ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4264/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 2 martie 2007, reclamanta SC O.T.V. SRL a chemat în judecată C.N.A. solicitând în principal anularea deciziei nr. 90 din 8 februarie 2007 prin care a fost amendată contravențional cu 50.000 RON reținându-se în sarcina sa încălcarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) Legea nr. 504/2004 și art. 23 alin. (1) din Codul audiovizual. In subsidiar reclamanta a solicitat diminuarea amenzii la minimul prevăzut de lege. În motivarea cererii reclamanta a susținut nelegalitatea deciziei față de absența somației prealabile prevăzute de art. 31 alin. (2) și (3) Legea nr. 504/2004. Sub aspectul temeiniciei reclamanta a contestat aspectele reținute prin decizie și care în opinia sa nu se confirmă întrucât caseta incriminată a fost transmisă sub semnul de avertizare „15", bruiată și la o oră la care minorii nu au acces video și audio.

Prin sentința civilă nr. 1166 din 2 mai 2007, Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reținând că decizia de sancționare a fost emisă cu respectarea întocmai a dispozițiilor procedurale, art. 90 alin. (1) Legea nr. 504/2004, reflectând întocmai contravenția săvârșită de reclamant prin difuzarea unei program în care s-au transmis imagini cu caracter pornografic. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC O.T.V. SRL reiterând în fapt criticile formulate prin acțiune. Recursul nu este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. (1) Legea nr. 504/ 2004, este interzisă difuzarea de programe care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, în special programe care conțin pornografie sau violența nejustificată.

Constatând că în ziua de 6 februarie 2007, reclamanta a difuzat în emisiunea D.D.D., o casetă cu un film pornografic, C.N.A. a emis decizia de sancționare contravențională. Susținerea recurentei în sensul că aceasta casetă ar fi fost difuzată după ora 24, sub semnul de avertizare „15", este nerelevantă, în raport de interdicția expresă pe care legea o stabilește în acest sens. Încercarea reclamantei de a induce ideea transmiterii casetei la cererea publicului telespectator, invitat să trimită SMS-uri prin care să răspundă cu da sau nu, în mod corect a fost respinsă, fiind evidentă intenția postului de a transmite înregistrarea video, având în vedere modalitatea în care constant pe parcursul emisiunii s-a anunțat și vorbit despre conținutul acesteia.

În fine, în ce privește nelegalitatea deciziei de sancționare susținută ca urmare a omisiunii emiterii în prealabil a sancțiunii de avertizare, urmează a se reține că nu este fondată, întrucât temeiul de drept al emiterii deciziei 1-a constituit art. 90 alin. (1) Legea nr. 504/2004, caz în care nu se prevede obligația emiterii sancțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC O.T.V. SRL împotriva sentinței civile nr. 1166 din 2 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2007.