ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84892)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84892) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Dispoziție

emisă în soluționarea notificării formulate în temeiul Legii

nr.10/2001. Inadmisibilitatea excepției de

nelegalitate

.

Legea nr. 554/2004, art. 4

Excepția de

nelegalitate

poate avea ca obiect numai actele administrative susceptibile a fi supuse

controlului de legalitate pe calea unei acțiuni directe în temeiul Legii

nr. 554/2004.

Prin urmare,

dispoziția prin care entitatea deținătoare

soluționează în temeiul Legii nr.10/2001 o notificare privind

restituirea unui imobil preluat abuziv, fiind supusă contestației la

secția civilă a tribunalului, conform art.26 din această lege,

nu poate fi cenzurată pe calea contenciosului administrativ nici prin

acțiune directă, nici pe calea excepției de

nelegalitate

.

Decizia nr. 4810 din 5

noiembrie 2010

Prin sentința nr.71

din 11 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios

administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de

reclamantele VM și SM, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru coordonarea

aplicării Legii nr. 10/2001, și a obligat prima pârâtă să

emită decizie reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul

situat în municipiul Craiova, Str. …

nr

…., în termen

de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței. Prin

aceeași sentință, instanța de judecată a respins

capătul de cerere privind daunele cominatorii și a respins

acțiunea față de pârâta Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților - Direcția pentru coordonarea

aplicării Legii nr. 10/2001.

De asemenea, în

considerentele sentinței atacate, instanța de fond a analizat și

respins cererea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, prin care solicita sesizarea instanței de contencios

administrativ cu soluționarea excepției de

nelegalitate

a Dispoziției nr.3033/24.01.2006 emisă de Primarul Municipiului

Craiova, prin care s-a propus acordarea despăgubirilor pentru imobilul în

discuție. Instanța de judecată a apreciat cererea ca

inadmisibilă, față de prevederile art.5 alin.2 din Legea

nr.554/2004 privind contenciosul administrativ și art.26 din Legea nr.

10/2001, republicată.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a reținut următoarele:

Reclamanții din

prezenta cauză au solicitat, în baza Legii nr.10/2001, să li se

acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, str. …,

nr

…, jud. Dolj,imobil expropriat și demolat.

Prin dispoziția

nr.3033/24.01.2006, Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea

despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005

pentru imobilul notificat sub nr. 886/N/2001 imposibil de restituit în

natură, situat în strada …, nr. … (conform procesului verbal privind

starea de fapt a imobilului), în același timp dispunându-se transmiterea

dosarului către secretarul Comisiei Centrale din cadrul ANRP.

Dosarul

reclamanților a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor de către Primăria Municipiului Craiova

fiind înregistrat sub nr.12912/CC la data de 02.05.2006. (fila 20 din dosar).

Instanța de fond a

reținut că reclamanții au început procedurile de recuperare a

unui bun al lor sau a contravalorii acestuia prin formularea unei

notificări în anul 2001, autoritatea locală, cu competențe în

materia stabilirii și plății despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv, pronunțându-se la 24.01.2006.

Reclamanții au

introdus acțiunea la data de 06.01.2010.

Așadar, se

arată în considerentele sentinței atacate, între data depunerii

cererii (notificării) și data introducerii acțiunii au trecut

aproximativ 9 ani, fără ca în perioada respectivă

autoritățile abilitate de lege să ajungă la finalizarea

procedurii, durata excesivă a procedurilor administrative fiind de natură

a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.

În consecință,

reține prima instanță, se va face aplicarea art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului urmând ca autoritatea

pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru

stabilirea despăgubirilor pentru imobilul imposibil de restituit în

natură conform Dispoziției nr.3033/24.01.2006 a Primarului

Municipiului Craiova.

Instanța de fond a

reținut, de asemenea, că, prin neîndeplinirea obligației de a se

emite titlurile de despăgubire, autoritățile pârâte aduc o

evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului

de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație

asumată de către România prin Protocolul Adițional nr.1

la Convenția

Europeană

a Drepturilor Omului.

Concluzionând, prima

instanță a apreciat că procedurile administrative, coroborate cu

cele judiciare, trebuie să se desfășoare în termen rezonabil

și că depășirea unui termen de 6 ani de la data

formulării cererii de acordare a măsurilor reparatorii constituie

deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO.

