ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8796/2009

Asupra cauzei de față, constată următoarele: L.R.I. a chemat în judecată SC A. SA Găiești solicitând restituirea în natură sau prin echivalent a terenului intravilan în suprafață de 4,25 ha situat în comuna Petrești, satul Coada Izvorului, județul Dâmbovița cu vecinătățile precizate în acțiune pentru care a formulat notificarea nr. 101/N din 22 octombrie 2001 în calitate de unic moștenitor al autorilor L.R.I. decedat la 21 martie 1962 și L.G. decedată la 15 decembrie 1978, părinții săi, proprietari ai terenului în litigiu până în anul 1949 când a fost preluat abuziv de stat. Reclamantul a învederat că prin decizia nr. 78 din 25 iulie 2003 pârâta i-a respins notificarea cu motivarea că imobilul în dispută nu face obiectul Legii nr. 10/2001 și nu ar fi dovedit dreptul de proprietate al autorilor săi cu privire la imobil.

Ulterior, în temeiul art. 57 C. proc. civ. L.R. a solicitat introducerea în cauză a Agenției Domeniilor Statului pentru considerentul că din suprafața de teren de 4,25 ha solicitată prin acțiune, SC A. SA deținea numai 15.106 mp diferență aparținând pârâtei Agenția Domniilor Statului. Prin acțiuni conexe reclamantul a solicitat restituirea și a altor bunuri preluate abuziv de stat respectiv conacul cu 13 camere, terenul de 1,5 ha, casa cu 2 camere și dependințe. Tribunalul Dâmbovița, Secția civilă, prin sentința nr. 1009 din 10 octombrie 2005, a respins excepțiile invocate de Agenția Domeniilor Statului privind prematuritatea și inadmisibilitatea acțiunii raportat la art. 8 din Legea nr. 10/2001.

A admis acțiunile conexate formulate de L.R.I. împotriva SC A. SA Găiești prin lichidator judiciar Constantinescu Aurel și Agenția Domeniilor Statului. A anulat deciziile de respingere a notificărilor nr. 77. 78, 79, 80, 81, 82, 83 din 25 septembrie 2003. A dispus restituirea în natură a casei tip conac cu treisprezece camere și terenul în suprafață de 4,25 ha din care se scade suprafața totală de 3.703,46 mp aferentă construcțiilor, identificată conform raportului de expertiză E.A. A constatat că reclamantul este îndreptățit la restituire prin echivalent pentru suprafața de 3703,46 mp teren (aferent construcțiilor) și pentru imobilele demolate: casă cu 2 camere, șapte cotețe, fanar, patul porumb, grajd animale.

Instanța de fond a reținut că reclamantul a probat calitatea de persoană îndreptățită fiind succesorul proprietarului L.I. de la care imobilul a fost preluat abuziv încă din anul 1949. Expertiza tehnică efectuată în cauză a identificat imobilul în discuție stabilind că în ceea ce privește construcțiile exista doar conacul, restul edificatelor fiind demolate și de asemenea a identificat terenul aferent construcțiilor și porțiunile rămase libere ce puteau fi restituite în natură, motiv pentru care a făcut aplicarea art. 9 din Legea nr. 10/2001. Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 104 din 28 martie 2008 a respins apelul declarat de reclamantul L.R.I.

împotriva sentinței nr. 1009 din 10 octombrie 2005 a Tribunalului Dâmbovița, secția civilă. A admis apelul declarat de SC A.G. SA prin lichidator C.A.I. împotriva aceleiași sentințe. A admis cererea de intervenție accesorie în interesul apelantei SC A.G. SA formulată de SC F.I.D.M.L. SRL București. A schimbat în parte sentința apelată în sensul că a dispus restituirea în natură reclamantului L.R.I. de către Agenția Domeniilor Statului, a terenului în suprafață totală de 24.073 mp situată în comuna Petrești, sat Coada Izvorului, județul Dâmbovița, compus din lotul nr. l în suprafață de 8528 mp, lotul nr. 2 în suprafață de 13.020 mp și lotul nr. 3 în suprafață de 2.525 mp identificate în raportul de expertiză M.C.D.

