ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10133/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Reclamanții N.S., N.H.C. și N.A.C. au chemat în judecată Prefectura județului Dâmbovița pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată aceasta la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în comuna Cândești, sat Drăgănești, jud. Dâmbovița care a aparținut autoarei lor N.F. Prin sentința civilă nr. 162 din 10 martie 2002 Tribunalul Dâmbovița a admis cererea și a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma de despăgubiri bănești pentru construcția compusă din 2 camere și pivniță, magazin cu pivniță și salon de dans precum și suprafața de 1524 mp.

teren evaluat la 968.462.000 lei, conform raportului de expertiză ing. A.S. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor solicitate și a preluării acestora abuziv de către stat, fără nici o despăgubire, construcțiile fiind demolate de autoritățile locale. Instanța de fond a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, reclamanții fiind îndreptățiți la despăgubiri și că terenul în suprafață de 1524 mp nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, intrând sub incidența art. 8 din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Prefectura județului Dâmbovița, arătând că reclamanții nu au făcut dovada preluării imobilelor (construcție și diferența de 692 mp teren) de către stat, acesta fiind și motivul respingerii notificării.

În ceea ce privește acordarea de despăgubiri bănești pentru teren, apelanta a arătat că dispoz. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 se referă la acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital ori prin compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător și nu la acordarea de despăgubiri bănești. A susținut că are competență să soluționeze numai notificări privind construcții demolate ce au avut destinația de locuință, partea din notificare privind terenul fiind trimisă Primăriei Cândești spre soluționare. Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 1871 din 15 iunie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtei.

Instanța a motivat soluția dată constatând că din suprafața totală de 1524 mp teren suprafața de 832 mp a fost preluată prin decizia nr. 799/1960 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular Târgoviște iar diferența de teren a fost preluată fără titlu; imobilul construcție a fost demolat de către autoritățile locale ale fostei comune Dragodănești, în scopul construirii unui cămin cultural și nu se încadrează în prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001; apelanta nu a dovedit că a înaintat notificarea referitoare la teren Primăriei comunei Cândești. În temeiul dispoz. art. 309 alin. (9) C. proc. civ., Prefectura județului Dâmbovița a formulat recurs împotriva soluției pronunțate de instanța de apel, indicând ca motive de casare faptul că în mod greșit instanțele au acordat despăgubiri bănești pentru întreg imobilul, construcție care a avut o altă destinație decât cea de locuință și pentru teren.

Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente: Textul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, înainte de republicare, se aplica la imobilele demolate, care aveau altă destinație decât cea de locuință. Or, imobilul în litigiu este compus și din 2 camere de locuit și pivniță, având deci și destinație de locuință, astfel încât nu se poate încadra în dispozițiile acestui text. In ceea ce privește critica privind necompetența prefecturii de a acorda despăgubiri bănești pentru terenuri soluția este corectă în raport de probatoriul administrat în cauză, hotărârea fiind în deplin acord cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 10/2001, înainte de modificarea acesteia. De altfel, în contextul legislativ actual, prin republicarea Legii nr. 10/2001 în baza Legii nr. 247/2005, conținutul textelor a fost modificat și completat, iar argumentele invocate prin motivele de recurs nu au susținere legală ca urmare a noilor dispoziții legale, de imediată aplicare.

În considerarea celor ce preced, recursul se va respinge ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta Prefectura județul Dîmbovița împotriva deciziei nr. 1871 din 15 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2005.