ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4204/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 28

septembrie 2008 reclamanta SC T.M. SRL a solicitat în contradictoriu cu C.N.A. anularea

deciziei nr. 685 din 9 septembrie 2008 emisă de pârât.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că sancționarea sa prin decizia contestată cu amendă în

cuantum de 25.000 lei, pentru postul de televiziune, pentru încălcarea

prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 și art. 36 alin. (1) și (2),

art. 37 alin. (1) din decizia nr. 187/2006 este nelegală întrucât emisiunile

respective, în care se exprimă fapte și păreri despre un caz aflat în dezbatere

publică, nu se înscriu prin tematică și stil în formatul emisiunilor care pot

afecta dezvoltarea fizică, mentală și morală a minorilor.

Prin sentința nr. 724 din 24

februarie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de reclamanta SC T.M.

SRL ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea a reținut că prin conținutul emisiunilor difuzate la ore accesibile

persoanelor minore, reclamanta a încălcat dispozițiile legale menționate [art. 39

alin. (2) din Legea nr. 504/2002, modificată și completată, și art. 36 alin.

(1) și (2) și art. 37 alin. (1) din decizia nr. 187/2006 a radiodifuzorului SC

T.M. SRL pentru postul de televiziune], programele difuzate fiind de natură să

afecteze grav dezvoltarea fizică, mentală și morală a acestora.

Se mai reține că amenda

aplicată contestatoarei a fost corect individualizată în raport de dispozițiile

legale încălcate și de gravitatea faptelor reținute în sarcina acesteia.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamanta SC T.M. SRL,

criticând-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului, se

arată că instanța de fond, deși prezintă art. 39 alin. (1) - (3) – în motivare,

nu face aplicarea dispozițiilor alin. (3) ce reprezintă excepția prevăzută de

legiuitor pentru ipoteza prevăzută în alin. (1) al aceluiași articol.

În condițiile în care a fost

inserat pe parcursul emisiunii simbolul care nu permite accesul persoanelor sub

15 ani și totodată, telespectatorii au fost avertizați și sonor de către

moderator cu privire la acest aspect, apreciază că instanța de fond a

pronunțata o hotărâre nelegală și netemeinică.

Chiar dacă au existat unele

incidente sonore în desfășurarea emisiunii, nu se poate aprecia că prin aceasta

au fost încălcate dispozițiile art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002.

Susține recurenta că în mod eronat s-a constatat că au fost încălcate

dispozițiile art. 36 alin. (1) si (2) dispozițiile art. 37 alin. (1) din decizia

187/2006 privind codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu

modificările și completările ulterioare.

Că din conținutul deciziei C.N.A.

nu reiese în ce constau aceste pretinse încălcări, care sunt persoanele ale

căror drepturi sau interese legitime au fost lezate și în ce mod, prin aceste

pretinse încălcări. În emisiunile respective nu s-au făcut publice informații

referitoare la domiciliul sau corespondența vreunei persoane, nu s-au prezentat

imagini filmate in locuința vreunei persoane fără acordul acesteia, ci doar

s-au exprimat păreri și relatări de evenimente, unele dintre acestea fiind

chestiuni de notorietate, fapte publice care fuseseră anterior aduse la

cunoștința publicului larg, de către alți radiodifuzori și presa scrisă,

neaducându-se atingere la dreptul la viața privată de familie în înțelesul art.

36 alin. (1) si (2) si art. 37 alin. (1) din decizia 187/2006 privind codul de

reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările

ulterioare.

Apreciază că instanța de

fond dacă ar fi ajuns la concluzia că au fost încălcate dispozițiile art. 36 alin.

(1) și (2) și ale art. 37 alin. (1) din decizia 187/2006 privind codul de

reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările

ulterioare, urma să aibă în vedere la pronunțarea sentinței recurate faptul că

situațiile prezentate sunt justificate de existența unui interes public

justificat astfel cum este acesta definit de art. 31 din decizia nr. 187/2006,

respectiv:

“

în sensul prezentului cod,

sunt considerate a fi de interes public justificat orice probleme, fapte sau

evenimente locale ori naționale, cu semnificație pentru viata

comunității".