Apărările

pârâtei Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor în sensul

că Secretariatul Comisiei Centrale, în vederea completării și

reanalizării dosarului de despăgubire, a solicitat Primăriei

Municipiului Craiova justificarea suprafeței de 600 mp. teren, pentru care

s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, nu au fost reținute,

instanța de fond apreciind că nu sunt susținute prin materialul

probator administrat în cauză.

De altminteri,

reține prima instanță, în speță, pârâta Comisia Centrală

de Stabilire a Despăgubirilor nu a făcut dovada efectuării

vreunei operațiuni administrative prevăzute de Titlul VII din Legea

nr.247/2005 de la data înaintării de către Primăria Municipiului

Craiova a dosarului (înregistrat sub nr. 12912/CC la data de 02.05,2006)

și până la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Prima instanță

a respins cererea reclamantei de obligare la plata daunelor cominatorii,

reținând că, prin art.24 din Legea nr.554/2004 s-a prevăzut o

procedură specială de sancționare a autorităților, în

cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și

irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape

judiciare.

Instanța de fond a

apreciat ca fiind întemeiată excepția lipsei calității

procesuale pasive a Autorității Naționale Pentru Restituirea

Proprietăților, reținând că emiterea deciziei referitoare

la acordarea de titluri

de

despăgubire este în

competența exclusivă

a Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, potrivit art.13 alin. l Titlul VII din Legea nr.247/2005.

Împotriva

acestei

sentințe,

considerând-o

netemeinică

și

nelegală,

a declarat recurs

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând

dispozițiile art.299, 304 pct.9 și 304

1

Cod procedură

civilă.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a

arătat că instanța de fond

în mod greșit,

a respins ca

inadmisibilă excepția de

nelegalitate

a

Dispoziției nr. 3033/2006 emisă de Primăria Municipiului

Craiova, cu motivarea că, excepția de

nelegalitate

poate fi invocată numai cu privire la actele ce pot forma obiectul

unei acțiuni în anulare în fața

instanțelor de contencios administrativ.

În dezvoltarea acestui motiv de

recurs a arătat că potrivit dispozițiilor art.4 alin.(1) din

Legea nr.554/2004, instanța de

fond-

trebuia să suspende prezenta cauză și să trimită

dosarul Tribunalului Dolj,

acesta fiind instanța competentă a se

pronunța asupra posibilității analizării pe calea

contenciosului administrativ a dispoziției amintite,

în condițiile în care dispoziția în

cauză este emisă de o autoritate din categoria

autorităților publice locale, în condițiile prevăzute de

Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, cu modificările

și completările ulterioare.

Sub aspectul obligării

Comisiei Centrale la emiterea deciziei cu motivarea încălcării

principiului procesului

rezonabil

consideră recurenta-pârâtă

că, în mod netemeinic, instanța de fond a

statuat o astfel de obligație, neținând

cont de aspectele obiective ale soluționării dosarului de

despăgubire

al reclamantelor.

Structurând criticile concrete aduse sentinței

Curții de apel, instanța de recurs constată că

aceasta este combătută

sub două aspecte care vizează

-

ignorarea

prevederilor Deciziei nr.2815 din 16 septembrie

2008 a

Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor

care stabilește ca și principiu trimiterea dosarelor la

evaluator în ordinea înregistrării lor și

-

caracterul

justificat

al refuzului de

soluționare

în condițiile

în care dosarul aferent Dispoziției nr.

3033/2006 a fost transmis și înregistrat

la Secretariatul Comisiei

Centrale, fiind analizat și în privința

legalității

respingerii cererii de restituire

in natură

a imobilului

notificat, prilej cu care au fost constatate aspectele în temeiul cărora

fost invocată excepția de

nelegalitate

a

dispoziției amintite.

Intimatele-reclamante nu au formulat întâmpinare, dar prin

concluziile scrise depuse la data de 5 noiembrie 2010 au solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

În opinia intimatelor-reclamante, Dispoziția emisă

în procedura Legii nr.10/2001 nu este un act administrativ, ci un act juridic

civil nesupus excepției de

nelegalitate

conform

prevederilor art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004

Arată că nu

poate

fi primită apărarea recurentei, in sensul că legiuitorul nu a

stabilit

un

termen de

soluționare a dosarelor ce fac obiectul procedurii administrative, astfel

încât durata și ordinea soluționării ar urma să fie

decisă doar de Comisia Centrală, aceasta în condițiile în care

autoritățile pârâte nu pot să invoce chestiuni de organizare a

aplicării legii împotriva dreptului la un proces echitabil și

în termen rezonabil, pentru ca aceasta

înseamnă să invoce propria culpă și

încălcarea CEDO.

