ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1871/2004

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul București, secția a VIII-a, reclamantul I.I. a chemat în judecată pe pârâtele Casa Locală de Pensii a sectorului V, prin Casa de Pensii a municipiului București și Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială a municipiului București, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 148137/2003, prin care s-a stabilit în sarcina sa, un debit de 122.631.176 lei, rezultat din anularea drepturilor de pensie stabilite prin decizia nr. 4775/10768/1999, menținerea deciziei inițiale nr. 148137/2000, precum și anularea deciziei nr. 2418/2003, emisă de Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială, prin care a fost anulată decizia nr. 4775/10768/1999.

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 4082/2003, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, motivând această soluție, prin aceea că decizia nr. 2418/2003 a cărei anulare se solicită, ca și decizia inițială nr. 4775/1999, au fost emise în baza Decretului – lege nr. 118/1999. La rândul său, Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 320/2004, și-a declinat competența în favoarea tribunalului, cu motivarea că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 19/2000 și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile art. 21 - 22 C. proc. civ. Curtea, având în vedere obiectul acțiunii introductive de instanță, respectiv anularea deciziei nr. 148137/2003 emisă de Casa Locală de Pensii a sectorului V, precum și a deciziei nr. 2418/2003, emisă de Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială, precum și dispozițiile art. 154 - 155 din Legea nr. 19/2000, coroborate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.

civ., stabilește competența, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a. Urmează a se reține în acest sens că prin acțiunea formulată, reclamantul nu a contestat drepturile acordate ca urmare a recunoașterii calității de beneficiar al Decretului - lege nr. 118/1990, ci faptul că prin decretele atacate, i s-au anulat aceste drepturi ce fac parte din pensie, situație în care devin incidente prevederile Legii nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în raport cu care competența de soluționare a litigiilor revine tribunalului [art. 154 - 155 din Legea nr. 19/2000].

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul I.I., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, în favoarea Tribunalului București. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2004.