ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2543/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 972 din 24 octombrie 2002 Tribunalul București, a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 486 din 24 iulie 2000 a Tribunalului București, formulată de condamnatul C.N. S-a motivat că prin cererea sa condamnatul a pus în discuție vinovăția sa fără a arăta fapte sau împrejurări noi ce n-au fost cunoscute de instanță la data condamnării sale. Prin decizia penală nr. 787/ A din 3 decembrie 2002 Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul condamnatului, cu motivarea că temeiurile invocate nu se regăsesc între cazurile de revizuire, prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul, care stăruie în revizuirea hotărârii de condamnare.

Recursul nu este fondat. Potrivit art. 394 C. proc. pen., hotărârile definitive sunt supuse revizuirii în cazuri limitativ și expres prevăzute de lege. Ori, chestiunile de fapt invocate de revizuient au fost avute în vedere de instanță la soluționarea cauzei și nu reprezintă împrejurări noi, necesare a fi lămurite. În cauză nu există nici un alt temei de revizuire. Așa fiind, Curtea în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.N., împotriva deciziei penale nr. 787/ A din 3 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2003.