ÎCCJ, decizie (scj.ro #82148)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82148) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contestație împotriva deciziei prefecturii de a respinge
notificarea prin care se solicitau despăgubiri pentru un imobil preluat în mod
abuziv de stat. Prefectura - instituție competentă în soluționarea
notificărilor prin care se solicitau despăgubiri bănești.(potrivit
dispozițiilor inițiale ale Legii
nr
. 10/2001).
Modificări aduse prin Legea
nr
. 247/2005.
Cuprins
pe materii.
Drept civil. Drept de proprietate.
Contestație împotriva deciziei prefecturii de a respinge notificarea prin care
se solicitau despăgubiri pentru un imobil preluat în mod abuziv de stat.
Prefectura - instituție competentă în soluționarea notificărilor prin
care se solicitau despăgubiri bănești.(potrivit dispozițiilor inițiale ale
Legii
nr
. 10/2001). Modificări aduse prin Legea
nr
. 247/2005.
Index
alfabetic.
Drept civil.
-
Contestație împotriva deciziei prefecturii de a respinge
notificarea prin care se solicitau despăgubiri pentru un imobil preluat în mod
abuziv de stat
Legea
nr
. 10/2001
Legea
nr
. 247/2005
.
În sensul dispozițiilor inițiale ale Legii nr.10/2001,
prefectura era considerată entitate competentă cu soluționarea notificărilor
prin care se solicitau despăgubiri bănești (art.36-40).
Faptul că, printr-o lege ulterioară (Legea
nr
.
nr.340/2004) este reglementată prefectura ca „sediu al instituției prefectului”
nu poate să conducă, din punct de vedere al aplicării legii în timp, la negarea
activității unei norme care stabilea în sarcina prefecturii obligația emiterii
unor dispoziții (decizii) care apoi, să poată fi cenzurate prin intermediul
acțiunii la justiție
Totodată, în cazul în care, pe parcursul desfășurării judecății
au intervenit modificări legislative, care elimină competența prefecturii în
soluționarea notificărilor, nu poate avea consecințe retroactive și nu este de
natură să înlăture relativitatea efectelor hotărârii judecătorești față de
aceasta.
Împrejurarea că s-a procedat la predarea notificării către
primărie – conform noilor dispoziții ale Legii nr.247/2005 – nu lipsește de
efecte verificarea jurisdicțională realizată deja, în cadrul căreia s-a
stabilit că reclamanta este persoană îndreptățită și că are dreptul la
despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv de către stat și ulterior demolat.
Î.C.C.J
., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 7699 din 2 octombrie 2006
La 17 martie 2005, reclamanta
D.M
. a
solicitat, în contradictoriu cu Prefectura județului
Dâmbovița
,
anularea dispoziției emise la 11 noiembrie 2004 prin care i-a fost respinsă
notificarea formulată în condițiile Legii nr.10/2001 și pe cale de consecință,
să se constate că este îndreptățită la despăgubiri bănești pentru un imobilul
din Târgoviște, compus din 4 camere, un coridor și un antreu, preluat în mod
abuziv de către stat în anul 1979, fără nici un fel de titlu, ulterior demolat.
Prin sentința nr.877 din 15 septembrie 2005 Tribunalul
Dâmbovița
, Secția Civilă a admis contestația, a anulat
dispoziția pronunțată la 11 noiembrie 2004 de Prefectura
Dâmbovița
și a constatat că petiționara este îndreptățită la despăgubiri bănești pentru
imobilul menționat.
În motivarea soluției s-a reținut că imobilul a cărui restituire
prin echivalent s-a cerut – compus din parter și etaj – a fost demolat în anul
1979 de către autoritățile locale, care l-au preluat fără nici un titlu și fără
plata vreunei despăgubiri.
Împotriva sentinței a declarat apel Prefectura județului
Dâmbovița
(instituția Prefectului) care a susținut
netemeinicia contestației, în condițiile în care din actele anexate nu a
rezultat dovada preluării și demolării imobilului de către stat.
De asemenea, s-a susținut că în cauză nu s-a procedat la
emiterea unei dispoziții, constatându-se numai lucrările comisiei (privind
aplicarea Legii nr.10/2001), iar nu o dispoziție în sensul legii.
S-a susținut și că în contextul noilor modificări legislative se
impune suspendarea cauzei până la soluționarea notificării pe cale
administrativă, situație în care contestatoarea are posibilitatea depunerii de
noi înscrisuri.
Prin decizia nr.4 din 10 ianuarie 2006 Curtea de Apel Ploiești,
Secția Civilă a respins apelul ca
nefondat
.
În considerentele deciziei s-a reținut că intimata reclamantă a
făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în privința căruia s-au
pretins despăgubiri: din raportul de expertiză a rezultat data la care a fost
edificată construcția de către autorii reclamantei; actele depuse la dosar au
demonstrat că până în anul 1979 s-a plătit impozit asupra bunului de către
tatăl reclamantei; martorul audiat în cauză a prezentat în mod detaliat atât
structura imobilului, cât și anul demolării acestuia.
Susținerea în sensul că procesul-verbal depus la dosar nu ar
avea valoarea unei dispoziții în sensul Legii nr.10/2001 a fost apreciată ca
neîntemeiată, în condițiile în care cuprinsul acestuia poate fi asimilat unei
asemenea dispoziții. Astfel, din conținutul procesului-verbal rezultă, relativ
la notificarea contestatoarei, că propunerea este de respingere, întrucât
nu s-a făcut dovada preluării și demolării imobilului de către stat.
