ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1234/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă 1074 din 29

noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, s-a admis în

parte acțiunea reclamantei K.B.T.B. în contradictoriu cu Prefectura

Municipiului București prin prefect și Ministerul Finanțelor Publice.

Instanța a dispus anularea procesului verbal 262

din 8 iulie 2004 emis de Prefectura Municipiului București și a obligat

Prefectura Municipiului București să emită dispoziția motivată privind

stabilirea despăgubirilor bănești privind garsoniera nr. 6 din București, și a

respins capătul de cerere referitor la obligarea Ministerului Finanțelor de a

elibera suma reprezentând valoarea imobilului.

Prin aceeași sentință a fost

respinsă acțiunea față de Primăria și Primarul General al Municipiului

București.

În considerentele sentinței,

instanța a reținut că reclamanta a probat dreptul său de proprietate în

privința garsonierei și a modalităților abuzive de preluare a bunului de către

stat, în accepțiunea art. 2 din Legea nr. 10/2001 și că în mod greșit s-a

dispus prin procesul verbal contestat, respingerea notificării formulată de

petentă privind acordarea despăgubirilor bănești. Ca urmare, Prefectura

Municipiului București a fost obligată să emită dispoziția motivată pentru

stabilirea despăgubirilor bănești aferente garsonierei în litigiu.

Tribunalul a respins ca nefondat

capătul de cerere privind obligarea Ministerului Finanțelor la eliberarea

sumelor ce reprezintă valoarea imobilului și a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Primăriei și Primarului Municipiului București.

Cu aceeași motivare, Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de

Prefectura Municipiului București, argumentând în plus că prin procesul verbal

contestat nu se putea respinge notificarea petentei pentru că aceasta nu a

făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului și că cel mult s-ar fi

putut respinge notificarea pentru lipsa calității de persoană îndreptățită,

dacă aceasta nu a atașat la notificare copia certificatului de căsătorie.

În recursul declarat în termen,

Prefectul municipiului București critică decizia civilă nr. 595 A din 13

aprilie 2005 a Curții de Apel București, sub două aspecte.

Într-un prim motiv recurenta arată

că operând termenul legal de decădere pentru depunerea actelor doveditoare în

sprijinul notificării, pe care contestatoarea nu l-a respectat, prefectura nu

mai putea fi obligată la emiterea deciziei sau dispoziției motivate pentru

soluționarea notificării, de vreme ce procesul verbal 262 din 8 iulie 2004, de

respingerea cererii, echivalează cu o atare soluționare a notificării.

În cel de-al doilea motiv de recurs,

Prefectura municipiului București, invocând art. 20 alin. (3) respectiv art. 23

alin. (2) art. 36-40 din Legea nr. 10/2001, precum și art. 36.4 din H.G.

498/2003 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001,

invocă lipsa sa de competență în soluționarea notificării, în raport de

atribuțiile speciale acordate prin lege în acordarea măsurilor reparatorii prin

echivalent bănesc.

Recursul este întemeiat.

Potrivit

art. 36-40 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 10 și art. 33 din Legea nr.

10/2001 precum și art. 36.2 din H.G. 498/2003 de aprobarea normelor

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, Prefecturile investite cu

soluționarea notificărilor prin care se solicitau despăgubiri bănești aveau

obligația de a verifica și de a se asigura că aceasta este singura variantă. În

principiu, unitatea deținătoare se pronunță printr-o dispoziție motivată cu privire

la acordarea măsurilor reparatorii, în timp ce Comisia pentru aplicarea Legii

nr. 10/2001 de pe lângă Prefectura Municipiului București consemna în procese

verbale rezultatul evaluării, centraliza notificările și ofertele de acordare a

despăgubirilor bănești și le transmitea Ministerului Finanțelor.

În acest context, soluția instanței

de fond de obligare a prefecturii la emiterea dispoziției motivate este

nelegală.

Mai mult, după modificarea Legii nr.

10/2001 prin Legea 247/2005, măsurile reparatorii prin echivalent, se

concretizează, în accepțiunea art.2 din Legea nr. 10/2001 în compensarea cu

alte bunuri sau servicii oferite în echivalent cu acordul persoanei

îndreptățite sau despăgubiri, altele decât cele bănești constând conform art.

30 alin. (4) și (6) din Legea nr. 10/2001 în titluri de valoare nominală,

folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acțiuni.

Modificările Legii 10/2001

intervenite prin Legea 247/2005 fiind de imediată aplicare, înseamnă că

problema acordării măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc nu se mai pune

în discuție și ca urmare, nici competența Comisiei de pe lângă Prefectura

municipiului București în legătură cu aceasta modalitate de reparație.

Se reține din conținutul notificării

că imobilul proprietatea contestatoarei a trecut în proprietatea statului în

temeiul Decretul nr. 111/1951, ca bun abandonat, astfel că soluționarea

notificării, revine în competența Primăriei și Primarului Municipiului

București acționați în cauză, cărora urmează a le fi remisă de către prefectură

notificarea contestatoarei.

Aspectele legate de aplicarea

sancțiuni decăderii contestatoarei pentru nedepunerea în termenul legal a

actelor doveditoare a legitimării sale de persoană îndreptățită sunt fără

relevanță, față de statuările art. 23 din Legea nr. 10/2001 modificată prin

Legea 247/2005 în temeiul cărora aceste acte pot fi depuse până la data

soluționării notificării.

În contextul celor de mai sus

arătate, recursul declarat de Prefectul municipiului București, Președintele

comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, împotriva deciziei civile nr.

595/A din 13 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, va

fi admis.

Casându-se decizia și sentința 1074

din 29 noiembrie 2004 a Tribunalului Municipiului București, secția III-a

civilă, primarul general al Municipiului București căruia i se va înainta

notificarea contestatoarei, va soluționa în sensul acordării măsurilor

reparatorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat la pârâtul

Prefectul municipiului București, Președinte al Comisiei pentru aplicarea Legii

nr. 10/2001 împotriva deciziei civile nr. 595/A din 13 aprilie 2005 a Curții de

Apel București, secția a III-a civilă.

Casează decizia și sentința nr. 1074

din 29 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, în

sensul că obligă pe Primarul General al municipiului București, să emită

dispoziția de acordare a măsurilor reparatorii. Menține restul.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 3 februarie 2006.