ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 759/2003

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală ntr.838 din 19

septembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, a respins, ca

nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul A.N. împotriva

sentinței penale nr. 236 din 17 aprilie 2000, pronunțată de Tribunalul

București, ca neîntemeiată.

A obligat condamnatul la 250.000 lei

cheltuieli judiciare statului, din care 150.000 lei onorariu avocat oficiu s-au

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța astfel, tribunalul

a reținut, prin adresa nr. 2532 din 6 din 10 iulie 2002, că Parchetul de pe

lângă Tribunalul București a înaintat spre soluționare cu concluzii de

respingere, cererea de revizuire formulată de condamnatul A.N. împotriva

sentinței penale nr. 236/2000 pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală.

Prin această hotărâre petiționarul a

fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., pedeapsă majorată la 7 ani

închisoare prin decizia penală nr. 406/2000 a Curții de Apel București în urma admiterii

apelului declarat de parchet, condamnatul retrăgându-și apelul.

Petiționarul a solicitat revenirea

hotărârii, întrucât cuantumul pedepsei este prea mare în raport cu fapta

săvârșită și condițiile în care și-a retras apelul.

Analizând probele dosarului atașat

cererii, tribunal a constatat cererea neîntemeiată, întrucât motivul invocat nu

se regăsește prin cele limitativ și expres arătate de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel revizuientul A.N. criticând-o sub aspectul respingerii greșite a

cererii de revizuire.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 683/ A din 21 octombrie 2002, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient A.N. împotriva sentinței

penale nr. 838 din 19 septembrie 2002 a Tribunalului București, secția I

penală.

Condamnatul, nemulțumit și de

această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, cerând reaprecierea

probelor și pe fond să se admită cererea sa de revizuire și să se reducă

pedeapsa ce o are de executat.

Recursul este nefondat.

Verificându-se actele dosarului, se

constată, motivul, pentru care s-a cerut revizuirea sentinței penale nr. 236

din 17 aprilie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, și

anume, reducerea pedepsei aplicată condamnatului A.N. pentru comiterea

infracțiunii de tâlhărie, nu se regăsește în prevederile art. 394 C. proc. pen.,

ce reglementează instituția juridică a revizuirii.

Potrivit acestui text de lege,

hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, numai pentru

anume 5 cazuri, expres și limitativ prevăzute și printre acestea nu se

regăsește, reducerea pedepsei.

Așa fiind, hotărârea atacată va fi

menținută ca legală și temeinică, iar recursul va fi respins, ca nefondat, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și prevederile art. 192 C.

proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul A.N. împotriva deciziei penale nr. 683/ A din 21

octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul revizuient să

plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 februarie 2003.