ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2543/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 972 din 24

octombrie 2002 Tribunalul București, a respins cererea de revizuire a sentinței

penale nr. 486 din 24 iulie 2000 a Tribunalului București, formulată de

condamnatul C.N.

S-a motivat că prin cererea sa

condamnatul a pus în discuție vinovăția sa fără a arăta fapte sau împrejurări

noi ce n-au fost cunoscute de instanță la data condamnării sale.

Prin decizia penală nr. 787/ A din 3

decembrie 2002 Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul

condamnatului, cu motivarea că temeiurile invocate nu se regăsesc între

cazurile de revizuire, prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva deciziei a declarat recurs

condamnatul, care stăruie în revizuirea hotărârii de condamnare.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 394 C. proc. pen.,

hotărârile definitive sunt supuse revizuirii în cazuri limitativ și expres

prevăzute de lege.

Ori, chestiunile de fapt invocate de

revizuient au fost avute în vedere de instanță la soluționarea cauzei și nu

reprezintă împrejurări noi, necesare a fi lămurite.

În cauză nu există nici un alt temei

de revizuire.

Așa fiind, Curtea în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul și-l va obliga pe recurent la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul C.N., împotriva deciziei penale nr. 787/ A din 3

decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000

lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 28

mai 2003.