ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 523/2003

S-a prezentat recurentul condamnat N.G., aflat în stare de detenție, asistat de avocat B.D., apărător desemnat din oficiu. Procedura de citare îndeplinită. Apărătorul inculpatului a lăsat la aprecierea instanței soluționarea cauzei. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat. C U R T E A Asupra recursului de față; A obligat pe revizuient la 250.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Tribunalul, a mai reținut că, prin cererea de revizuire formulată, petiționarul a susținut că este nevinovat și a solicitat prelungirea probațiunii cu doi martori. Astfel, instanța a motivat că, faptele și împrejurările pentru care s-a cerut prelungirea probațiunii erau deja cunoscute și verificate de instanțele ordinare, nedescoperindu-se elemente sau împrejurări noi, situație în care, cererea a fost respinsă ca atare.

Împotriva acestei decizii ca și a hotărârii primei instanțe, în termen legal, a declarat recurs condamnatul N.G. care a criticat hotărârile atacate pentru cazurile de casare cuprinse la punctele 17 1 , 17, 9, 10 și 20 ale art.385 9 din Codul de procedură penală, arătând următoarele: „- că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază; - că instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe noi, cerute ca esențiale pentru părți și nu le-a verificat în vederea administrării (ex.declarația părții vătămate); - hotărârea este contrară legii și netemeinic, și - nu s-a ținut cont de intervenția legii penale mai favorabile;” Recursul urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Examinând hotărârile atacate prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile legale, Curtea Supremă constată criticile neîntemeiate și reține că, instanțele în mod legal și temeinic au apreciat că motivele invocate de revizuient în cererea formulată nu se încadrează în prevederile art.394 din Codul de procedură penală, pentru că, împrejurările descrise în cererea de revizuire de petiționar (referitoare la modalitatea de plată dintre inculpat și partea vătămată și la faptul că aceasta avea cunoștință de lipsa disponibilului din contul inculpatului) au fost cunoscute de instanțele ordinare și apreciate ca atare, așa încât, condiția cerută de dispozițiile art.394 lit.a din Codul de procedură penală nu este îndeplinită.

Nici cererea referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile nu poate fi examinată în această cale extraordinară de atac a revizuirii, ea putând forma obiectul unei contestații la executare conform art.462, 458 din Codul de procedură penală coroborat cu art.15 din Codul penal. În raport de considerentele expuse, Curtea constată că hotărârile atacate sunt legale, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.385 15 alin.1 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin.2 din Codul de procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient N.G., împotriva deciziei penale nr.434 din 24 iulie 2002 a Curții de Apel București, Secția I-a penală. Obligă condamnatul la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2003.