ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1928/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1173 din 3 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul N.C. împotriva sentinței penale nr. 24 din 12 ianuarie 2001 a Tribunalului București, definitivă prin decizia nr. 3144 din 15 iunie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția penală. A reținut instanța că prin sentința nr. 24/2001 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia nr. 3144 din 15 iunie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, evaziune fiscală și fals intelectual.

În prezenta cauză, revizuientul a invocat că a fost atras în activitatea infracțională de doi indivizi certați cu legea penală, respectiv V.M. și V.L., reprezentanții unei firme din Tg. Jiu, care i-au solicitat să semneze și să ștampileze filele C.E.C., dar acestea au fost utilizate de cei doi. A constatat instanța de fond că împrejurările invocate în cererea de revizuire au fost învederate cu ocazia judecării fondului cauzei și în căile de atac, astfel că nu reprezintă fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Ultimul motiv al cererii de revizuire îl constituie reindividualizarea pedepsei, care nu poate constitui motiv de revizuire. Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentințe penale a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 35 din 27 ianuarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Împotriva hotărârilor pronunțate condamnatul N.C. a declarat recurs solicitând casarea acestora și admiterea cererii de revizuire. Recursul declarat de condamnat nu este fondat. Potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, iar conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Nu poate constitui temei de revizuire, o faptă sau o împrejurare care a fost invocată în fața instanței de fond de inculpat și în căile de atac exercitate, constituind obiectul apărării acestuia.

În ceea ce privește solicitarea de reindividualizare a pedepselor aplicate, aceasta nu poate constitui un caz de revizuire în sensul dispozițiilor art. 394 lit. a) și e) C. proc. pen. Hotărârile atacate sunt legale și temeinice sub toate aspectele criticate. În conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient N.C., împotriva deciziei penale nr. 35/ A din 27 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe condamnat la plata sumei de 650.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2003.