ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4264/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea

formulată la 2 martie 2007, reclamanta SC O.T.V. SRL a chemat în judecată C.N.A.

solicitând în principal anularea deciziei nr. 90 din 8 februarie 2007 prin care

a fost amendată contravențional cu 50.000 RON reținându-se în sarcina sa

încălcarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) Legea nr. 504/2004 și art. 23 alin.

(1) din Codul audiovizual.

In subsidiar

reclamanta a solicitat diminuarea amenzii la minimul prevăzut de lege.

În motivarea cererii

reclamanta a susținut nelegalitatea deciziei față de absența somației

prealabile prevăzute de art. 31 alin. (2) și (3) Legea nr. 504/2004. Sub

aspectul temeiniciei reclamanta a contestat aspectele reținute prin decizie și

care în opinia sa nu se confirmă întrucât caseta incriminată a fost transmisă

sub semnul de avertizare „15", bruiată și la o oră la care minorii nu au

acces video și audio.

Prin sentința civilă

nr. 1166 din 2 mai 2007, Curtea de Apel București - Secția de contencios

administrativ și fiscal a respins acțiunea reținând că decizia de sancționare a

fost emisă cu respectarea întocmai a dispozițiilor procedurale, art. 90 alin.

(1) Legea nr. 504/2004, reflectând întocmai contravenția săvârșită de

reclamant prin difuzarea unei program în care s-au transmis imagini cu

caracter pornografic.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta SC O.T.V. SRL reiterând în fapt criticile

formulate prin acțiune.

Recursul nu este

fondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 39 alin. (1) Legea nr. 504/ 2004, este interzisă difuzarea de

programe care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a

minorilor, în special programe care conțin pornografie sau violența

nejustificată.

Constatând că în ziua

de 6 februarie 2007, reclamanta a difuzat în emisiunea D.D.D., o casetă cu un

film pornografic, C.N.A. a emis decizia de sancționare contravențională.

Susținerea recurentei

în sensul că aceasta casetă ar fi fost difuzată după ora 24, sub semnul de

avertizare „15", este nerelevantă, în raport de interdicția expresă pe

care legea o stabilește în acest sens.

Încercarea

reclamantei de a induce ideea transmiterii casetei la cererea publicului

telespectator, invitat să trimită SMS-uri prin care să răspundă cu da sau nu,

în mod corect a fost respinsă, fiind evidentă intenția postului de a transmite

înregistrarea video, având în vedere modalitatea în care constant pe parcursul

emisiunii s-a anunțat și vorbit despre conținutul acesteia.

În fine, în ce

privește nelegalitatea deciziei de sancționare susținută ca urmare a omisiunii

emiterii în prealabil a sancțiunii de avertizare, urmează a se reține că nu

este fondată, întrucât temeiul de drept al emiterii deciziei 1-a constituit

art. 90 alin. (1) Legea nr. 504/2004, caz în care nu se prevede obligația

emiterii sancțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC O.T.V. SRL

împotriva sentinței civile nr. 1166 din 2 mai 2007 a Curții de Apel București,

secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 noiembrie

2007.