ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1904/2003

Decizia nr. 1904 Dosar nr. 4405/2002 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introdusă la data de 9 noiembrie 2001 la Tribunalul Dâmbovița reclamanta E.E. a chemat în judecată pe pârâta S.C. IATSA S.A. Găiești cerând să fie obligată să-i restituie în natură terenul cămin de casă situat în Găiești, în suprafață de 2.736,09 mp cu construcțiile aflate pe acesta. În motivare a arătat că imobilele au fost preluate fără titlu valabil de la bunicul matern, a cărui unică moștenitoare este. Prin sentința civilă nr. 409 din 7 mai 2002 Tribunalul Dâmbovița a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că dispozițiile art. 18 pct. b din Legea nr. 10/2001 prevăd că “măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent dacă imobilul a fost transformat astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat”, fiind aplicabile atât pentru imobilele “clădiri și anexe” cât și pentru terenul în suprafață de 2736,9 mp solicitate de reclamantă conform art. 10 alin. (4) din aceeași lege. Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat apel susținând că instanța nu a motivat în fapt și în drept hotărârea pronunțată și nu a argumentat pentru ce a înlăturat probele administrate în cauză. De asemenea, se mai susține că instanța a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 cât și a probelor administrate.

Prin decizia nr. 78 din 26 august 2002 Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a respins ca nefondat apelul. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că așa cum sunt amplasate construcțiile pe acest teren nu există posibilitatea nici parțială de restituire în natură, fără a se afecta folosirea normală a acestora, așa încât instanța de fond corect a stabilit că măsurile reparatorii se acordă în echivalent. Împotriva acestei hotărâri reclamanta E.E. a formulat recurs invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. reluând criticile formulate în apel, motiv pentru care acestea vor fi tratate unitar. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că imobilele deținute de pârâtă nu mai corespund cu cele solicitate prin acțiunea introductivă de instanță și nu există posibilitatea de restituire în natură fără a se afecta folosirea normală a acestora.

De asemenea, atât construcțiile cât și terenul sunt în patrimoniul pârâtei. Instanțele de fond și de apel cu ample motivări au respins acțiunea, respectiv apelul, pronunțând soluții temeinice bazate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul formulat de reclamanta E.E. împotriva deciziei civile nr. 78 din 26 august 2002 a Curții de Apel Ploiești, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2003.