ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 422/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 422/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat
următoarele:
1.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin
Sentința civilă nr. 3.733 din 27 noiembrie 2013 a Curții de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca
neîntemeiată, acțiunea reclamantei SC A.G. SA formulată în contradictoriu cu
C.N.A.
Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de
fond a formulat recurs reclamanta SC A.G. SA, criticând ca nelegală și
netemeinică hotărârea atacată.
2.1. Motivele de casare. Principalele
argumente invocate.
Recurenta a arătat că instanța de fond a
reținut ca principal motiv, în susținerea legalității deciziei atacate, faptul
că programul a fost de natură a afecta dezvoltarea fizică, mentală și morală a
minorilor, însă această ipoteză nu a fost cuprinsă în temeiul de drept expres
și limitativ enunțat în decizia de sancționare.
S-a susținut că transpunerea speței din
planul interdicției difuzării programelor cu obscenități în cel al protecției
minorilor a denaturat atât analiza cadrului factual, cât și pe cea a
concluziilor cu privire la relevanța contravențională a faptelor.
Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la dosar, C.N.A. a
solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului formulat și menținerea ca
legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
A prezentat pe larg situația de fapt a cauzei
și a arătat că având în vedere conținutul prezentat, raportat la ora de
difuzare, s-a constatat că radiodifuzorul nu a respectat prevederile art. 18
lit. b) din Codul audiovizualului, care prevăd că în intervalul orar 6,00 -
23,00 nu pot fi difuzate producții care prezintă scene de sex, limbaj sau
comportament obscen.
Procedura de soluționare a recursului
4.1 Cu privire la examinarea recursului în
completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile
art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul
filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24
iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc.
civ.
Părțile nu au depus puncte de vedere
referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în
principiu a recursului.
Prin Încheierea din 9 octombrie 2014
completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în
cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe
cale de consecință, a declarat recursul recurentei ca fiind admisibil în
principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen
de judecată pe fond a recursului.
4.2 Cu privire la fondul recursului
4.2.1. Argumentele de fapt și de drept
relevante.
Analizând critica recurentei cu privire la
faptul că emisiunile vizate nu au afectat dezvoltarea fizică, mentală sau
morală a minorilor, Înalta Curte va respinge această critică, văzând rapoartele
de monitorizare și constatând încălcarea legislației audiovizuale privitoare la
calitatea limbajului folosit în programele difuzate de radiodifuzorul SC A.G.
SA.
Instanța de control judiciar are în vedere
efectul unor astfel de emisiuni asupra copiilor, care au tendința de a imita
astfel de comportamente, datorită nivelului redus al discernământului.
Înalta Curte a reținut că sentința instanței
de fond este legală și temeinică, întrucât s-au analizat actele și lucrările
dosarului, instanța reținând, după consultarea raportului de monitorizare depus
la dosar, afirmațiile făcute în cadrul emisiunii în discuție.
Înalta Curte a constatat că decizia atacată
este legală și temeinică întrucât radiodifuzorul a încălcat dispozițiile legale
privind protecția copiilor în cadrul serviciilor de programe.
Înalta Curte, analizând rapoartele de
monitorizare depuse la dosarul cauzei, a constatat că în cadrul emisiunilor
vizate s-au făcut afirmații care intră sub incidența dispozițiilor legale
reținute de C.N.A. iar difuzarea emisiunilor a fost de natură să afecteze
minorii, care, datorită orelor de difuzare, au avut acces neîngrădit la
vizionarea lor.
Înalta Curte a constatat că instanța de fond
nu s-a limitat la preluarea apărărilor formulate de pârâtă prin întâmpinare, ci
a dat o dezlegare corectă cauzei deduse judecății prin analizarea mijloacelor
de probă aflate la dosar și coroborarea lor, cu respectarea dispozițiilor art.
6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv a dreptului la un proces
echitabil.
Este fără putință de tăgadă că dispozițiile
art. 6 prevăd în sarcina instanței obligația de a proceda la o analiză efectivă
a motivelor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, cu condiția să
le aprecieze relevanța și fără ca asta să implice un răspuns detaliat pentru
fiecare argument în parte.
De asemenea, Înalta Curte are în vedere
faptul că Legea audiovizualului nu urmărește să garanteze drepturi teoretice
sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, C.N.A. fiind garantul interesului
public în domeniul comunicării audiovizuale.
4.2.2. Soluția instanței de recurs. Temeiul
legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.
496 noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând
că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din
Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 noul C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A.G. SA
împotriva Sentinței civile nr. 3.733 din 27 noiembrie 2013 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4
februarie 2015.
Procesat de GGC - N