ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3413/2003

Asupra acțiunii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov sub nr. 816/2002, S.I.V.M. R. SA Brașov a solicitat anularea deciziei nr. 1124 din 8 iulie 2002, emisă de C.N.V.M. și a ordonanței nr. 180 din 3 iunie 2002 emisă de C.N.V.M., prin care reclamanta a fost sancționată contravențional pentru faptul de a fi înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului majorarea capitalului social, fără a o supune autorizării prealabile a C.N.V.M., în baza prevederilor art. 57 din Regulamentul nr. 3/1998. Prin sentința civilă nr. 65/F din 15 aprilie 2003, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov, invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de S.I.V.M.

R. SA Brașov, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., în favoarea Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în caz de litigiu, actele individuale emise de către C.N.V.M., cu privire la interpretarea reglementărilor adoptate de aceasta, pot fi atacate cu recurs în fața Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (6) și (7) din O.U.G. nr. 25/2002, privind aprobarea Statutului C.N.V.M. Instanța supremă a invocat din oficiu și a pus în discuția părților, excepția necompetenței materiale a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, în soluționare litigiului, în raport cu obiectul acțiunii introductive.

Se reține că obiectul acțiunii îl constituie anularea deciziei nr. 1124 din 8 iulie 2002 emisă de C.N.V.M., prin care a fost respinsă contestația formulată de S.I.V.M. R. SA Brașov, împotriva ordonanței nr. 180 din 3 iunie 2002, prin care societatea a fost sancționată contravențional pentru faptul că a înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului majorarea capitalului social, fără a o supune autorizării prealabile a C.N.V.M., în baza prevederilor art. 57 din Regulamentul nr. 3/1998 privind autorizarea și exercitarea intermedierii de valori mobiliare. Conform art. 7 alin. (6) și (7) din Anexa 1 a O.U.G. nr. 25/2002, privind aprobarea Statutului C.N.V.M., astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 514/2002, de aprobare a O.U.G.

nr. 25/2002: - alin. (6):C.N.V.M. poate realiza, la cerere sau din oficiu, interpretarea oficială a tuturor reglementărilor emise de aceasta, aplicabile entităților reglementate și supravegheate; - alin. (7):C.N.V.M. este singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale, prevăzute la alin. (1) și (2). În caz de litigiu, actele individuale emise de către C.N.V.M. cu privire la interpretările prevăzute la alin. (6), pot fi atacate cu recurs în fața Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ. Până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile de către instanța judecătorească, executarea actelor C.N.V.M.

nu se suspendă.” Prin actele atacate în instanță de către S.I.V.M. R. SA Brașov, respectiv ordonanța nr. 180 din 3 iunie 2002 și decizia nr. 1124 din 8 iulie 2002, nu s-a realizat de către C.N.V.M. o interpretare oficială a unor reglementări emise de aceasta, ci s-a dispus sancționarea cu amendă în sumă de 20.000.000 lei, a S.I.V.M R. SA, reținându-se că societatea a înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului majorarea capitalului social, fără a o supune autorizării prealabile a C.N.V.M. La Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, pot fi atacate cu recurs, în caz de litigiu, numai actele individuale emise de C.N.V.M cu privire la interpretarea oficială a tuturor reglementărilor emise de aceasta, ceea ce nu este cazul actelor care formează obiectul litigiului de față.

C.N.V.M. este o autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, care își exercită prerogativele pe întreg teritoriul României, prin adoptarea de norme, regulamente și instrucțiuni, prin emiterea de acte individuale, decizii , ordonanțe, atestate și avize, și prin adoptarea de măsuri potrivit legislației în materie aflată în vigoare. Fiind autoritate administrativă autonomă centrală, actele emise de aceasta în îndeplinirea atribuțiilor cu care este legal învestită, sunt acte administrative. Conform art. 3 alin. (1) C. proc. civ., actele autorităților și instituțiilor centrale pot fi atacate numai în fața curților de apel, ca primă instanță de judecată, urmând procedura legii contenciosului administrativ.

Legea nr. 29/1990,a contenciosului administrativ, prevede la art. 1 că „orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ (ca în speță) sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței judecătorești competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei care i-a fost cauzată”. Având în vedere considerentele prezentate, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ, avea competența materială de soluționare a cauzei și în consecință, acțiunea va fi trimisă spre competentă soluționare respectivei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Trimite acțiunea formulată de S.I.V.M. R. SA Brașov privind anularea deciziei C.N.V.M., nr. 1124 din 8 iulie 2002, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel Brașov. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2003.