Recursul este nefondat.

Cu privire la excepția de

nelegalitate

invocată, Înalta Curte reține că potrivit art.4 alin.(1) din

Legea nr.554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral

indiferent de data acestuia, poate fi

cercetată oricând în cursul unui proces, pe cale de excepție, din

oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța,

constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului

pe fond, sesizează, prin

încheierea

motivată instanța de contencios administrativ competentă să

o soluționeze și suspendă cauza.

Din interpretarea prevederii legale enunțate

rezultă că excepția de

nelegalitate

poate avea ca obiect numai actele administrative unilaterale supuse regimului

contenciosului administrativ, altfel spus, acele acte administrative

unilaterale susceptibile de a fi supuse controlului de legalitate în temeiul

Legii nr.554/2004 și pe calea unei acțiuni directe.

Nu pot forma obiect al excepției de

nelegalitate

actele unilaterale care fie nu au natură juridică

administrativă, fie sunt exceptate de la controlul exercitat pe calea

contenciosului administrativ în temeiul art.5 alin.(1) și (2) din Legea

nr.554/2004, actele autorităților publice care privesc relația

cu Parlamentul, actele de comandament cu caracter

militar și actele administrative pentru

modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege

organică, o altă procedură judiciară.

Prin urmare, dispoziția prin care entitatea

deținătoare soluționează

o notificare privind restituirea unui imobil preluat abuziv, în temeiul

Legii nr.10/2001, fiind supusă contestației la secția

civilă a tribunalului, conform art.26 din actul normativ menționat,

nu poate fi cenzurată pe calea contenciosului administrativ nici prin

acțiune directă, nici prin intermediul excepției de

nelegalitate

.

Analizând, punctual motivele invocate de recurentă

pentru justificarea refuzului său de finalizare a procedurii

administrative cu care a fost

învestită, Înalta Curte constată că sunt nefondate.

Reclamantele au început procedurile de recuperare a bunului

sau contravalorii acestuia prin notificarea formulată

în anul 2001, iar dosarul cu dispoziția

de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentația

aferentă, a fost

înregistrat

sub nr.12912/C la data de 2 mai 2006.

Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat

procedura de acordare a reparaților pentru imobilul preluat abuziv, conferă

consistență concluziei la care a ajuns instanța de fond,

în sensul încălcării principiului

soluționării cauzelor

într-un

termen rezonabil consacrat de art.6 paragraful 1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale.

Având în vedere dispozițiile articolului 20 din

Constituția României, normele interne cuprinse

în legislația primară și

secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a

despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să

nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor

într-un termen rezonabil, consacrat

în art.6 paragraful 1 din Convenție ca o

garanție a dreptului la un proces echitabil și aplicabil nu numai în

procedura judiciară, ci și

în

cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării

hotărârilor sau deciziilor definitive.

Soluționarea cauzelor în mod

imparțial, echitabil și într-un

termen rezonabil constituie și un elemente al dreptului la o bună

administrare, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene,

consacrat în art.41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de

către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene.

Complexitatea etapelor procedurale poate constitui un

criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi

invocată pentru justificarea unei conduite

arbitrare, a unei totale pasivități

a autorității publice, în

condițiile în care din

înscrisurile

depuse la dosar nu rezultă că la pronunțarea prezentei

hotărâri s-a emis decizia solicitată.

De aceea, Înalta Curte constată că sentința

primei instanțe nu este criticabilă nici sub aspectul pretinsei

ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a

dosarelor, prevăzute

în decizia

nr.2815/2008

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.(1) Cod procedură

civilă și art.20 alin.(1) din Legea nr.554/2004, recursul a fost

respins ca nefondat.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-11-05
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4810/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 71 din 11 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ
ÎCCJ 2011-05-18
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2844/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanta H.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restitui
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81700)
ă teritorială domiciliază reclamantul - art.19 și 20 din lege. Conform prevederilor aceleiași legi, atât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cât și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților sunt organe centrale
ÎCCJ 2011-01-27
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 479/2011
de considerentele enunțate în prezenta hotărâre, acțiunea reclamantului va fi admisă în parte, va fi obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul impos
ÎCCJ 2011-01-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 343/2011
. 159 din 25 martie 2010, a admis în parte acțiunea reclamantei P.A., a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamantei decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, preluat a
Sursă