ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5096/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 524 din 29 mai 2003 a Tribunalului București, secția I penală, s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul I.G.N., împotriva sentinței penale nr. 791 din 13 decembrie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. Revizuientul a fost obligat la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 150.000 lei onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. Instanța de judecată a reținut că revizuientul a fost condamnat prin sentința penală nr. 791/2001 a Tribunalului București la 10 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de comercializare de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, hotărâre rămasă definitivă prin respingerea recursului.

În motivarea cererii de revizuire, a susținut că a fost îndemnat la săvârșirea acestor fapte de către o altă persoană, solicitând în dovedirea acestei situații audierea de martori. A mai pretins că, în condițiile date, pedeapsa este prea aspră. Or în referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, după analizarea cererii, s-a propus respingerea acesteia. Întrucât cererea se referă la audierea unor martori pe situații de fapt cunoscute la data judecății și la reducerea pedepsei s-a apreciat că nu îndeplinește cerințele art. 394 lit. a) C. proc. pen. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 372/ A din 30 iunie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul și a solicitat admiterea cererii și rejudecarea cauzei. Recursul este neîntemeiat. Revizuirea unei hotărâri penale rămasă definitivă poate avea loc numai în situația în care există vreunul din cazurile prevăzute limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc. pen. Întrucât motivele invocate în cererea de revizuire de către condamnat nu se încadrează în cazurile expres prevăzute de legiuitor, solicitându-se o prelungire a probatoriului pentru dovedirea unor fapte cunoscute și verificate anterior de către instanța de fond și instanțele de control judiciar în căile ordinare de atac și o reducere a pedepsei, în mod corect instanțele au respins cererea de revizuire promovată.

Astfel fiind, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, cu obligarea revizuientului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de condamnatul revizuient I.G.N. împotriva deciziei penale nr. 372/ A din 30 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2003.