ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1566/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

21 aprilie 2003,

SC

R.I. SA București a chemat în judecată C.N.V.M., solicitând anularea ordonanței

nr. 321 din 12 noiembrie 2002, rectificată prin ordonanța nr. 377 din 23

decembrie 2002, prin care societatea a fost sancționată cu amendă de 61.650.000

lei, pentru încălcarea art. 41 pct. 1 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 3/1998.

În motivarea cererii, reclamanta a

învederat că amenda i-a fost aplicată pentru transmiterea cu o întârziere de 15

zile, a raportării situației capitalului net minim și a gradului de îndatorare

pe luna septembrie 2002.

Reclamanta a mai arătat că

întârzierea s-a datorat afectării cu un virus electronic a bazei de date,

neputând fi comunicate informații stocate în format electronic.

Sesizată cu soluționarea cererii,

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis excepția

necompetenței materiale invocată de pârâtă și a dispus declinarea competenței

în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că sunt aplicabile

prevederile art. 7 din O.U.G. nr. 25/2002, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 514/2002.

Examinând legalitatea învestirii

sale cu soluționarea prezentei cauze, Curtea va constata că a fost greșit

sesizată, prin declinare de competență, în raport cu obiectul litigiului,

competența materială aparținând Judecătoriei sectorului 4 București.

Astfel, reclamanta a sesizat

instanța, solicitând anularea actului prin care a fost sancționată

contravențional cu amendă, temeiurile de drept invocate de C.N.V.M., în cuprinsul

ordonanțelor nr. 321 și respectiv nr. 377(de rectificare), fiind prevederile

art. 2, art. 7 alin. (1) și (4) și art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 25/2002,

aprobată prin Legea nr. 514/2002 și respectiv, art. 41 pct. 1 și art. 54 din

Regulamentul nr. 3/1998, modificat și completat prin Regulamentul nr. 1/2001.

O.U.G. nr. 25/2002, privind

aprobarea Statutului C.N.V.M., prevede în art. 7, prerogativele și categoriile

de acte ce pot fi adoptate de această autoritate publică, în alin. (6) fiind

menționată categoria actelor privind interpretarea oficială a tuturor normelor

juridice emise de C.N.V.M., aplicabile entităților reglementate și

supravegheate.

Același text de lege, art. 7, astfel

cum a fost modificat prin Legea nr. 514/2002, prevede expres la alin. (7), doar

calea de atac împotriva actelor individuale emise de C.N.V.M., cu privire la

interpretările arătate în alineatul precedent, care pot fi atacate cu recurs la

secția de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin actul contestat în cauza de

față nu s-a realizat de către pârâtă, o interpretare oficială a unor

reglementări emise de C.N.V.M., ci s-a dispus sancționarea contravențională a

reclamantei.

În aceste împrejurări, dispozițiile

art. 7 alin. (7) din O.U.G. nr. 25/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea

nr. 514/2002, care prevăd competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în

judecarea recursurilor, nu sunt aplicabile.

Întrucât nici acest act normativ,

nici O.U.G. nr. 28/2002 sau Legea nr. 525/2002, de aprobare a ordonanței, nu

cuprind dispoziții speciale în materia căilor de atac formulate împotriva

celorlalte acte emise de C.N.V.M. - decizii, ordonanțe, atestate, avize - devin

aplicabile prevederile de drept comun în materia contravențiilor sau a

contenciosului administrativ.

Dreptul comun în materia regimului

juridic al contravențiilor îl constituie O.G. nr. 2/2001, aprobată prin Legea

nr. 180/2002.

Prevederile acestui act normativ

sunt aplicabile și în cazul sancțiunilor contravenționale, cu amendă dispuse de

C.N.V.M., O.U.G. nr. 28/2002, privind valorile mobiliare, prevăzând expres că

nu se aplică doar dispozițiile art. 28 și 29 din O.G. nr. 2/2001.

Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G.

nr. 2/2001, plângerea împotriva sancțiunii contravenționale este de competența

judecătoriei, în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția.

În consecință, având în vedere

sediul societății reclamante, Curtea va trimite cauza, spre competentă

soluționare, la Judecătoria sectorului 4 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite

recursul declarat de SC R.I. SA

București împotriva ordonanței nr. 321 din 12 noiembrie 2003 a C.N.V.M., spre

competentă soluționare, Judecătoriei Sectorului 4 București.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 aprilie 2004.