ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1904/2003

Decizia nr. 1904                                                                                                        Dosar

nr. 4405/2002

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea introdusă la data de 9 noiembrie

2001 la Tribunalul Dâmbovița reclamanta E.E. a chemat în judecată pe pârâta

S.C. IATSA S.A. Găiești cerând să fie obligată să-i restituie în natură terenul

cămin de casă situat în Găiești,  în suprafață de 2.736,09 mp cu construcțiile

aflate pe acesta.

În motivare a arătat că imobilele au fost

preluate fără titlu valabil de la bunicul matern, a cărui unică moștenitoare

este.

Prin sentința civilă nr. 409 din 7 mai 2002

Tribunalul Dâmbovița a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în

esență, că dispozițiile art. 18 pct. b din Legea nr. 10/2001 prevăd că

“măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent dacă imobilul a fost

transformat astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat”,

fiind aplicabile atât pentru imobilele “clădiri și anexe” cât și pentru terenul

în suprafață de 2736,9 mp solicitate de reclamantă conform art. 10 alin. (4)

din aceeași lege.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat

apel susținând că instanța nu a motivat în fapt și în drept hotărârea

pronunțată și nu a argumentat pentru ce a înlăturat probele administrate în

cauză. De asemenea, se mai  susține că instanța a făcut o interpretare greșită

a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 cât și a probelor administrate.

Prin decizia nr. 78 din 26 august 2002 Curtea de

Apel Ploiești, secția civilă, a  respins ca nefondat apelul.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că

așa cum sunt amplasate construcțiile pe acest teren nu există posibilitatea

nici parțială de restituire în natură, fără a se afecta folosirea normală a

acestora, așa încât instanța de fond corect a stabilit că măsurile reparatorii

se acordă în echivalent.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta E.E. a

formulat recurs invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și

9 C. proc. civ. reluând criticile formulate în apel, motiv pentru care  acestea

vor fi tratate unitar.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului

reiese că imobilele deținute de pârâtă nu mai corespund cu cele solicitate prin

acțiunea introductivă de instanță și nu există posibilitatea de restituire în

natură fără a se afecta folosirea normală a acestora.

De asemenea, atât construcțiile cât și terenul

sunt în patrimoniul pârâtei.

Instanțele de fond și de apel cu ample motivări

au respins acțiunea, respectiv apelul, pronunțând soluții temeinice bazate pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de

reclamanta E.E. împotriva deciziei civile nr. 78 din 26 august 2002 a Curții de

Apel Ploiești, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai

2003.