ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3651/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001 și înregistrată la data de 14 noiembrie 2003 la

Tribunalul București reclamanta B.Ș. a solicitat în contradictoriu cu pârâții

Municipiul București prin primar general și Statul român prin Ministerul

Finanțelor Publice obligarea la restituirea în natură a imobilului situat în

București și obligarea la plata de daune reprezentând lipsa de folosință a

imobilului revendicat de la data confiscării și până în prezent.

Acțiunea a fost precizată la data de

12 decembrie 2003, în sensul că s-a solicitat obligarea pârâtului Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor reprezentând

contravaloarea imobilului înstrăinat, valoare ce se va determina prin expertiză,

în cazul în care se va dovedi pe parcursul soluționării cauzei că imobilul sau

o parte a acestuia a fost înstrăinat.

În motivare a arătat că imobilul

solicitat a trecut abuziv în proprietatea statului la plecarea din țară în baza

deciziei nr. 2222 din 29 noiembrie 1988 emisă în baza Decretului nr. 223/1974.

Reclamanta a arătat că Primăria

Municipiului București nu a răspuns la notificarea sa.

Prin sentința civilă nr. 902 din 22

octombrie 2004 Tribunalul București, secția a IV a civilă, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a respins ca

neîntemeiată acțiunea precizată.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut că imobilul a intrat în proprietatea statului cu titlu și că reclamanta

a fost despăgubită.

Excepția privind lipsa calității

procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice a fost admisă în raport de

împrejurarea că a fost disjuns capătul de cerere privind acordarea de

despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe

reclamanta a declarat apel reluând motivele din acțiune și susținând că

imobilul a intrat abuziv în proprietatea statului iar despăgubirile primite nu

au acoperit valoarea reală a imobilului.

Prin decizia nr. 26 din 8 februarie

2005 Curtea de Apel București, secția a IX a civilă și pentru cauze privind

proprietatea intelectuală, a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată

în sensul că a admis în parte acțiunea, a obligat pârâtul să restituie

reclamantei în natură imobilul.

A respins ca nefondat capătul de

cerere privind obligarea la contravaloarea lipsei de folosință.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut în esență că reclamanta și-a demonstrat dreptul de proprietate asupra

imobilului și calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform

Legii nr. 10/2001.

Preluarea imobilului s-a făcut fără

titlu, cu încălcarea prevederilor Constituției din anul 1965, iar faptul că

s-au acordat despăgubiri pentru construcție nu conferă valabilitate preluării

de către stat a imobilului (construcție și teren).

Solicitarea echivalentului lipsei de

folosință a fost respinsă deoarece prejudiciul a fost reparat integral prin

restituirea imobilului în natură.

Împotriva acestei decizii pârâtul

Municipiul București a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., arătând că imobilul a intrat în proprietatea statului legal în baza

dispozițiilor Decretului nr. 223/1974 și s-a acordat o despăgubire, iar măsura

nu a fost contestată de reclamantă la acea dată în baza legii contenciosului

administrativ.

Prin întâmpinare reclamanta a

solicitat respingerea recursului.

Recursul nu este fondat.

Imobilul în litigiu se încadrează în

ipoteza descrisă de art. 2 alin. (1) lit. i) [fost lit. h)] din Legea nr. 10/2001,

chiar dacă autoritatea de stat a emis decizie administrativă și a plătit o sumă

de bani cu titlu de preț. Această preluare încalcă regimul constituțional al

ocrotirii proprietății statuat în acea perioadă prin Constituția din anul 1965.

Astfel, în Constituția din 1965 la

art.36 se prevedea că: „Dreptul de proprietate personală este ocrotit de lege”.

Totodată, art. 481 C. civ. dispune:

„Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de

utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire”.

În acest context al analizării

titlului de preluare a imobilului, nu mai prezintă relevanță analizarea

respectării dispozițiilor Decretului nr. 223/1974.

Oricum, Legea nr. 10/2001

republicată, recunoaște caracter abuziv și pentru preluările de imobile cu

titlu valabil, astfel cum este aceasta definită prin art. 6 alin. (1) din Legea

nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. [art.

2 lit. h), fost art. 2 lit. g)]

Pentru considerentele expuse

recursul nu este fondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâtul Municipiul București prin primar general împotriva deciziei nr. 26 din

8 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a IX a civilă și pentru

cauze privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 aprilie 2006.