ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1871/2004

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată la Tribunalul București, secția a VIII-a, reclamantul I.I. a

chemat în judecată pe pârâtele Casa Locală de Pensii a sectorului V, prin Casa

de Pensii a municipiului București și Direcția Generală de Muncă și

Solidaritate Socială a municipiului București, solicitând instanței ca prin

sentința ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 148137/2003, prin

care s-a stabilit în sarcina sa, un debit de 122.631.176 lei, rezultat din

anularea drepturilor de pensie stabilite prin decizia nr. 4775/10768/1999,

menținerea deciziei inițiale nr. 148137/2000, precum și anularea deciziei nr. 2418/2003,

emisă de Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială, prin care a fost

anulată decizia nr. 4775/10768/1999.

Tribunalul București, prin sentința

civilă nr. 4082/2003, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel

București, motivând această soluție, prin aceea că decizia nr. 2418/2003 a

cărei anulare se solicită, ca și decizia inițială nr. 4775/1999, au fost emise

în baza Decretului – lege nr. 118/1999.

La rândul său, Curtea de Apel

București, prin decizia civilă nr. 320/2004, și-a declinat competența în

favoarea tribunalului, cu motivarea că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii

nr. 19/2000 și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile art.

21 - 22 C. proc. civ.

Curtea, având în vedere obiectul

acțiunii introductive de instanță, respectiv anularea deciziei nr. 148137/2003

emisă de Casa Locală de Pensii a sectorului V, precum și a deciziei nr. 2418/2003,

emisă de Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială, precum și

dispozițiile art. 154 - 155 din Legea nr. 19/2000, coroborate cu dispozițiile art.

2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., stabilește competența, în favoarea Tribunalului

București, secția a VIII-a.

Urmează a se reține în acest sens că

prin acțiunea formulată, reclamantul nu a contestat drepturile acordate ca

urmare a recunoașterii calității de beneficiar al Decretului - lege nr. 118/1990,

ci faptul că prin decretele atacate, i s-au anulat aceste drepturi ce fac parte

din pensie, situație în care devin incidente prevederile Legii nr. 19/2000,

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în

raport cu care competența de soluționare a litigiilor revine tribunalului [art.

154 - 155 din Legea nr. 19/2000].

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe reclamantul I.I., în contradictoriu cu pârâta Casa de

Pensii a municipiului București, în favoarea Tribunalului București.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 mai 2004.