și schița anexă, hașurată simplă roșie - filele 39-42 dosar apel - și schița anexă la raportul de expertiză ultima completare - fila 117 dosar apel. A dispus restituirea în natură reclamantului L.R.I. de către SC A.G. SA, a terenului în suprafață de 755 mp hașură dublă, a casei tip conac cu treisprezece camere și W.C. situată pe acest teren notată cu simbolurile 42 și 43 pe schița anexă la raportul de expertiză. A respins cererea reclamantului pentru restituirea în natură a terenului în suprafață de 17.459 mp din aceeași localitate, proprietatea intervenientei SC R.G.I. SRL Petrești. A stabilit dreptul reclamantului la despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru suprafața de teren de 17.459 mp proprietatea intervenientei introduse în cauză SC R.G.I.

SRL și pentru construcțiile demolate: una casă cu două camere, un grajd animale, șapte cotețe, un patul porumb, un fanar. A menținut restul dispozițiilor sentinței. Instanța de apel a stabilit că parata SC A.G. SA deține certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 18 decembrie 1997 pentru suprafața de 304.826,98 mp și urmare procedurii de lichidare judiciară, intervenienta accesorie SC F.I.D.M.L. SRL București a adjudecat bunurile aparținând activului „Ferma P. ” - Coada Izvorului a debitoarei SC A.G. SA, mai puțin suprafața de 746 mp și conacul cu 13 camere aflat pe acest teren, prin „act de adjudecare” din 09 iunie 2005 urmat de contractul de vânzare-cumpărare active din lichidare societate în faliment autentificat din 31 ianuarie 2006. La rândul său, intervenienta accesorie a vândut activul pârâtei SC R.G.I.

SRL București prin contractul de vânzare-cumpărare din 26 iulie 2006. Astfel fiind, pârâta-apelantă putea fi obligată să restituie în natură numai imobilul ce nu a format obiectul actului de adjudecare, respectiv terenul în suprafață de 755 mp identificat în raportul de expertiză M.C.D. și schița anexă și casa tip conac cu 13 camere și WC, aflate pe acest teren. În ceea ce privește diferența de teren de 17.459 mp deținut de SC R.G.I. SRL Petrești, reclamantul era îndrituit la despăgubiri conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, pe respectivul teren aflându-se construcțiile edificate de pârâta S.C Agroindustriala Găești S.A., construcții ce nu au constituit proprietatea autorilor reclamantului și care aparțin SC R.G.I.

SRL Petrești. Pe de altă parte, în cauză nu erau incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 republicată întrucât întreaga suprafață de teren de 4,25 ha are categoria de folosință de „curți-construcții” chiar dacă la momentul deposedării nu avea în totalitate această destinație. Cu referire la excepția prematurității acțiunii invocată de Agenția Domeniilor Statului și respectiv a admisibilității acțiunii în restituire în natură, instanța de apel a reținut argumentele judecătorului de fond invocând prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în sensul că Agenția Domeniilor Statului fiind notificată avea obligația de a emite decizia/dispoziția motivată și întrucât nu a făcut-o în termenul prevăzut de lege, pasivitate ce echivalează cu un refuz de restituire, notificatorul era îndrituit a-și valorifica dreptul în justiție.

De asemenea, întrucât terenul în dispută este amplasat în intravilanul localității și nu a fost restituit în baza legilor fondului funciar, acestuia nu i se aplică dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, astfel că în mod corect a fost respinsă și excepția inadmisibilității acțiunii. În contra deciziei nr. 104 din 28 martie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie au declarat recurs atât reclamantul L.R.I. nemotivat în drept, cât și Agenția Domeniilor Statului invocând prevederile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. Referitor la recursul reclamantului L.R., acesta a susținut în esență că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut și că hotărârea pronunțată era lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, critici reglementate de pct. 6 și 9 ale art. 304 C. proc.

