ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2251/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2251/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 562 din 4 septembrie 2003, Tribunalul Dolj a condamnat, printre alții, pe inculpații:
I.L.G. la 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2
1
) lit. a) și c) din același cod;
M.G.T. la 3 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1), cu referire la art. 209 alin. (1) lit. a), c), g) și i) din același cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul I.L.G. a unei perechi de mănuși și a unui clește-patent.
Pa latură civilă, s-a luat act că partea vătămată G.M.B., nu s-a constituit parte civilă în cauză și inculpatul I.L.G. a fost obligat la plata sumelor de câte 10.000.000 lei, cu titlu de daune morale către părțile civile G.H. și G.G.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La sfârșitul lunii noiembrie 2002, G.M.B., chiriașă într-o locuință din municipiul Craiova, într-o discuție la care era de față și nepotul gazdei, inculpatul M.G.T., a afirmat că părinții ei, G.H. și G.G. sunt bogați, ei având într-o bancă 6 miliarde de lei și dobânda percepută, în sumă de 600 milioane lei, este în casă.
În acest context M.G.T. și C.M. cunoscut de G.M.B. s-au hotărât să sustragă banii de la soții G., sens în care l-au cooptat și pe I.L.G.
Cei trei, în noaptea de 14 decembrie 2002, îmbarcați într-un autoturism plătit pentru a efectua cursa la Băilești, în jurul orelor 2,00, au staționat pe strada unde era amplasată locuința soților G. C.M. și I.L.G., după ce și-au acoperit fețele cu fulare și și-au pus mănuși, au escaladat gardul locuinței, au forțat o fereastră și au pătruns în holul casei, aici ei tăind un cablu presupus a fi pentru postul telefonic.
În tot acest timp, M.G.T. a rămas în autoturism.
După ce cei doi inculpați au răscolit două camere ale locuinței, pătrunzând într-o a treia încăpere unde dormeau soții G., atunci când I.L.G. a aprins lumina, G.G. a țipat. Speriat, C.M. a părăsit camera, având asupra lui un ceas electronic furat dintr-o încăpere în care nu găsise bani. La rândul său, I.L.G., pentru a părăsi și el casa, i-a lovit pe soții G. cu pumnii peste figură.
Certificatele medico-legale au înscris că părțile vătămate G.H. și G.G. au suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 14-16 zile de îngrijiri medicale și, respectiv, 8-10 zile.
Împotriva sentinței, au declarat apeluri, printre alții, inculpații I.L.G. și M.G.T., motivul invocat fiind netemeinicia pedepselor aplicate, considerate a fi prea mari în raport de conduita lor procesuală și de persoana lor, fără antecedente penale.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 529 din 17 noiembrie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.
Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, inculpații, în termenul legal, au declarat recursuri, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 385
9
pct. 18 și 17 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt și faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică.
Recursurile declarate nu sunt fondate.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că situația de fapt a fost stabilită prin administrarea unui amplu probatoriu, acesta coroborându-se cu actele medico-legale de expertizare a părților vătămate.
În acest sens, sunt de reliefat declarațiile ficei părții vătămate, persoană care a adus la cunoștința inculpatului M.G.T. că părinții săi au bani în locuință și al cărui concubin fusese fratele inculpatului C.M., cu găsirea la inculpatul C.M., a ceasului sustras din casa părților vătămate și declarațiile martorului B.D.R., conducătorul auto care i-a transportat pe cei trei în Băilești și care a rămas în autoturism să-i aștepte, ulterior părăsind localitatea avându-i ca pasageri pe M.G.T. și C.M.
Ca atare și încadrarea juridică a faptelor este corectă.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, în baza dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 C. proc. pen., inculpații recurenți vor fi obligați să plătească cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.L.G. și M.G.T. împotriva deciziei penale nr. 529 din 17 noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și al arestării preventive de la 15 decembrie 2002, la 27 aprilie 2004.
Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 1.600.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2004.