ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 759/2003

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală ntr.838 din 19 septembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul A.N. împotriva sentinței penale nr. 236 din 17 aprilie 2000, pronunțată de Tribunalul București, ca neîntemeiată. A obligat condamnatul la 250.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 150.000 lei onorariu avocat oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut, prin adresa nr. 2532 din 6 din 10 iulie 2002, că Parchetul de pe lângă Tribunalul București a înaintat spre soluționare cu concluzii de respingere, cererea de revizuire formulată de condamnatul A.N.

împotriva sentinței penale nr. 236/2000 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. Prin această hotărâre petiționarul a fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., pedeapsă majorată la 7 ani închisoare prin decizia penală nr. 406/2000 a Curții de Apel București în urma admiterii apelului declarat de parchet, condamnatul retrăgându-și apelul. Petiționarul a solicitat revenirea hotărârii, întrucât cuantumul pedepsei este prea mare în raport cu fapta săvârșită și condițiile în care și-a retras apelul. Analizând probele dosarului atașat cererii, tribunal a constatat cererea neîntemeiată, întrucât motivul invocat nu se regăsește prin cele limitativ și expres arătate de art. 394 C. proc.

pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul A.N. criticând-o sub aspectul respingerii greșite a cererii de revizuire. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 683/ A din 21 octombrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient A.N. împotriva sentinței penale nr. 838 din 19 septembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală. Condamnatul, nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, cerând reaprecierea probelor și pe fond să se admită cererea sa de revizuire și să se reducă pedeapsa ce o are de executat. Recursul este nefondat. Verificându-se actele dosarului, se constată, motivul, pentru care s-a cerut revizuirea sentinței penale nr. 236 din 17 aprilie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, și anume, reducerea pedepsei aplicată condamnatului A.N.

pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, nu se regăsește în prevederile art. 394 C. proc. pen., ce reglementează instituția juridică a revizuirii. Potrivit acestui text de lege, hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, numai pentru anume 5 cazuri, expres și limitativ prevăzute și printre acestea nu se regăsește, reducerea pedepsei. Așa fiind, hotărârea atacată va fi menținută ca legală și temeinică, iar recursul va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și prevederile art. 192 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.N. împotriva deciziei penale nr. 683/ A din 21 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul revizuient să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2003.