civ. Astfel, reclamantul-recurent a evidențiat că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu și prin urmare conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 autorii săi și-au păstrat calitatea de proprietari avută la data preluării; în realitate, instanța a făcut aplicarea art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și a ignorat prevederile art. 21 alin. (1) din aceeași lege care statuează indisponibilizarea imobilelor restituibile cu privire la orice alte proceduri legale care tind să înstrăineze respectivele imobile, indisponibilizare ce operează începând cu data de 14 februarie 2001, chiar dacă notificarea a fost făcută ulterior; restituirea în natură este obligatorie când bunul se află la o unitate deținătoare cu capital de stat; s-au ignorat dispozițiile art. 49 alin. (3) C. proc.

civ. întrucât instanța l-a transformat pe intervenientul accesoriu într-un intervenient în interes propriu atunci când a avut în vedere contractul de vânzare-cumpărare x deși acesta nu a cerut-o; instanța de apel a schimbat temeiul juridic al cauzei în fața apelului. În recursul său, Agenția Domeniilor Statului a învederat că atât raportul de expertiză topografică efectuat de expertul D.M. cât și cel întocmit de expertul M.C.D. nu i-au fost comunicate pentru a lua cunoștință de conținutul lor și nici a completărilor ulterioare, pentru a putea formula obiecțiuni, ceea ce echivalează cu privarea de dreptul la apărare, care constituie una din garanțiile procesuale reglementate prin lege și asigura desfășurarea unui proces echitabil în sensul art. 6 pct. l al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Obligația de comunicare rezultă și din dispozițiile art. 86 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora comunicarea cererilor și a tuturor actelor de procedură se va face din oficiu. Din această perspectivă, greșit instanța a dispus restituirea imobilului individualizat în dispozitiv, fără să cunoască și punctul de vedere al recurentei încălcând totodată nu numai dreptul la apărare, dar și principiul contradictorialității. Pe de altă parte, recurenta a învederat că în lipsa unui amplasament clar delimitat pe tarla, parcela și categoria de folosință, nu se poate identifica dacă terenul pe care a fost obligată să-l predea reclamantului este în administrarea Agenției Domeniilor Statului și nu se poate stabili natura juridică a acestuia.

Din această perspectivă, menționarea suprafeței de 24.073 mp teren din comuna Petrești, sat Coada Izvorului, județul Dâmbovița ca fiind deținut de recurentă și pe cale de consecință, obligarea sa să-l restituie reclamantului în condițiile în care nu a confirmat că îl are în patrimoniu face ca decizia instanței de apel să fie nemotivată. Printr-un alt considerent recurenta a reiterat excepția prematurității acțiunii față de împrejurarea că reclamantul a notificat-o la 13 iunie 2005 și nu a primit răspunsul în termenul de 60 de zile statuat de lege, ceea ce evidențiază că nu s-a pronunțat asupra notificării. Recursurile sunt fondate pentru motivele ce succed. Prin 7 notificări succesive transmise în perioada iulie-noiembrie 2001 către Agenția Domeniilor Statului, reclamantul L.R.I.

a solicitat restituirea în natură a terenului intravilan în suprafață de 4,25 ha situat în comuna Petrești, satul Coada Izvorului, județul Dâmbovița și a construcțiilor constând în conacul cu 13 camere amplasat pe o suprafață de teren de 1,5 ha; casa cu 2 camere, grajd pentru animale, părul de porumb, fanar, șapte cotețe (fila 152 Dosar nr. 6111/2003). Cu adresa nr. 41109 din 25 aprilie 2002, Agenția Domeniilor Statului a comunicat reclamantului că respectivele notificări împreună cu documentația ce le însoțea au fost trimise către S.C Agroindustriala Găiești, ca unitate deținătoare a imobilelor solicitate.

La rândul ei SC A. SA a emis un număr de 7 decizii (nr. 77-83/2003) prin care a respins notificările cu motivare comună că reclamantul nu a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilelor cerute iar pentru terenul în suprafață de 4,25 ha, că acesta nu face obiectul Legii nr. 10/2001 sau că în ceea ce privește majoritatea construcțiilor acestea nu se aflau în posesia sa, iar pentru conacul cu 13 camere și terenul aferent în suprafață de 1,5 ha nu au fost depuse schițe cadastrale în termenul prevăzut de lege. L.R.I. a contestat fiecare din cele 7 decizii, cauzele fiind conexate. In dovedirea dreptului de proprietate al autorilor săi, L.R.I. și L.G.M.

