ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 422/2015

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin Sentința civilă nr. 3.733 din 27 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei SC A.G. SA formulată în contradictoriu cu C.N.A. 2. Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta SC A.G. SA, criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată. 2.1. Motivele de casare. Principalele argumente invocate. Recurenta a arătat că instanța de fond a reținut ca principal motiv, în susținerea legalității deciziei atacate, faptul că programul a fost de natură a afecta dezvoltarea fizică, mentală și morală a minorilor, însă această ipoteză nu a fost cuprinsă în temeiul de drept expres și limitativ enunțat în decizia de sancționare.

S-a susținut că transpunerea speței din planul interdicției difuzării programelor cu obscenități în cel al protecției minorilor a denaturat atât analiza cadrului factual, cât și pe cea a concluziilor cu privire la relevanța contravențională a faptelor. 3. Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar, C.N.A. a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond. A prezentat pe larg situația de fapt a cauzei și a arătat că având în vedere conținutul prezentat, raportat la ora de difuzare, s-a constatat că radiodifuzorul nu a respectat prevederile art. 18 lit. b) din Codul audiovizualului, care prevăd că în intervalul orar 6,00 - 23,00 nu pot fi difuzate producții care prezintă scene de sex, limbaj sau comportament obscen.

4. Procedura de soluționare a recursului 4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ. Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin Încheierea din 9 octombrie 2014 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul recurentei ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc.

civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. 4.2 Cu privire la fondul recursului 4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Analizând critica recurentei cu privire la faptul că emisiunile vizate nu au afectat dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, Înalta Curte va respinge această critică, văzând rapoartele de monitorizare și constatând încălcarea legislației audiovizuale privitoare la calitatea limbajului folosit în programele difuzate de radiodifuzorul SC A.G. SA. Instanța de control judiciar are în vedere efectul unor astfel de emisiuni asupra copiilor, care au tendința de a imita astfel de comportamente, datorită nivelului redus al discernământului. Înalta Curte a reținut că sentința instanței de fond este legală și temeinică, întrucât s-au analizat actele și lucrările dosarului, instanța reținând, după consultarea raportului de monitorizare depus la dosar, afirmațiile făcute în cadrul emisiunii în discuție.

Înalta Curte a constatat că decizia atacată este legală și temeinică întrucât radiodifuzorul a încălcat dispozițiile legale privind protecția copiilor în cadrul serviciilor de programe. Înalta Curte, analizând rapoartele de monitorizare depuse la dosarul cauzei, a constatat că în cadrul emisiunilor vizate s-au făcut afirmații care intră sub incidența dispozițiilor legale reținute de C.N.A. iar difuzarea emisiunilor a fost de natură să afecteze minorii, care, datorită orelor de difuzare, au avut acces neîngrădit la vizionarea lor. Înalta Curte a constatat că instanța de fond nu s-a limitat la preluarea apărărilor formulate de pârâtă prin întâmpinare, ci a dat o dezlegare corectă cauzei deduse judecății prin analizarea mijloacelor de probă aflate la dosar și coroborarea lor, cu respectarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv a dreptului la un proces echitabil.

Este fără putință de tăgadă că dispozițiile art. 6 prevăd în sarcina instanței obligația de a proceda la o analiză efectivă a motivelor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, cu condiția să le aprecieze relevanța și fără ca asta să implice un răspuns detaliat pentru fiecare argument în parte. De asemenea, Înalta Curte are în vedere faptul că Legea audiovizualului nu urmărește să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, C.N.A. fiind garantul interesului public în domeniul comunicării audiovizuale. 4.2.2. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 noul C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A.G. SA împotriva Sentinței civile nr. 3.733 din 27 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2015. Procesat de GGC - N