ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2418/2003

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 42 din 8 octombrie

2002, Tribunalul Constanța a respins cererea formulată de condamnatul S.I.,

prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 618 din 14 noiembrie

2000, a aceluiași tribunal, definitivă prin decizia penală nr. 4194/2001, a

Curții Supreme de Justiție.

S-a reținut că motivul invocat de

condamnat, că nu a participat la comiterea faptei, fiindcă se afla în altă

parte în acel moment, nu vizează nici unul din cazurile de revizuire limitativ

și expres, prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia penală nr. 295/P/29 noiembrie 2002, a respins apelul revizuientului.

Petiționarul a declarat recurs.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă, într-adevăr, că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de

revizuire expres, prevăzute în art. 394 C. proc. pen., care să impună

revizuirea hotărârii de condamnare.

Nefiind nici alte temeiuri de casare

care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul condamnatului

S.I. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea revizuientului la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

condamnatul S.I., împotriva deciziei nr. 295 din 29 noiembrie 2002, a Curții de

Apel Constanța, ca tardiv introdus.

Obligă pe condamnat să plătească

statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu, în sumă de 150.000 lei, ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 mai 2003.