(părinții săi), reclamantul a depus procesul-verbal din 22 mai 1949 încheiat de reprezentanții Ocolului agricol Găiești, respectiv copia în extras emisă de Arhivele Naționale - Direcția arhivelor naționale istorice centrale reprezentând „Tabloul bunurilor atribuite Gostat Dâmbovița”, procesul-verbal din 06 martie 1949 încheiat de Primarul comunei Petrești, județul Dâmbovița, administratorul și delegatul P.M.K și membrul comisiei interimare cu ocazia preluării bunurilor mobile și imobile foste proprietatea ing. L. (filele 8-14 Dosar nr. 6111/2003). De asemenea, a dovedit cu certificatul de moștenitor nr. x/1979 emis de Notariatul de stat al sectorului 3 București, respectiv certificatul de calitate de moștenitor nr. x/2002 emis de B.N.P.

- T.O.D. că este unicul moștenitor al părinților săi L.G.M. și L.R.I. (filele 6 și 7 Dosar nr. 6111/2003). Din cuprinsul înscrisurilor menționate corect instanțele au reținut că reclamantul a probat în condițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată, respectiv art. 23.1 lit. d din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007, dreptul de proprietate al autorului său L.R.I. asupra imobilelor pentru care s-au formulat notificările, respectiv art. 23.1 lit. b) vizând calitatea de moștenitor a reclamantului și art. 23.1 lit. c) din normele metodologice care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă. Pe de altă parte, în proces ui-verbal de preluare din 22 mai 1949 rezultă că de la L.R.I.

s-au preluat 50 ha de teren din care 46 ha arabil, 1,5 ha grădini, 1,5 ha conac, 1 ha pomi (fila 14 Dosar nr. 6111/2003). Potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidență prezentei legi terenurile situate în extravilanul localității la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată. Expertiza tehnică efectuată în cauză de ing. E.A. a stabilit că terenul ce forma obiectul dosarului are suprafața de 37.900 mp cu vecinătățile precizate în raport, din care SC A. SA Găiești deținea suprafața de 15.106 mp în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 18 decembrie 1997 (filele 45-46 și 50 Dosar nr. 6111/2003).

În răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamantul L.R.I., expertul tehnic a precizat că terenul în litigiu era intravilan și are acces la drumul public (fila 103 Dosar nr. 6111/2003). Din nici o probă administrată în cauză nu rezultă categoria acestui teren la data preluării abuzive, respectiv procesul-verbal din 22 mai 1949 deja evocat, deși conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 există obligația identificării acestei categorii și la data preluării de către stat pentru a verifica apărarea constantă a Agenției Domeniilor Statului în sensul că pentru respectivul teren, raportat la data preluării erau incidente dispozițiile Legii nr. 18/1991. În acest sens se impune atât suplimentarea raportului de expertiză cât și completarea probatoriului și cu alte dovezi, respectiv istoric de rol fiscal sau eventual extras de pe registrul agricol.

De altfel, chiar din raportul de expertiză topografică efectuat în apel de expertul tehnic M.C.D. se precizează că din actele prezentate de reclamant la momentul deposedării nu toată suprafața de 4,25 ha situată în prezent în intravilan avea categoria de folosință curți-construcții ci doar cea 1,50 ha aferente conacului și construcțiilor anexe, iar în procesul de modernizarea fermei Petrești în perioada 1976-1980 întregul teren a trecut la categoria de folosință curți-construcții. Stabilirea categoriei de folosință a terenului în dispută la data preluării în 1949 apare necesară pentru a determina legea reparatorie aplicabilă și totodată a verifica apărarea Agenției Domeniilor Statului potrivit căreia în cauză erau incidente dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

În schimb, critica formulată de Agenția Domeniilor Statului potrivit căreia nu i-au fost comunicate expertizele tehnice efectuate în cauză și din acest motiv nu a putut formula obiecțiuni fiind astfel lipsită de dreptul la apărare urmează a fi respinsă. Astfel, textul art. 209 C. proc. civ. obligă expertul să depună lucrarea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată. Textul menționat și nici cele ce reglementează proba cu expertiză nu prevăd vreo obligație pentru instanța de judecată de a comunica raportul de expertiză. Or, din dosar, rezultă că expertiza a fost depusă cu respectarea termenului prevăzut de art. 209 C. proc. civ. și că întrucât la termenul din 08 iunie 2007 când a fost prezentată lucrarea reprezentantul Agenției Domeniilor Statului a lipsit, instanța în considerarea art. 129 C. proc.

