ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1928/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1173 din 3 decembrie

2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost respinsă

ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul N.C. împotriva

sentinței penale nr. 24 din 12 ianuarie 2001 a Tribunalului București,

definitivă prin decizia nr. 3144 din 15 iunie 2001 a Curții Supreme de

Justiție, secția penală.

A reținut instanța că prin sentința

nr. 24/2001 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă

prin decizia nr. 3144 din 15 iunie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția

penală, revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, evaziune fiscală

și fals intelectual.

În prezenta cauză, revizuientul a

invocat că a fost atras în activitatea infracțională de doi indivizi certați cu

legea penală, respectiv V.M. și V.L., reprezentanții unei firme din Tg. Jiu,

care i-au solicitat să semneze și să ștampileze filele C.E.C., dar acestea au

fost utilizate de cei doi.

A constatat instanța de fond că

împrejurările invocate în cererea de revizuire au fost învederate cu ocazia

judecării fondului cauzei și în căile de atac, astfel că nu reprezintă fapte

sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Ultimul motiv al cererii de revizuire

îl constituie reindividualizarea pedepsei, care nu poate constitui motiv de

revizuire.

Apelul declarat de condamnat

împotriva acestei sentințe penale a fost respins ca nefondat, prin decizia nr.

35 din 27 ianuarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a

penală.

Împotriva hotărârilor pronunțate

condamnatul N.C. a declarat recurs solicitând casarea acestora și admiterea

cererii de revizuire.

Recursul declarat de condamnat nu

este fondat.

Potrivit art. 393 alin. (1) C. proc.

pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu

privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, iar conform art.

394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei.

Nu poate constitui

temei de revizuire, o faptă sau o împrejurare care a fost invocată în fața

instanței de fond de inculpat și în căile de atac exercitate, constituind

obiectul apărării acestuia.

În ceea ce privește solicitarea de

reindividualizare a pedepselor aplicate, aceasta nu poate constitui un caz de

revizuire în sensul dispozițiilor art. 394 lit. a) și e) C. proc. pen.

Hotărârile atacate sunt legale și

temeinice sub toate aspectele criticate.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpat.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient N.C., împotriva deciziei penale nr. 35/ A

din 27 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe condamnat la plata sumei

de 650.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

150.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 aprilie 2003.