de competența judecătoriei, în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția. În consecință, având în vedere sediul societății reclamante, Curtea va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Judecătoria sectorului 4 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Trimite recursul declarat de SC R.I. SA București împotriva ordonanței nr. 321 din 12 noiembrie 2003 a C.N.V.M., spre competentă soluționare, Judecătoriei Sectorului 4 București. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2004.