ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9295/2009

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 4 septembrie 2006 la Tribunalul Dâmbovița și întemeiată

pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 reclamanta C.A. a contestat în contradictoriu

cu pârâtul Consiliul Județean Dâmbovița dispoziția nr. 177 din 7 august 2006

emisă de acesta prin care î-a fost respinsă notificarea prin care a solicitat

restituirea prin echivalent a unei suprafețe de 860 mp teren intravilan și

construcțiile aflate pe acesta, deoarece nu s-au dovedit dreptul de proprietate

și calitatea de moștenitor. In motivare a arătat că imobilul a aparținut

bunicii paterne E.P.S., fiind preluat abuziv de stat, iar construcțiile

demolate.

Acțiunea a fost precizată, reclamanta

arătând că formează obiectul cauzei, prin raportare la sentința de partaj

succesoral nr. 423/1961, cota de 1/5 din terenul în suprafață de 1285 mp (curți

și construcții) situat în Târgoviște, și etajului corpului de clădire mic,

format din camerele 6,7,8 șl 9.

Prin sentința civilă nr. 1869 din 13

noiembrie 2008 Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, a admis acțiunea, a anulat

dispoziția nr. 177 din 7 august 2006 și a constatat că reclamanta este

îndreptățită la plata prin echivalent a despăgubirilor pentru imobilele

construcții estimate în raportul de expertiză la 73.192 lei și pentru 257 mp

teren situat în intravilanul municipiului Târgoviște, estimat la 57.591 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut, în baza probatoriului, că reclamanta este nepoată de fiu a

autoarei P.E.S. și, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, de prevederile legii beneficiază și moștenitorii persoanelor

fizice îndreptățite. Succesibilii care după 6 martie 1945 nu au acceptat

moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru

bunurile ce fac obiectul legii, cererea de restituire valorând acceptarea

succesiunii.

Sentința civilă de partaj nr. 423/1961

reprezintă un titlu de proprietate. Instanța a mai reținut că bunurile au fost

preluate abuziv de stat,fosta proprietară nu a consimțit în mod liber la înstrăinarea

bunurilor, nu s-a întocmit un act autentic privind pretinsa donație.

Împotriva acestei sentințe pârâtul a

formulat apel, considerând-o nelegală și netemeinică cu motivarea că în

calitate de pârât trebuia să figureze Președintele Consiliului Județean și nu

Consiliul Județean. In mod greșit instanța a luat în discuție cererea

precizatoare a reclamantei, deoarece a fost făcută peste termenul legal de

depunere a notificării și, de asemenea în mod greșit, a fost avută în vedere

expertiza efectuată, deoarece aceasta se bazează pe o altă expertiză, efectuată

în alt dosar, iar numărul dosarului a fost greșit reținut de instanță ca fiind

6869/120/2006, când, în realitate este 6968/120/2006.

Prin decizia nr. 83 din 16 aprilie 2009

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie

a respins ca nefondat apelul.

Pentru a pronunța această decizie

instanța a reținut că cererea de chemare în judecată a fost soluționată în

contradictoriu cu instituția care a emis dispoziția, cererea precizatoare nu

poate fi considerată o nouă notificare, iar raportul de expertiză constituie un

mijloc de probă ce a fost avut în vedere coroborat cu celelalte probatorii.

Împotriva acestei decizii Consiliul

Județean Dâmbovița a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6-9

C. proc. civ.

Reclamanta nu a respectat dispozițiile

Legii nr. 10/2001 cu privire la depunerea notificării și a înscrisurilor

doveditoare.

Decizia este criticată pentru că

reclamanta nu a respectat prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001 în sensul

depunerii actelor doveditoare ale dreptului de proprietate sau calității de

moștenitor până la data soluționării notificării, deși prin adresa nr. 4399 din

14 iunie 2006 i-a fost solicitat acest lucru.

Nu a fost depusă în termen legal câte o

notificare pentru fiecare imobil revendicat, precum și pentru cota din casa

mică și diferența de teren. Sentința nr. 423/1961 a Tribunalului popular

Târgoviște nu dovedește faptul că s-a făcut preluarea moștenirii de la părinți,

respectiv bunică, ca o consecință, nefiind dovedită calitatea de proprietar,

așa încât nu este îndreptățită a solicita reconstituirea dreptului de

proprietate în temeiul Legii nr. 10/2001, chiar dacă se afirmă că statul a

preluat imobilul fără titlu. De altfel, nu s-a reținut care este data preluării

imobilului de către stat.

Expertiza tehnică nu poate fi avută în

vedere deoarece ea se referă la situația bunului în anul 1961 și nu este

relevantă.

Consiliul Județean Dâmbovița nu are

calitate procesuală pasivă.

Recursul nu este fondat, urmând a fi

respins pentru următoarele considerente:

Recurentul susține lipsa calității

procesuale pasive a Consiliului județean Dâmbovița. Referitor la această

critică se constată că este nefondată, urmând a fi înlăturată. Acțiunea a fost

soluționată în contradictoriu cu instituția care a emis dispoziția, respectiv

Consiliul județean Dâmbovița (fila 6 dosar fond).

Criticile referitoare la raportul de

expertiză nu se încadrează în dispozițiile art.304 C. proc. civ.

Referitor la nerespectarea de către

reclamantă a dispozițiilor art.

23 din

Legea

nr. 10/2001 se constată că acest aspect nu se regăsește în dispoziția

contestată - care fixează limitele controlului judiciar și că, așa cum a

reținut și instanța de apel, cererea formulată ulterior nu poate fi considerată

o nouă notificare, ci numai o precizare a celei inițiale.

Criticile invocate direct în recurs și

care nu au făcut obiectul analizei în apel, cu privire la care instanța nu s-a

pronunțat, urmează a nu fi analizate, reținând

omisso medio

.

Prin punctul 4 al motivelor de apel se

arată că se mențin apărările din concluziile scrise, deși partea trebuia să

formuleze clar și concis motivele pentru care critică sentința primei instanțe,

așa cum prevede art. 287 C. proc. civ.

Pentru considerentele mai sus arătate și

văzând dispozițiile art. 321 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâtul Consiliul Județean Dâmbovița împotriva deciziei nr. 83 din 16 aprilie

2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

I

revocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 13

noiembrie 2009.