ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3651/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și înregistrată la data de 14 noiembrie 2003 la Tribunalul București reclamanta B.Ș. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin primar general și Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice obligarea la restituirea în natură a imobilului situat în București și obligarea la plata de daune reprezentând lipsa de folosință a imobilului revendicat de la data confiscării și până în prezent. Acțiunea a fost precizată la data de 12 decembrie 2003, în sensul că s-a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea imobilului înstrăinat, valoare ce se va determina prin expertiză, în cazul în care se va dovedi pe parcursul soluționării cauzei că imobilul sau o parte a acestuia a fost înstrăinat.

În motivare a arătat că imobilul solicitat a trecut abuziv în proprietatea statului la plecarea din țară în baza deciziei nr. 2222 din 29 noiembrie 1988 emisă în baza Decretului nr. 223/1974. Reclamanta a arătat că Primăria Municipiului București nu a răspuns la notificarea sa. Prin sentința civilă nr. 902 din 22 octombrie 2004 Tribunalul București, secția a IV a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că imobilul a intrat în proprietatea statului cu titlu și că reclamanta a fost despăgubită. Excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice a fost admisă în raport de împrejurarea că a fost disjuns capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel reluând motivele din acțiune și susținând că imobilul a intrat abuziv în proprietatea statului iar despăgubirile primite nu au acoperit valoarea reală a imobilului. Prin decizia nr. 26 din 8 februarie 2005 Curtea de Apel București, secția a IX a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis în parte acțiunea, a obligat pârâtul să restituie reclamantei în natură imobilul. A respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea la contravaloarea lipsei de folosință. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență că reclamanta și-a demonstrat dreptul de proprietate asupra imobilului și calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.

Preluarea imobilului s-a făcut fără titlu, cu încălcarea prevederilor Constituției din anul 1965, iar faptul că s-au acordat despăgubiri pentru construcție nu conferă valabilitate preluării de către stat a imobilului (construcție și teren). Solicitarea echivalentului lipsei de folosință a fost respinsă deoarece prejudiciul a fost reparat integral prin restituirea imobilului în natură. Împotriva acestei decizii pârâtul Municipiul București a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că imobilul a intrat în proprietatea statului legal în baza dispozițiilor Decretului nr. 223/1974 și s-a acordat o despăgubire, iar măsura nu a fost contestată de reclamantă la acea dată în baza legii contenciosului administrativ.

Prin întâmpinare reclamanta a solicitat respingerea recursului. Recursul nu este fondat. Imobilul în litigiu se încadrează în ipoteza descrisă de art. 2 alin. (1) lit. i) [fost lit. h)] din Legea nr. 10/2001, chiar dacă autoritatea de stat a emis decizie administrativă și a plătit o sumă de bani cu titlu de preț. Această preluare încalcă regimul constituțional al ocrotirii proprietății statuat în acea perioadă prin Constituția din anul 1965. Astfel, în Constituția din 1965 la art.36 se prevedea că: „Dreptul de proprietate personală este ocrotit de lege”. Totodată, art. 481 C. civ. dispune: „Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire”.

În acest context al analizării titlului de preluare a imobilului, nu mai prezintă relevanță analizarea respectării dispozițiilor Decretului nr. 223/1974. Oricum, Legea nr. 10/2001 republicată, recunoaște caracter abuziv și pentru preluările de imobile cu titlu valabil, astfel cum este aceasta definită prin art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. [art. 2 lit. h), fost art. 2 lit. g)] Pentru considerentele expuse recursul nu este fondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin primar general împotriva deciziei nr. 26 din 8 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a IX a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2006.