ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6205/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 28 noiembrie 2003, reclamanta N.E. a chemat în judecată Prefectura județului Dâmbovița, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, pârâta să fie obligată la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în comuna C., preluat abuziv de stat și demolat în 1986. În motivarea cererii reclamanta a arătat că, în anul 2001, a solicitat pârâtei acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri bănești în cuantum de 790.000.000 lei echivalent a 22.000 EURO, pentru imobilul menționat, pe care l-a avut în proprietate în baza unui contract de vânzare cumpărare, demolat în vederea construirii unor blocuri de locuințe pe acest teren.

Prin sentința nr. 363 din 26 mai 2004, Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, a admis cererea, a constatat că reclamanta este îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele construcții și teren în suprafață de 3.300 mp, situate pe raza comunei C. S-a reținut că reclamanta a depus în termen notificare, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001. Notificarea a fost respinsă, motivat de împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada preluării imobilului de către stat. Or, reclamanta a făcut, cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1514 din 7 mai 1979, dovada titlului de proprietate. Totodată, din adeverințele eliberate de Primăria comunei C., rezultă că imobilul a fost preluat abuziv de stat și demolat.

Ca atare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001. Împotriva hotărârii primei instanțe pârâta Prefectura județului Dâmbovița a declarat apel, criticile privind greșita stabilire a situației de fapt și aplicarea legii. Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 2251 din 18 august 2004, a admis apelul și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a înlăturat obligarea pârâtei la măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 3.300 mp situat în localitatea menționată. Celelalte dispoziții ale sentinței atacate au fost menținute. În motivarea acestei hotărâri, instanța de control judiciar a reținut că din probatoriul administrat nu rezultă că reclamanta ar fi fost titulară, la data exproprierii, a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 3.300 mp.

Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta Prefectura județului Dâmbovița a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 cpt. 9 C. proc. civ. S-a reținut că nu s-a făcut dovada exproprierii, iar dacă se reținea această situație, în cauză trebuia introdusă Primăria comunei C., deoarece competența, cu referire la măsurile reparatorii, aparținea acesteia. Totodată, măsurile reparatorii au fost stabilite eronat ca modalitate de acordare. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Din contractul de vânzare-cumpărare rezultă că reclamanta a devenit titulară a dreptului de proprietate asupra unei case situate în comuna C. Imobilul a fost demolat în 1986. La acea dată, potrivit Legii nr. 58/1974 terenurile nu făceau obiectul transmiterii dreptului de proprietate pe această cale.

Ca atare, în mod judicios instanța de control a reținut că reclamanta este îndrituită la măsuri reparatorii exclusiv pentru imobilul expropriat și demolat. Totodată, din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta și-a îndeplinit obligația de notificare, cu referire la imobilul casă de locuit demolată, corespunzător dispozițiilor Legii nr. 10/2001, așa încât recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul acestor critici. În concluzie, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta Prefectura județului Dâmbovița împotriva deciziei civile nr. 2251 din 18 august 2004 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2005.