ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5138/2005

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Răcari sub nr. 1359/2003, reclamantul N.A. a chemat în judecată pe pârâtele N.M. și V.I. și a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de superficie asupra terenului în suprafață de 500 mp intravilan, situat în tarlaua 16 comuna Lungulețu, teren pe care are edificate o serie de construcții. Reclamantul a susținut că în urmă cu 4-5 ani pârâtele și-au dat consimțământul ca el să edifice pe terenul în litigiu o construcție. Nu s-a încheiat un înscris, dat fiind raporturile de rudenie existente între aceștia, pârâtele fiind mama sa și o mătușă. Judecătoria Răcari, județul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 192 din 19 martie 2004, a respins acțiunea reținând că, prin aceasta se solicită constatarea existenței unei situații de fapt și că existența convenției la care face referire reclamantul nu a fost dovedită.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 2692 din 22 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul N.A. întrucât nu s-a dovedit existența convenției dintre proprietarul terenului și proprietarul construcției. Considerând decizia nelegală, N.A. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. respectiv hotărârea este lipsită de temei legal și instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. În esență, se susține că, dat fiind relațiile de rudenie nu s-a încheiat un înscris, dar a existat un acord la ridicarea construcției din partea pârâtelor lucru dovedit cu declarația martorei M.I.

precum și achiesarea la pretențiile sale din partea pârâtei N.M. Recursul este nefondat. Prin sentința civilă nr. 887 din 21 august 2002 a Judecătoriei Răcari, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 862 din 7 mai 2003 a Curții de Apel Ploiești, s-a dispus partajarea averii succesorale rămase la decesul defunctei D.M. Pârâtei V.I. i s-a atribuit terenul în suprafață de 500 mp situat în pct. „Acasă” în tarlaua 16, parcela 43/2, teren individualizat în titlul de proprietate 682290/2002. Pe această suprafață, reclamantul N.A., fiul pârâtei N.M., a edificat o construcție compusă dintr-o cameră și un beci, în urmă cu 4-5 ani. Martora M.I. a arătat că nu știe că a existat vreo aprobare din partea proprietarului terenului la data edificării construcției, dar nu a existat opunere.

Reclamantul prin acțiune solicită constatarea dreptului de superficie pe teren. Dreptul solicitat se poate naște fie în baza legii, fie în baza convenției dintre proprietarul terenului și proprietarul construcției. Probele administrate în cauză nu au făcut dovada existenței convenției. Declarația martorei M.I. nu a fost concludentă dar partea a renunțat la audierea celui de al doilea martor. Susținerea reclamantului privitoare la faptul că prin cererea pârâtei V.I., de aderare la apelul formulat de N.M. (dosar partaj) aceasta a recunoscut convenția, nu poate fi primită întrucât din lecturare, rezultă că aceasta recunoaște numai faptul edificării construcției pe acel teren și calitatea de constructor a pârâtei N.M.

În consecință, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de N.A. împotriva deciziei nr. 2692 din 22 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2005.