ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2844/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, reclamanta H.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâții

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru

Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 și Ministerul Finanțelor Publice -

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acestora să emită

și să comunice decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul notificat din

2001, situat în Craiova, în termen de 90 de zile de la data rămânerii irevocabile

a hotărârii, cu plata daunelor cominatorii de 1.000 RON/zi de întârzierea, până

la emiterea deciziei.

Reclamanta a arătat

în motivarea acțiunii că prin dispoziția din 19 iulie 2005 emisă de Primarul

Municipiului Craiova, s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul

imposibil de restituit în natură, iar această decizie împreună cu întreaga

documentație a fost înaintată la Secretariatul Comisiei Centrale, însă dosarul

nu a fost soluționat nici până la această dată.

Prin întâmpinare,

pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilitatea capătului de

cerere privind obligarea sa la plata daunelor cominatorii.

Pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a

invocat excepția de nelegalitate a dispoziției din 19 iulie 2005, iar pe fond

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 390

din 21 septembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, a respins sesizarea

Tribunalului Dolj cu excepția de nelegalitate a dispoziției din 2005 emisă de

Primarul Municipiului Craiova, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta H.N. în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților - Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr.

10/2001 și Ministerul Finanțelor Publice - Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, în sensul că a obligat pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri pentru

imobilul situat în Craiova, conform dispoziției din 2005.

Totodată, Curtea de

Apel a respins acțiunea față de Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților și capătul de cerere privind obligarea la daune cominatorii.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că este inadmisibilă

excepția de nelegalitate invocată cu privire la acte ce nu pot forma obiectul

unei acțiuni în anulare în fața instanțelor de contencios, întrucât art. 5

alin. (2) din Legea nr. 554/2005 exceptează controlului instanței de contencios

actele pentru care prin lege organică este reglementată o procedură juridică

specială pentru desființarea sau modificarea lor, în cazul dispoziției atacate

fiind incidente prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Pe fondul cauzei,

Curtea de apel a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este

de natură a încălca principiul termenului rezonabil, având în vedere că

reclamanta a început procedurile de recuperare a imobilului sau a contravalorii

acestuia în anul 2001, astfel că între data depunerii notificării și data

introducerii acțiunii în instanță, au trecut aproximativ 9 ani fără ca

autoritățile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii.

Prima instanță a mai

reținut că, în speță, prin comportamentul său, pârâta încalcă atât art. 6 din

Convenție cât și art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, motiv

pentru care a constatat că absența totală a despăgubirilor creează reclamantei

o sarcină excesivă.

În ceea ce privește

capătul de cerere privind obligarea părților la plata daunelor cominatorii,

instanța de fond a constatat că acesta este nefondat, întrucât prin art. 24 din

Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancționare a

autorităților în cazul în care acestea nu execută hotărârile definitive și

irevocabile, procedură care este subsecventă acestei etape judiciare.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților, prima instanță a apreciat că este întemeiată, având în vedere

că emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri este în competența

exclusivă a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 13

alin. (1) din Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică,

pentru următoarele motive, respectiv argumente:

- în mod greșit

instanța de fond a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a dispoziției

din 19 iulie 2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova, de aplicarea acestei

dispoziții depinzând soluționarea prezentei cauze;

- instanța de fond nu

a verificat apărările comisiei privind neconcordanța dintre obiectul

dispoziției și obiectul notificării, reținând, totodată, că - în mod nelegal -

dosarul a fost retrimis Primăriei;

- în mod greșit s-a

reținut depășirea de către comisie a termenului rezonabil, la nivelul acesteia

fiind emisă decizia nr. 2815/2008 prin care s-a stabilit ordinea de soluționare

a dosarelor.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se

încadrează, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 și

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

întemeiat, însă numai pentru următoarele motive:

Astfel, în mod corect

și cu respectarea dispozițiilor legale incidente, prima instanță a reținut că

nu este admisibilă o excepție de nelegalitate - întemeiată pe art. 4 din Legea

nr. 554/2004 - cu privire la dispoziția de primar emisă în baza Legii nr.

10/2001, deoarece aceasta este un act de drept civil ce nu poate face obiectul

art. menționat și nu poate fi contestată decât pe căile prevăzute de legea

specială (Legea nr. 10/2001, modificată și republicată).

De asemenea, Înalta

Curte reține ca fiind întemeiate considerațiile de principiu ale instanței de

fond, în sensul că o durată de 6 ani de la înregistrarea dosarului nu poate fi,

în nici un caz, considerată un termen rezonabil pentru o procedură

administrativă, iar restituirea dosarului către entitatea notificată este o

operațiune administrativă nelegală, neprevăzută în vreun text din Legea nr.

247/2005 cu modificările și completările ulterioare și nici în Normele

metodologice emise în baza acestei legi.

Totodată, invocarea

de către recurenta-pârâtă a unei dispoziții de uz intern privind ordinea de

soluționare a cauzelor, adoptată în anul 2008, este nerelevantă în raport de

obligația soluționării cererilor într-un termen rezonabil - astfel cum această

noțiune s-a conturat în aplicarea

Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Este însă întemeiat

motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond nu a făcut o completă stabilire

a situației de fapt, în sensul că nu a analizat apărarea pârâtei privind

existența unei neconcordanțe între notificarea din 2001 și dispoziția

Primarului Municipiului Craiova în ceea ce privește componența imobilului

pentru care se acordă despăgubiri, respectiv dacă acesta se compune numai din

teren sau din teren și construcție, dacă respectiva neconcordanță este reală și

dacă a constituit sau nu un impediment legal în emiterea deciziei de

despăgubire.

Pentru ca instanța să

se pronunțe asupra acestei apărări de fond, Înalta Curte va admite recursul în

baza art. 314 și 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., casând sentința atacată cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel

Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței

nr. 390 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai

2011.