ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1579/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 52 din 2 aprilie 2002, Tribunalul Teleorman a respins cererea formulată de condamnatul G.A., prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 72 din 4 mai 1999 a aceluiași tribunal. S-a reținut, în esență, că motivul invocat de revizuient că, nu este vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat, nu face parte din cazurile de revizuire limitativ și expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 304/ A din 22 mai 2002, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului G.A. Recursul petiționarului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă, într-adevăr, că, în cauză, nu este incident nici unul dintre cazurile prevăzute în art. 394 C. proc.

pen., care să impună revizuirea sentinței atacate. Drept urmare, nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, recursul condamnatului G.A. va fi respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de condamnatul G.A. împotriva deciziei nr. 304 din 22 mai 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2003.