ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6205/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 28

noiembrie 2003, reclamanta N.E. a chemat în judecată Prefectura județului

Dâmbovița, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, pârâta să fie

obligată la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul

situat în comuna C., preluat abuziv de stat și demolat în 1986.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că, în anul 2001, a solicitat pârâtei acordarea măsurilor reparatorii în

echivalent, constând în despăgubiri bănești în cuantum de 790.000.000 lei

echivalent a 22.000 EURO, pentru imobilul menționat, pe care l-a avut în

proprietate în baza unui contract de vânzare cumpărare, demolat în vederea construirii

unor blocuri de locuințe pe acest teren.

Prin sentința nr. 363 din 26 mai

2004, Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, a admis cererea, a constatat că

reclamanta este îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent

pentru imobilele construcții și teren în suprafață de 3.300 mp, situate pe raza

comunei C.

S-a reținut că reclamanta a depus în

termen notificare, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Notificarea a fost respinsă, motivat

de împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada preluării imobilului de către

stat.

Or, reclamanta a făcut, cu

contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1514 din 7 mai 1979,

dovada titlului de proprietate.

Totodată, din adeverințele eliberate

de Primăria comunei C., rezultă că imobilul a fost preluat abuziv de stat și

demolat.

Ca atare, în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva hotărârii primei instanțe

pârâta Prefectura județului Dâmbovița a declarat apel, criticile privind

greșita stabilire a situației de fapt și aplicarea legii.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, prin decizia nr. 2251 din 18 august 2004, a admis apelul și a schimbat

în parte sentința atacată, în sensul că a înlăturat obligarea pârâtei la măsuri

reparatorii pentru terenul în suprafață de 3.300 mp situat în localitatea

menționată.

Celelalte dispoziții ale sentinței

atacate au fost menținute.

În motivarea acestei hotărâri,

instanța de control judiciar a reținut că din probatoriul administrat nu

rezultă că reclamanta ar fi fost titulară, la data exproprierii, a dreptului de

proprietate asupra suprafeței de teren de 3.300 mp.

Împotriva acestei

din urmă hotărâri pârâta Prefectura județului Dâmbovița a declarat recurs,

întemeiat pe art. 304 cpt. 9 C. proc. civ.

S-a reținut că nu s-a făcut dovada

exproprierii, iar dacă se reținea această situație, în cauză trebuia introdusă

Primăria comunei C., deoarece competența, cu referire la măsurile reparatorii,

aparținea acesteia.

Totodată, măsurile reparatorii au

fost stabilite eronat ca modalitate de acordare.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din contractul de vânzare-cumpărare

rezultă că reclamanta a devenit titulară a dreptului de proprietate asupra unei

case situate în comuna C.

Imobilul a fost demolat în 1986.

La acea dată, potrivit Legii nr. 58/1974

terenurile nu făceau obiectul transmiterii dreptului de proprietate pe această

cale.

Ca atare, în mod judicios instanța

de control a reținut că reclamanta este îndrituită la măsuri reparatorii

exclusiv pentru imobilul expropriat și demolat.

Totodată, din actele depuse la

dosarul cauzei, rezultă că reclamanta și-a îndeplinit obligația de notificare,

cu referire la imobilul casă de locuit demolată, corespunzător dispozițiilor

Legii nr. 10/2001, așa încât recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul

acestor critici.

În concluzie, pentru considerentele

ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta Prefectura județului

Dâmbovița împotriva deciziei civile nr. 2251 din 18 august 2004 a Curții de

Apel Ploiești.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2005.