Prin întâmpinare intimatul C.N.A.

solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 724

din 24 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, ca temeinică și legală, constatând, din

probele administrate în cauză, că faptele reținute în decizia contestată au

existat, iar sancțiunea a fost aplicată cu respectarea dispozițiilor legale.

Analizând hotărârea recurată

prin prisma criticilor formulate, precum și conform art. 3041 C. proc. civ.,

sub toate aspectele, având în vedere și apărările din întâmpinare, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, fiind respins pentru următoarele

considerente:

Prin decizia C.N.A. nr. 685

din 9 septembrie 2008, reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de

25.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului

nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 36

alin. (1) și (2) și art. 37 alin. (1) din Decizia 187/2006 privind codul de

reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările

ulterioare.

Potrivit dispozițiilor art. 39

din Legea audiovizualului nr. 504/2002, „(1) Este interzisă difuzarea, în

cadrul serviciilor de programe de televiziune și de radiodifuziune, de programe

care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, în

special programele care conțin pornografie sau violență nejustificată.

Difuzarea în cadrul

serviciilor de programe de televiziune și de radiodifuziune a programelor care

pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor se poate face

numai dacă, prin alegerea intervalului orar de difuzare ori datorită

mijloacelor tehnice necesare recepției, minorii nu au acces audio sau video la

programele respective.

Difuzarea într-o formă

necodată a programelor prevăzute la alin. (2) se poate face numai după

prezentarea unei atenționări acustice sau grafice, pe toată durata programului

asigurându-se prezența unui simbol vizual de avertizare".

În motivarea recursului

recurenta reclamantă arată că "(...) instanța de fond, deși prezintă

dispozițiile art. 39 alin. (1) - (3) în motivare, nu face aplicarea

dispozițiilor alin. (3) care ar reprezenta excepția prevăzută de legiuitor

pentru ipoteza prevăzută în alin. (2) al aceluiași art. 39".

În mod eronat susține

recurenta că alin. (3) al art. 39 din Legea audiovizualului reglementează o

excepție, întrucât acesta obligă radiodifuzorul ca după alegerea intervalului

orar a unei emisiuni în raport de conținutul acesteia, astfel cum se prevede la

alin. (2), să marcheze vizual și sonor încadrarea emisiunii în așa fel încât publicul

să fie informat cu privire la categoria de vârstă căreia i se adresează

programul audiovizual respectiv.

Mai mult difuzarea într-o

formă necodată a programelor care pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau

morală a minorilor se poate face numai dacă, prin alegerea intervalului orar de

difuzare, minorii nu au acces audio sau video la programele respective și numai

după prezentarea unei atenționări acustice sau grafice, pe toată durata

programului asigurându-se prezența unui simbol vizual de avertizare.

Susținerile recurentei

potrivit căreia chiar dacă au existat unele incidente sonore în desfășurarea

emisiunii nu rezultă că au fost încălcate prin acestea dispozițiile art. 39 alin.

(2) din legea audiovizualului, sunt contrazise de probele administrate,

respectiv conținutul rapoartelor de monitorizare depuse la dosarul cauzei.

Se constată că este

neîntemeiată susținerea recurentei - reclamante potrivit căreia din conținutul

deciziei contestate, nu reiese în ce constau încălcările, care este persoana ale

cărei drepturi sau interese legitime au fost lezate și în ce mod.

Din decizia C.N.A. nr. 685/2008,

rezultă persoana al cărui drept la viața privată și de familie a fost încălcat,

fiind redate în cuprinsul deciziei, spre exemplificare, și extrase din emisiunea

din 11 august 2008 difuzată în reluare la data de 11 august 2008.

Constatând că recursul este

nefondat în baza, art. 312 C. proc. civ., a fost respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC T.M. SRL împotriva sentinței nr. 724 din 24 februarie 2009 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2009.