ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1085/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24

aprilie 2003, reclamanta SC A.T. SRL București a chemat în judecată C.N.A.,

solicitând anularea deciziei nr. 3233 din 9 aprilie 2003, emisă de pârât.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin decizia sus-menționată, pârâtul a sancționat deținătorul

postului de televiziune P. TV, cu somație publică, pe considerentul că radiodifuzorul

a încălcat prevederile art. 24 alin. (1) din decizia nr. 57/2003, privind

protecția minorilor în cadrul serviciilor de programe, prin difuzarea programului

de televiziune B.B.

S-a mai susținut că decizia nr. 3233

din 9 aprilie 2003, nu a fost emisă în forma și procedura prevăzută de decizia nr.

57/3003 a C.N.A.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1097 din 7 iulie 2003, a

respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC A.T. SRL București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în esență, că potrivit raportului de monitorizare în cadrul emisiunii B.B.,

difuzată pe postul P. TV, în zilele 28 martie - 31 martie și 1, 2 și 3 aprilie,

concurenții au purtat dialoguri cu un conținut obscen, constatându-se o

abundență a limbajului vulgar și gesturi obscene.

Împotriva sentinței astfel

pronunțată, a declarat în termenul legal, recurs reclamanta SC A.T. SRL

București, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie și a

solicitat casarea sentinței, pentru faptul că sentința nu cuprinde motivele de

drept și de fapt care au format convingerea instanței, cât și pentru încălcarea

art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările din

dosar, în raport cu dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 39 alin. (1) din Legea

Audiovizualului nr. 504/2002, „este interzisă difuzarea de programe care pot afecta

grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, în special programele

care conțin pornografie sau violență nejustificată”.

C.N.A., în calitatea sa de autoritate

publică, sub control parlamentar și garantul interesului public în domeniul

comunicării audiovizuale, în art. 10 alin. (1) cap. 2, a dezbătut raportul de monitorizare, referitor la emisiunea B.B., constatând abundența limbajului

vulgar și a gesturilor obscene.

În atare situație, în mod corect s-a

susținut încălcarea dispozițiilor art. 24 alin. (1) din decizia nr. 57/2003 a C.N.A.,

privind protecția minorilor în cadrul serviciilor de programe, decizia elaborată

în temeiul prevederilor art. 39 alin. (1) din Legea Audiovizualului nr. 504/2002,

reclamanta fiind sancționată în conformitate cu prevederile art. 90 lit. d).

Constatarea contravenției s-a făcut

de Consiliu, potrivit dispozițiilor legale, care a apreciat că abaterea este

minoră și a adresat postului de televiziune P. TV, o somație publică de intrare

în legalitate.

Măsura dispusă este temeinică și

legală, așa cum rezultă din rapoartele de monitorizare referitoare la emisiunea

respectivă, existentă în dosarul de fond.

Față de cele de mai sus, sentința

pronunțată de instanța de fond, prin care s-a respins acțiunea reclamantei, ca

neîntemeiată, este legală.

De altfel, somația aplicată nu

reprezintă sancțiune propriu-zisă, ci are menirea de a aviza radiodifuzorul cu

privire la abaterea săvârșită, tocmai pentru a preveni aplicarea unei sancțiuni,

astfel cum prevede Legea Audiovizualului nr. 504/2002.

Totodată, nu poate fi reținut nici

motivul de recurs, potrivit cu care instanța nu și-a motivat sentința, doar

pentru că argumentele care au stat la baza fundamentării hotărârii, coincide cu

punctul de vedere al C.N.A.

Instanța a concluzionat corect și

și-a motivat în drept soluția arătând că au fost încălcate atât prevederile

art. 39 alin. (1) din Legea Audiovizualului, potrivit cărora este interzisă difuzarea

de programe care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a

minorilor, precum și dispozițiile art. 24 alin. (1) din decizia C.N.A. nr. 57/2003,

privind protecția minorilor, respectivele emisiuni încadrându-se în prevederile

art. 19 lit. f) din decizia menționată.

În consecință, sentința atacată este legală și temeinică,

iar recursul, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A.T.

SRL, împotriva sentinței civile nr. 1097 din 7 iulie 2003 a Curții de Apel București,

secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 martie 2004.