ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 523/2003

S-a

prezentat recurentul condamnat N.G., aflat în stare de detenție, asistat de

avocat B.D., apărător desemnat din oficiu.

Procedura

de citare îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a lăsat la aprecierea instanței soluționarea cauzei.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului declarat.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

A

obligat pe revizuient la 250.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Tribunalul,

a mai reținut că, prin cererea de revizuire formulată, petiționarul a susținut

că este nevinovat și a solicitat prelungirea probațiunii cu doi martori.

Astfel,

instanța a motivat că, faptele și împrejurările pentru care s-a cerut

prelungirea probațiunii erau deja cunoscute și verificate de instanțele

ordinare, nedescoperindu-se elemente sau împrejurări noi, situație în care,

cererea a fost respinsă ca atare.

Împotriva

acestei decizii ca și a hotărârii primei instanțe, în termen legal, a declarat

recurs condamnatul N.G. care a criticat hotărârile atacate pentru cazurile de

casare cuprinse la punctele 17

1

, 17, 9, 10 și 20 ale art.385

9

din Codul de procedură penală, arătând următoarele:

„-

că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază;

-

că instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe noi, cerute ca esențiale

pentru părți și nu le-a  verificat în vederea administrării (ex.declarația

părții vătămate);

-

hotărârea este contrară legii și netemeinic, și

-

nu s-a ținut cont de intervenția legii penale mai favorabile;”

Recursul

urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Examinând

hotărârile atacate prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile

legale, Curtea Supremă constată criticile neîntemeiate și reține că, instanțele

în mod legal și temeinic au apreciat că motivele invocate de revizuient în

cererea formulată nu se încadrează în prevederile art.394 din Codul de

procedură penală, pentru că, împrejurările descrise în cererea de revizuire de

petiționar (referitoare la modalitatea de plată dintre inculpat și partea

vătămată și la faptul că aceasta avea cunoștință de lipsa disponibilului din

contul inculpatului) au fost cunoscute de instanțele ordinare și apreciate ca

atare, așa încât, condiția cerută de dispozițiile art.394 lit.a din Codul de

procedură penală nu este îndeplinită.

Nici

cererea referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile nu poate fi

examinată în această cale extraordinară de atac a revizuirii, ea putând forma

obiectul unei contestații la executare conform art.462, 458 din Codul de

procedură penală coroborat cu art.15 din Codul penal.

În

raport de considerentele expuse, Curtea constată că hotărârile atacate sunt

legale, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.385

15

alin.1

pct.1 lit.b din Codul de procedură penală va respinge ca nefondat recursul

declarat, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către

stat conform art.192 alin.2 din Codul de procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul

revizuient N.G., împotriva deciziei penale nr.434 din 24 iulie 2002 a Curții de

Apel București, Secția I-a penală.

Obligă

condamnatul la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 4 februarie 2003.