civ. a amânat judecata tocmai pentru ca și recurenta să ia cunoștință de raportul de expertiză(fila 47 Dosar nr. 427/42/2006). Deși legal citată Agenția Domeniilor Statului nu s-a prezentat la nici un termen în fața instanței de apel pentru a-și susține și argumenta apărările. Prin urmare, dezinteresul Agenției Domeniilor Statului față de derularea judecății în apel cu atât mai mult cu cât avea și statutul de apelantă, îi este în exclusivitate imputabil și nu poate reproșa instanței propria culpă, respectiv că i-ar fi încălcat dreptul la apărare. Pe de altă parte, din observarea schiței la raportul de expertiză M.C.D. rezultă că pe loturile 1, 2 și 3 despre care s-a specificat că sunt în proprietatea Agenției Domeniilor Statului, era menționată existența și a altor loturi cum ar fi pe lotul 1 în suprafață de 8.785 mp se află amplasate și loturile 6 în suprafață de 22 mp și lotul nr. 7 în suprafață de 124 mp proprietatea SC R.G.I.

SRL (fila 40 Dosar nr. 403/2006); pe lotul nr. 2 în suprafață de 13.020 mp apare și lotul nr. 5 în suprafață de 1625 mp deținut tot de SC R.G.I. SRL cât și o cale de acces. Din această perspectivă este justificată critica recurentei Agenția Domeniilor Statului potrivit căreia amplasamentul terenului atribuit reclamantului nu este clar delimitat pe tarla ceea ce nu permite identificarea precisă a terenului ce urmează a fi restituit și întinderea acestuia, respectiv parcela și categoria de folosință. Pe cale de consecință și sub acest aspect se impune completarea expertizei tehnice. În schimb nu poate fi primită critica vizând prematuritatea acțiunii întrucât împrejurarea că recurenta nu a răspuns la notificare în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 îi este imputabilă și echivalează cu un refuz de soluționare și deschide notificatorului calea de a-și valorifica în justiție dreptul pretins.

Referitor la criticile formulate de reclamantul-recurent L.R.I. acesta a învederat că intervenienta accesorie SC F.I. SRL nu a solicitat terenul cumpărat prin actul de adjudecare nr. 2/2006 pretins de recurent, ci doar o zonă de protecție de 2 m în jurul clădirilor edificate de către SC A. SRL și achiziționat de către intervenienta. Mai mult, acest teren cumpărat de către intervenienta S.C Flamingo Impex SRL a fost înstrăinat către SC R.G.I. SRL. Pe cale de consecință recurentul a susținut că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut. O atare critică nu poate fi primită. Astfel, prin cererea de intervenție în interesul SC A.G. SA, intervenienta SC F.I. SRL a învederat că prin actul de adjudecare din 09 iunie 2005 a dobândit de la SC A.G.

SA, societate în insolvență lotul SI teren în suprafață de 1.820 mp cu nr. cadastral 774 din activul „Ferma P.” situat în satul Coada Izvorului, comuna Petrești, județul Dâmbovița, lotul S2 cu nr. cadastral 775 în suprafață de 743 mp, lotul S4 cu nr. cadastral 774 reprezentând teren de 74.941 mp și construcțiile amplasate pe aceste terenuri (filele 30-32 Dosar nr. 403/2006). În cererea de intervenție accesorie SC F.I. SRL, aceasta a invocat pe de o parte că în cauză erau incidente dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 întrucât reclamantul solicitase restituirea a 4,25 ha teren agricol, că o parte din acest teren nu a fost niciodată proprietatea autorilor săi și că pe respectivul teren nu au fost amplasate construcțiile revendicate și ulterior demolate pentru a se putea face aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Pe cale de consecință intervenienta a solicitat respingerea cererilor formulate de L.R.I. cu privire la restituirea suprafețelor de teren ce nu sunt aferente construcțiilor preluate de la autorii săi (filele 27-29 Dosar ne.403/2006). Or, prin decizia criticată, instanța de apel a admis cerere de intervenție accesorie și pe cale de consecință a respins solicitarea reclamantului pentru restituirea în natură a suprafeței de 17.459 mp proprietatea intervenientei SC R.G.I. SRL Petrești dobânditoarea activelor din „actul de adjudecare” din 09 iunie 2005 înstrăinate acesteia de către intervenienta SC F.I. SRL. Din cele expuse rezultă cu evidență că instanța a soluționat cererea de intervenție în limitele sesizării.

