ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10254/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pe cale de notificare formulată în

condițiile Legii nr. 10/2001 S.Z.(fostă.) a solicitat Prefecturii județului

Dâmbovița acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma

despăgubirilor bănești pentru imobilul compus din teren în suprafață de 194,31 mp

și construcție cu 3 camere, situat în Găești, județul Dâmbovița, preluat abuziv

de stat, construcția fiind demolată în anul 1978.

Primarul orașului Găești a emis

dispoziția nr. 1010 din 10 noiembrie 2003, prin care a respins cererea obiect al

notificării, cu motivarea că dreptul de proprietate asupra terenului a fost

reconstituit solicitantei prin titlul de proprietate nr. 63601 din 30 martie

1995 emis în temeiul Legii nr. 18/1991, iar cu privire la construcții

solicitanta nu a făcut dovada preluării abuzive, încălcând astfel prevederile

art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Prin contestație formulată potrivit

prevederilor art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001, S.Z. a cerut, în

contradictoriu cu Primăria Găești, Regia Autonomă de Gospodărie Comunală Găești

și Statul Român reprezentat de D.G.F.P. Dâmbovița, anularea dispoziției

primarului și acordarea de despăgubiri, susținând că preluarea imobilului a

fost confirmată de fostul Sfat Popular al orașului Găești prin două adrese din

anul 1971.

Tribunalul Dâmbovița, secția civilă,

a pronunțat sentința civilă nr. 338 din 18 mai 2004, prin care a admis

contestația, a anulat dispoziția atacată și a constatat dreptul contestatoarei

de a fi despăgubită pentru construcția dobândită de contestatoare prin actul de

vânzare-cumpărare autentificat la Notariatul de Stat Local Titu sub nr. 254 din

5 mai 1971 și care, potrivit unor înscrisuri emanate de la autoritățile locale

anterior anului 1989, depoziției a doi martori și raportului de expertiză

tehnică întocmit de B.C., a fost preluată de stat fără nici un titlu, după care

a fost demolată în anul 1978, terenul aferent construcției fiind donat statului

în anul 1981 de către contestatoare și restituit acesteia în natură din titlul

de proprietate nr. 63601 din 30 martie 1995 în aplicarea Legii nr. 18/1991.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Dâmbovița susținând

că în cauză contestatoarea nu a făcut dovada pertinentă a preluării abuzive de

către stat a imobilului și că, prin acordarea de despăgubiri, prima instanță

și-a depășit competența, deoarece asemenea cerere nu a făcut obiectul

litigiului.

Apelul a fost respins ca nefondat

prin decizia nr. 2430 din 17 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă.

Instanța de apel a constatat că

înscrisurile depuse la dosarul cauzei emanate de la Primăria Găești și

Circumscripția Fiscală Găești, coroborate cu depozițiile martorilor, fac

deplina dovadă că statul a demolat în anul 1978 construcția proprietatea

contestatoarei, alături de alte clădiri din zonă în scopul realizării planului

de sistematizare a localității, iar acordarea de despăgubiri este consecința

firească a anulării dispoziției primarului.

Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P.

Dâmbovița, a declarat recurs prin care a susținut că instanța de apel a greșit

în aprecierea a probelor administrate, deoarece acestea nu atestă nici

modalitatea preluării construcției de către stat și nici caracterul abuziv al

pretinsei preluări, astfel că este irelevantă constatarea instanței de apel în

sensul că imobilul a fost preluat abuziv de către stat.

Critica astfel formulată a fost

încadrată de către recurent în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.

proc. civ.

Recursul nu este întemeiat.

Motivul de recurs reglementat prin

art. 304 pct. 8 C. proc. civ. este incident numai în cazul în care instanța,

interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Acest motiv de recurs vizează,

așadar, numai situația în care, deși rezultă fără dubiu natura juridică a

actului dedus judecății ori înțelesul acestuia, instanța de apel a reținut un

cu totul alt act juridic sau conținut, fie dându-i un alt înțeles diferit de

litera și spiritul lui, fie interpretându-i greșit clauzele îndoielnice,

susceptibile de mai multe înțelesuri.

Cu alte cuvinte, textul examinat are

în vedere numai actele juridice, unilaterale sau bilaterale, nicidecum greșeli

de interpretare a probelor administrate într-o cauză, inclusiv deci a

înscrisurilor, cu consecințe în greșita stabilire a situației de fapt.

Ori, critica din recursul de față

este circumscrisă în mod evident modului în care instanța de apel a stabilit,

ca situație de fapt, că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu și

demolat de către stat, dând eficiență unor probe, care în opinia recurentului

nu permit asemenea constatare.

În aceste condiții susținerile

recurentului nu numai că nu pot fi încadrate în motivul de recurs expres

indicat, dar nu fac posibilă nici încadrarea lor într-unul din cazurile

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., constituind în realitate o critică de

netemeinicie la adresa hotărârii atacate, ceea ce nu poate fi primit în recurs,

care poate fi exercitat numai pentru motive de nelegalitate.

În raport cu limitele dezvoltării

sale mai sus calificate, recursul de față va fi respins ca nefondat potrivit

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., neconstatându-se în cauză

motive de ordine publică în sensul reglementat prin art. 306 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Dâmbovița împotriva

deciziei nr. 2430 din 17 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2005.