ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9295/2009

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 septembrie 2006 la Tribunalul Dâmbovița și întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 reclamanta C.A. a contestat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Dâmbovița dispoziția nr. 177 din 7 august 2006 emisă de acesta prin care î-a fost respinsă notificarea prin care a solicitat restituirea prin echivalent a unei suprafețe de 860 mp teren intravilan și construcțiile aflate pe acesta, deoarece nu s-au dovedit dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor. In motivare a arătat că imobilul a aparținut bunicii paterne E.P.S., fiind preluat abuziv de stat, iar construcțiile demolate.

Acțiunea a fost precizată, reclamanta arătând că formează obiectul cauzei, prin raportare la sentința de partaj succesoral nr. 423/1961, cota de 1/5 din terenul în suprafață de 1285 mp (curți și construcții) situat în Târgoviște, și etajului corpului de clădire mic, format din camerele 6,7,8 șl 9. Prin sentința civilă nr. 1869 din 13 noiembrie 2008 Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, a admis acțiunea, a anulat dispoziția nr. 177 din 7 august 2006 și a constatat că reclamanta este îndreptățită la plata prin echivalent a despăgubirilor pentru imobilele construcții estimate în raportul de expertiză la 73.192 lei și pentru 257 mp teren situat în intravilanul municipiului Târgoviște, estimat la 57.591 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în baza probatoriului, că reclamanta este nepoată de fiu a autoarei P.E.S. și, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, de prevederile legii beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite. Succesibilii care după 6 martie 1945 nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile ce fac obiectul legii, cererea de restituire valorând acceptarea succesiunii. Sentința civilă de partaj nr. 423/1961 reprezintă un titlu de proprietate. Instanța a mai reținut că bunurile au fost preluate abuziv de stat,fosta proprietară nu a consimțit în mod liber la înstrăinarea bunurilor, nu s-a întocmit un act autentic privind pretinsa donație.

Împotriva acestei sentințe pârâtul a formulat apel, considerând-o nelegală și netemeinică cu motivarea că în calitate de pârât trebuia să figureze Președintele Consiliului Județean și nu Consiliul Județean. In mod greșit instanța a luat în discuție cererea precizatoare a reclamantei, deoarece a fost făcută peste termenul legal de depunere a notificării și, de asemenea în mod greșit, a fost avută în vedere expertiza efectuată, deoarece aceasta se bazează pe o altă expertiză, efectuată în alt dosar, iar numărul dosarului a fost greșit reținut de instanță ca fiind 6869/120/2006, când, în realitate este 6968/120/2006. Prin decizia nr. 83 din 16 aprilie 2009 Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins ca nefondat apelul.

Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că cererea de chemare în judecată a fost soluționată în contradictoriu cu instituția care a emis dispoziția, cererea precizatoare nu poate fi considerată o nouă notificare, iar raportul de expertiză constituie un mijloc de probă ce a fost avut în vedere coroborat cu celelalte probatorii. Împotriva acestei decizii Consiliul Județean Dâmbovița a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ. Reclamanta nu a respectat dispozițiile Legii nr. 10/2001 cu privire la depunerea notificării și a înscrisurilor doveditoare. Decizia este criticată pentru că reclamanta nu a respectat prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001 în sensul depunerii actelor doveditoare ale dreptului de proprietate sau calității de moștenitor până la data soluționării notificării, deși prin adresa nr. 4399 din 14 iunie 2006 i-a fost solicitat acest lucru.

Nu a fost depusă în termen legal câte o notificare pentru fiecare imobil revendicat, precum și pentru cota din casa mică și diferența de teren. Sentința nr. 423/1961 a Tribunalului popular Târgoviște nu dovedește faptul că s-a făcut preluarea moștenirii de la părinți, respectiv bunică, ca o consecință, nefiind dovedită calitatea de proprietar, așa încât nu este îndreptățită a solicita reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 10/2001, chiar dacă se afirmă că statul a preluat imobilul fără titlu. De altfel, nu s-a reținut care este data preluării imobilului de către stat. Expertiza tehnică nu poate fi avută în vedere deoarece ea se referă la situația bunului în anul 1961 și nu este relevantă.

Consiliul Județean Dâmbovița nu are calitate procesuală pasivă. Recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Recurentul susține lipsa calității procesuale pasive a Consiliului județean Dâmbovița. Referitor la această critică se constată că este nefondată, urmând a fi înlăturată. Acțiunea a fost soluționată în contradictoriu cu instituția care a emis dispoziția, respectiv Consiliul județean Dâmbovița (fila 6 dosar fond). Criticile referitoare la raportul de expertiză nu se încadrează în dispozițiile art.304 C. proc. civ. Referitor la nerespectarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 se constată că acest aspect nu se regăsește în dispoziția contestată - care fixează limitele controlului judiciar și că, așa cum a reținut și instanța de apel, cererea formulată ulterior nu poate fi considerată o nouă notificare, ci numai o precizare a celei inițiale.

Criticile invocate direct în recurs și care nu au făcut obiectul analizei în apel, cu privire la care instanța nu s-a pronunțat, urmează a nu fi analizate, reținând omisso medio . Prin punctul 4 al motivelor de apel se arată că se mențin apărările din concluziile scrise, deși partea trebuia să formuleze clar și concis motivele pentru care critică sentința primei instanțe, așa cum prevede art. 287 C. proc. civ. Pentru considerentele mai sus arătate și văzând dispozițiile art. 321 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Dâmbovița împotriva deciziei nr. 83 din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. I revocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 13 noiembrie 2009.