ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3829/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 14

iulie 2003 pe rolul Judecătoriei Răcari reclamanta N.Z. a chemat în judecată pe

pârâta P.M. pentru radierea încheierii tabulare referitor la terenul de 1179

mp, intabularea diferenței de teren de la 1113 mp la 1143 mp și pentru a i se

acorda un rang preferențial înscrierii făcute de ea în raport de înscrierea

făcută de pârâtă.

Judecătoria Răcari prin sentința

civilă nr. 560 din 5 septembrie 2003 a admis cererea, a dispus rectificarea C.F.

nr. 91 a localității Lungulețu, județul Dâmbovița și a dispus radierea

intabulării dreptului de proprietate pe numele P.M. dispusă prin încheierea nr.

1411/2001 și a recunoscut valabilitatea numărului cadastral al reclamantei.

S-a dispus totodată înscrierea în

cartea funciară a suprafeței de 1143 mp situată în Lungulețu, Dâmbovița conform

contractului de vânzare-cumpărare în favoarea reclamantei.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că înscrierea în cartea funciară pe numele pârâtei s-a făcut

în 1990 în temeiul unui certificat de moștenitor care nu valorează titlu de

proprietate în lipsa unor acte doveditoare pentru existența în patrimoniul

defunctei O.M. a terenurilor înregistrate.

S-a reținut că reclamanta a dobândit

un drept de proprietate conform unui contract de vânzare-cumpărare autentificat

la nr. 1379 din 28 august 1997 pentru 1113 mp teren pe care a edificat

construcții.

Curtea de Apel Ploiești prin decizia

nr. 459 din 15 decembrie 2003 a admis apelul pârâtei. A schimbat în tot

sentința civilă 560/2003 și a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că în mod greșit prima instanță a dispus rectificarea în

registrul de carte funciară, nefiind întrunite condițiile art. 36 din Legea nr.

7/1996 pentru a opera asemenea modificări.

S-a reținut astfel că înregistrarea

făcută în favoarea pârâtei-apelante pentru un teren de 1179 mp s-a bazat pe

acte juridice valabile, nedesființate și un certificat de moștenitor nr. 525

din 16 aprilie 1995 de pe urma defunctului O.D. și a sentinței civile nr.656/1991

a Judecătoriei Găești, definitivă, de partaj realizat între moștenitorii M.O.,

printre aceștia fiind și O.D., autorul pârâtei, căreia i-a revenit suprafața de

1180 mp teren și construcții.

S-a mai reținut că pârâta a

justificat proprietatea suprafețelor intabulate și cu sentința civilă nr. 941

din 30 iunie 1999, prin care a fost obligată Comisia locală Lungulețu de

aplicare a Legii nr. 18/1991 și Primăria să o pună în posesie pentru 1180 mp

teren în dimensiunile și cu vecinătățile precizate de expertiza A.D. Punerea în

posesie a fost realizată la 13 martie 2000, iar prin sentința civilă nr. 86/2001

a Judecătoriei Răcari s-a anulat parțial titlul de proprietate nr. 31422 din 21

februarie 2000 eliberat de Comisia județeană Dâmbovița, mărindu-se suprafața de

teren de la 1000 mp la 1180 mp.

Cât privește diferența de 180 mp

pretinsă de pârâtă de la reclamantă aceasta este încă în litigiu între părți.

Împotriva deciziei nr. 459/2003 a

Curții de Apel Ploiești reclamanta a declarat recurs invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și în fapt criticând decizia sub

aspectul stilului confuz, încâlcit al motivării și al soluției care s-a bazat

pe analiza intabulării prin prisma actelor depuse la dosar nu și a dispozițiilor

Legii nr. 7/1996 și care astfel nu a stabilit că pârâta are un drept indiviz

asupra terenului alături de alți coproprietari. S-a mai arătat că nu s-a

analizat cumulul de intabulări.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 304 pct. 7 casarea

unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura

pricinii.

Decizia atacată cuprinde o amplă

motivare în care sunt analizate actele autentice depuse în apărare la dosar de

către pârâtă și care au stat la baza înregistrărilor în cartea funciară în

favoarea acesteia.

Procedând la o analizare a acestor

acte și examinând măsura instanței de fond în raport de criteriile furnizate de

dispozițiile din Legea nr. 7/1996 relative la modificarea intabulărilor din

cărțile funciare, instanța nu s-a îndepărtat de natura pricinii, o asemenea

analiză fiind impusă de textele incidente speței.

Reclamanta nu a prezentat dovezi în

susținerea pretențiilor sale și ca urmare soluția instanței de apel este legală

și temeinică fiind și amplu motivată.

Orice pretenție a reclamantei asupra

terenurilor deținute, cu acte, de pârâtă se poate evident valorifica pe calea

unei acțiuni specifice care să declanșeze ulterior modificări în înregistrarea

din cartea funciară în cazul în care s-au schimbat elemente avute în vedere la

momentul intabulării.

Pentru considerentele arătate în

temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de reclamanta N.Z.

împotriva deciziei civile nr. 459 din 15 decembrie 2003 a Curții de Apel

Ploiești, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2005.