Pe de altă parte, deși corect a învederat recurentul că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv și că în procesul-verbal de preluare nu s-a indicat temeiul juridic al respectivei măsuri, greșit a fost invocat textul art. 21 din Legea nr. 10/2001 întrucât deși la data notificării imobilul în dispută se afla în proprietatea SC A.G. SA, societate comercială cu capital de stat conform Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 18 decembrie 1997 (fila 50 Dosar nr. 6111/2003) aceasta a intrat în insolvență, iar prin actul de adjudecare din 09 iunie 2005 parte din terenul solicitat de reclamant, așa cum deja s-a evidențiat, a fost înstrăinată intervenientei SC F.I.

SRL care la rândul său a vândut-o către SC R.G.I. SRL. Recurentul-reclamant nu a solicitat prin prezenta acțiune desființarea contractelor de înstrăinare și prin urmare cât timp respectivul teren nu se află în proprietatea SC A.G. SA, iar menționatele contracte sunt în vigoare, instanța nu putea dispune restituirea în natură a acestui teren aflat în proprietatea privată a altor persoane. Pe de altă parte, deși în expunerea recursului reclamantul a susținut că pe rolul Tribunalului Dâmbovița exista cererea sa de anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr. X/2006, nu a prezentat o dovadă a modului de finalizare a respectivului litigiu și prin urmare nu există temei legal pentru ca SC A.G. SA să poată fi obligată să retrocedeze terenul în dispută, din moment ce nu s-a probat că ar fi revenit în patrimoniul acesteia.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 49 alin. (3) C. proc. civ. în sensul că prin luarea în considerare de către instanță a contractului de vânzare-cumpărare nr. X/2006 cererea de intervenție accesorie a fost transformată într-o intervenție în interes propriu, critica este neîntemeiată. Astfel, la termenul din 10 februarie 2006, în prezența reclamantului-apelant L.R.I., reprezentantul acestuia a fost de acord cu admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de SC F.I. SRL (fila 43 Dosar nr. 403/2006) iar cu ocazia dezbaterii în fond a apelului nu a solicitat respingerea ei și nu a pretins existența unui interes propriu al intervenientei. De altfel, este de necontestat că prin actul de adjudecare din 09 iunie 2005 adoptat în cadrul unei licitații organizate în cadrul unei proceduri de lichidare a activelor SC A. SA a suprafeței de teren de 8200 mp solicitată de reclamant a devenit proprietatea intervenientei accesorii SC F.I.

SRL (filele 30-32 Dosar nr. 403/2006). Așa cum deja s-a relevat actul de adjudecare nu a fost desființat, după cum nu s-a probat nici că înstrăinarea făcută de SC F.I. SRL a imobilului adjudecat către SC R.G.I. SRL ar fi fost desființată. În schimb este corectă observația recurentului-reclamant potrivit căreia expertiza tehnică efectuată în apel nu a avut în atenție „actul de adjudecare” din 09 iunie 2005 prin care imobilul în litigiu a fost dobândit în parte de intervenienta SC F.I. SRL, respectiv contractul de vânzare-cumpărare din 24 iunie 2006 prin care același imobil a fost transmis către SC R.G.I. SRL, înscris ce nu a fost depus la dosar. Astfel fiind și întrucât în cauză situația de fapt nu a fost corect stabilită, recursurile urmează a fi admise, a casa decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecare instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamantul L.R.I. și de pârâta Agenția Domeniilor Statului împotriva Deciziei nr. 104 din 28 martie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2009.