ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3413/2003

Asupra acțiunii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Brașov sub nr. 816/2002, S.I.V.M. R. SA Brașov a solicitat anularea

deciziei nr. 1124 din 8 iulie 2002, emisă de C.N.V.M. și a ordonanței nr. 180

din 3 iunie 2002 emisă de C.N.V.M., prin care reclamanta a fost sancționată

contravențional pentru faptul de a fi înregistrat la Oficiul Registrului

Comerțului majorarea capitalului social, fără a o supune autorizării prealabile

a C.N.V.M., în baza prevederilor art. 57 din Regulamentul nr. 3/1998.

Prin sentința civilă nr. 65/F din 15

aprilie 2003, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel

Brașov, invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a acțiunii

formulate de S.I.V.M. R. SA Brașov, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., în

favoarea Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că, în caz de litigiu, actele individuale emise de către

C.N.V.M., cu privire la interpretarea reglementărilor adoptate de aceasta, pot

fi atacate cu recurs în fața Curții Supreme de Justiție, secția de contencios

administrativ, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (6) și (7) din

O.U.G. nr. 25/2002, privind aprobarea Statutului C.N.V.M.

Instanța supremă a invocat din

oficiu și a pus în discuția părților, excepția necompetenței materiale a Curții

Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, în soluționare

litigiului, în raport cu obiectul acțiunii introductive.

Se reține că obiectul acțiunii îl

constituie anularea deciziei nr. 1124 din 8 iulie 2002 emisă de C.N.V.M., prin

care a fost respinsă contestația formulată de S.I.V.M. R. SA Brașov, împotriva

ordonanței nr. 180 din 3 iunie 2002, prin care societatea a fost sancționată

contravențional pentru faptul că a înregistrat la Oficiul Registrului

Comerțului majorarea capitalului social, fără a o supune autorizării prealabile

a C.N.V.M., în baza prevederilor art. 57 din Regulamentul nr. 3/1998 privind

autorizarea și exercitarea intermedierii de valori mobiliare.

Conform art. 7 alin. (6) și (7) din

Anexa 1 a O.U.G. nr. 25/2002, privind aprobarea Statutului C.N.V.M., astfel cum

a fost modificată prin Legea nr. 514/2002, de aprobare a O.U.G. nr. 25/2002:

- alin. (6):C.N.V.M. poate realiza,

la cerere sau din oficiu, interpretarea oficială a tuturor reglementărilor

emise de aceasta, aplicabile entităților reglementate și supravegheate;

- alin. (7):C.N.V.M. este singura

autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate,

evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale,

prevăzute la alin. (1) și (2). În caz de litigiu, actele individuale emise de

către C.N.V.M. cu privire la interpretările prevăzute la alin. (6), pot fi

atacate cu recurs în fața Curții Supreme de Justiție, secția de contencios

administrativ. Până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile de

către instanța judecătorească, executarea actelor C.N.V.M. nu se suspendă.”

Prin actele atacate în instanță de

către S.I.V.M. R. SA Brașov, respectiv ordonanța nr. 180 din 3 iunie 2002 și

decizia nr. 1124 din 8 iulie 2002, nu s-a realizat de către C.N.V.M. o

interpretare oficială a unor reglementări emise de aceasta, ci s-a dispus

sancționarea cu amendă în sumă de 20.000.000 lei, a S.I.V.M R. SA, reținându-se

că societatea a înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului majorarea

capitalului social, fără a o supune autorizării prealabile a C.N.V.M.

La Curtea Supremă de Justiție,

secția de contencios administrativ, pot fi atacate cu recurs, în caz de

litigiu, numai actele individuale emise de C.N.V.M cu privire la interpretarea

oficială a tuturor reglementărilor emise de aceasta, ceea ce nu este cazul

actelor care formează obiectul litigiului de față.

C.N.V.M. este o autoritate

administrativă autonomă, cu personalitate juridică, care își exercită

prerogativele pe întreg teritoriul României, prin adoptarea de norme,

regulamente și instrucțiuni, prin emiterea de acte individuale, decizii ,

ordonanțe, atestate și avize, și prin adoptarea de măsuri potrivit legislației

în materie aflată în vigoare.

Fiind autoritate administrativă

autonomă centrală, actele emise de aceasta în îndeplinirea atribuțiilor cu care

este legal învestită, sunt acte administrative.

Conform art. 3 alin. (1) C. proc.

civ., actele autorităților și instituțiilor centrale pot fi atacate numai în

fața curților de apel, ca primă instanță de judecată, urmând procedura legii

contenciosului administrativ.

Legea nr. 29/1990,a contenciosului

administrativ, prevede la art. 1 că „orice persoană fizică sau juridică, dacă

se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act

administrativ (ca în speță) sau prin refuzul nejustificat al unei autorități

administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de

lege, se poate adresa instanței judecătorești competente pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei care i-a fost

cauzată”.

Având în vedere considerentele

prezentate, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ, avea

competența materială de soluționare a cauzei și în consecință, acțiunea va fi

trimisă spre competentă soluționare respectivei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite acțiunea formulată de

S.I.V.M. R. SA Brașov privind anularea deciziei C.N.V.M., nr. 1124 din 8 iulie

2002, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel Brașov.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 octombrie 2003.