Solicitarea apelantei în sensul suspendării judecării cauzei a
fost găsită neîntemeiată, în condițiile în care nu sunt îndeplinite cerințele
textelor de lege care reglementează instituția suspendării.
Această decizie a fost atacată cu recurs de către Instituția
Prefectului – județul
Dâmbovița
, care a formulat
critici sub următoarele aspecte:
- Referirea instanței la anularea dispoziției emise de
Prefectura
Dâmbovița
trebuie considerată ca fiind
greșită, având în vedere dispozițiile art.2 alin.1 din Legea nr.340/2004,
potrivit cărora „sediul instituției Prefectului este denumit Prefectură”,
astfel încât trebuie înțeles că aprecierea instanței vizează instituția
prefectului denumită astfel prin actul normativ adoptat cu 1 an înainte de
înregistrarea cauzei.
- Așa-numita dispoziție care a făcut obiectul contestației
lipsește; comisia constituită la nivelul prefecturii pentru aplicarea Legii
nr.10/2001 a alcătuit de fapt, un proces-verbal în care a consemnat soluția cu
privire la mai multe notificări.
De altfel, pe parcursul desfășurării judecății au fost adoptate
acte normative noi, care au adus modificări în ce privește competența de
soluționare a notificărilor formulate în baza Legii nr.10/2001.
Astfel, Legea nr.247/2005 a abrogat dispozițiile art.34-40 din
Legea nr.10/2001, care stabileau competența de rezolvare a notificărilor de
către prefectură; în plus, potrivit
HG
nr.1095/2005,
notificările
neanalizate
sau respinse de către
prefectură se înaintează primăriilor sau instituțiilor competente a le
soluționa.
Or, în temeiul acestor prevederi, recurenta a procedat la
predarea notificărilor aflate în această situație, inclusiv a celei expediate
de către intimata-reclamantă (predată Primăriei Municipiului Târgoviște conform
procesului-verbal nr.22633 din 11 noiembrie 2005).
Ca atare, chiar dacă hotărârea pronunțată este opozabilă
recurentei, ea rămâne lipsită de efecte, câtă vreme aceasta nu mai are
competența în soluționare.
De aceea, soluția care s-ar impune ar fi de respingere a cererii
ca inadmisibilă, întrucât menținerea soluției ar însemna posibilitatea
reclamantei să conteste modul de soluționare a aceleiași notificări pe două căi
diferite.
Examinând criticile recurentei, Curtea a constatat caracterul
nefondat
al acestora, pentru următoarele considerente:
- Împrejurarea că desfășurarea judecății, ca și pronunțarea
hotărârii au avut loc în contradictoriu cu Prefectura județului
Dâmbovița
s-a datorat cadrului procesual, justificat de
dispozițiile Legii nr.10/2001, în reglementarea existentă la data expedierii
notificării și la data formulării contestației.
Astfel, în sensul dispozițiilor inițiale ale Legii nr.10/2001,
prefectura era considerată entitate competentă cu soluționarea notificărilor
prin care se solicitau despăgubiri bănești (art.36-40).
Faptul că printr-o lege ulterioară (nr.340/2004) este
reglementată prefectura ca „sediu al instituției prefectului” nu poate să
conducă, din punct de vedere al aplicării legii în timp, la negarea activității
unei norme care stabilea în sarcina prefecturii obligația emiterii unor
dispoziții (decizii) care apoi, să poată fi cenzurate prin intermediul acțiunii
la justiție;
- Critica referitoare la absența dispoziției, ca act ce trebuia
să fie emis în cadrul procedurii prealabile este de asemenea, neîntemeiată.
Legea nr.10/2001 nu stabilește prin normele sale, forma sau
conținutul dispoziției, dar rezultă din economia actului normativ, că ea
trebuie să cuprindă răspunsul la solicitarea celui care se consideră persoană îndreptățită,
de a i se restitui – în natură sau prin echivalent – imobilul preluat de stat
în mod abuziv.
Or, procesul-verbal întocmit de recurentă (respectiv, de comisia
constituită în cadrul prefecturii în legătură cu aplicarea Legii nr.10/2001),
conține tocmai răspunsul la notificare (apreciindu-se în sensul
imposibilității restituirii, pentru
nedovedirea
dreptului de proprietate și a preluării abuzive a bunului de către stat).
Din acest punct de vedere, instanța a procedat corect atunci
când a asimilat procesul-verbal unei dispoziții întocmite pe baza Legii
nr.10/2001 și posibil de cenzurat prin intermediul căii de atac reglementate de
acest act normativ;
- Faptul că pe parcursul desfășurării judecății au intervenit
modificări legislative, care elimină competența prefecturii în soluționarea
notificărilor, nu poate avea consecințe retroactive și nu este de natură să
înlăture – astfel cum pretinde recurenta – relativitatea efectelor hotărârii
judecătorești față de aceasta.
Împrejurarea că s-a procedat la predarea notificării către
primărie – conform noilor dispoziții ale Legii nr.247/2005 – nu lipsește de
efecte verificarea jurisdicțională realizată deja, în cadrul căreia s-a
stabilit că reclamanta este persoană îndreptățită și că are dreptul la despăgubiri
pentru imobilul preluat abuziv de către stat și ulterior demolat.
Dimpotrivă, efectul pozitiv al hotărârii – în sensul că ceea ce
s-a tranșat deja jurisdicțional reprezintă realitatea raportului de drept adus
în fața instanței – se va impune noii entități căreia i-a fost predată
notificarea.
Pentru toate aceste considerente, aspectele de
nelegalitate
invocate au fost găsite neîntemeiate iar
recursul a fost respins.