ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.02.2021

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1175/2021

HOTĂRÂRE
25.02.2021
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1175/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la 31.05.2018, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI, solicitând anularea Deciziei nr. 279/03.05.2018 a pârâtului si exonerarea de la plata amenzii in cuantum de 30.000 RON, iar in subsidiar, diminuarea cuantumului amenzii aplicate.

Prin sentința civilă nr. 1318 din 5 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI și a fost anulată Decizia nr. 279/3.05.2018 emisă de pârât.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată pentru încălcarea prevederilor art. 39 alin. (2) din legea audiovizualului recurentul arată că decizia a fost motivată în mod corect în raport cu acest articol reținând că față de conținutul programului audiovizual pe care a decis să îl difuzeze radiodifuzorul trebuia să aibă în vedere intervalul orar de difuzare ca măsură de protecția a minorilor astfel încât programul vizionat inclusiv de către minori să nu le afecteze dezvoltarea fizică, mentală sau morală.

În ceea ce privește afirmația instanței potrivit căreia clasificarea se face prin raportare la criteriile prevăzute de art. 17, 18, și 19 din Codul audiovizualului, recurentul-pârât arată că sancțiunea nu s-a aplicat pentru încălcarea acestor articole deoarece nu se referă la alegerea criteriului de clasificare, Consiliul nu a reținut că radiodifuzorul nu ar fi clasificat în mod corect conținutul emisiunii. De asemenea nu i s-a imputat radiodifuzorului faptul că nu ar fi respectat intervalele orare reglementate de art. 18 din Codul audiovizualului ci că alegerea intervalului orar trebuia să se facă astfel încât să fie protejați minorii în condițiile în care nu exista altă modalitate care să împiedice vizionarea emisiunii de către această categorie de telespectatori. Cât privește articolul 17, acesta nu are legătură cu situația de fapt reținută în decizie.

Referitor la încălcarea art. 41 alin. (1) lit. c) din Codul audiovizualului, recurentul afirmă că unele imagini difuzate au exploatat drama unei mame care avea un copil bolnav de cancer, imaginile fiind difuzate în mod repetat deși nu exista acordul persoanei respective.

Reclamanta S.C. A. S.A. nu a formulat întâmpinare în cauză.

Înalta Curte, analizând probele administrate în cauză constată că recursul este fondat.

Prin decizia atacată, intimata-reclamantă a fost sancționată cu amendă de 30.000 RON reținându-se două încălcări ale dispozițiilor legale.

Pe de o parte, sancțiunea a fost aplicată pentru încălcarea art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 potrivit căruia "Difuzarea în serviciile de televiziune și de radiodifuziune a programelor care pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor se poate face numai dacă, prin alegerea intervalului orar de difuzare, prin codare sau ca efect al altor sisteme de acces condiționat, se asigură faptul că minorii din zona de transmisie, în situații normale, nu pot auzi sau vedea emisiunile respective."

În mod greșit instanța a apreciat că motivarea deciziei ar fi trebuit să se raporteze și la criteriile de încadrare a emisiunilor audiovizuale reglementate de art. 19 din Codul Audiovizualului.

Faptul că în cazul încălcării articoluliu 39 alin. (2) din Legea audiovizualului poate exista și o eroare de încadrare a programului în raport de prevederile art. 19 din Codul audiovizualului nu înseamnă că organul de control avea obligația să analizeze neregula și din această perspectivă și să își motiveze și sub acest aspect decizia. Sancțiunea a fost aplicată strict pentru încălcarea art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului astfel încât analiza trebuia să se raporteze la conținutul acestei norme juridice.

În consecință, Înalta Curte constată că Decizia atacată este corect motivată în raport de norma juridică a cărei încălcare a fost reținută de recurentul-pârât.

S-a reținut în mod corect în decizie faptul că în cadrul emisiunii transmise într-un interval orar în care, în mod normal, copiii au acces la programele de televiziune și au putut urmări emisiunea, radiodifuzorul a prezentat imagini în care mama unei minore bolnave de cancer "simțindu-se hărțuită de întrebările puse, dar și împovărată de situația de viață pe care trebuia să o depășească, a avut o serie de manifestări nervoase, de furie, însoțite de cuvinte grele și dure".

Imaginile cu mama aflată într-un moment de cădere nervoasă sunt, într-adevăr, tulburătoare, fiind, în mod vădit, de natură să influențeze în mod negativ dezvoltarea unui minor. Cuvintele folosite sunt de o duritate extremă, mama amenințând în mod repetat, de față cu copii săi minori, inclusiv de față cu fata grav bolnavă, că se sinucide ori că își omoară copiii și ulterior se sinucide. Limbajul folosit este explicit:

"Mă duc în sicriu! Lângă fetița mea! Îi spânzur pe amândoi copiii și după aia m-am spânzurat eu". Imaginile cu mama care își pierde controlul au fost reluate în mod repetat fiind însoțite, sub formă de text scris, de cuvintele tulburătoare folosite de aceasta astfel încât impactul emoțional să fie cât mai mare.

Prejudicierea interesului superior al copilului decurge cu puterea evidenței din materialitatea scenelor redate în cadrul emisiunii astfel încât, pentru corecta motivare a deciziei de sancționare nu erau necesare analize suplimentare cu privire la modalitatea de încadrare a respectivei emisiuni.

Faptul că pe parcursul motivării deciziei se menționează, în mod adiacent, și faptul că programul a avut un conținut nepotrivit în raport cu încadrarea atribuită de radiodifuzor nu poate conduce la concluzia că sancțiunea s-ar fi aplicat și pentru acest fapt și că, în consecință, decizia ar fi trebuit motivată în mod detaliat sub aspectul respectării criteriilor de încadrare reglementate de art. 17, 18 și 19 din Codul audiovizualului. Din dispozitivul deciziei și din ansamblul motivării rezultă că sancțiunea a fost aplicată pentru încălcarea art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului or aplicarea unei sancțiuni pentru încălcarea acestui articol nu trebuie precedată, în mod obligatoriu, de o analiză a modului în care a fost făcută încadrarea programului în raport de criteriile de încadrare reglementată de norma secundară.

În concluzie, sancțiunea a fost corect aplicată pentru această contravenție.

În ceea ce privește cea de a doua contravenție reținută în sarcina intimatei-reclamante, prin decizie i s-a reproșat radiodifuzorului faptul că "unele imagini difuzate au exploatat în mod nejustificat trauma unei mame care îngrijea de câțiva ani un copil bolnav de cancer și care în anumite momente a fost cuprinsă de disperare". Au fost avute în vedere aceleași imagini analizate mai sus cu mama care are o reacție nervoasă în urma emisiunii în care a fost acuzată că fiica sa moare din cauze ei.

În drept au fost invocate prevederile art. 41 alin. (1) lit. c) din Codul audiovizualului potrivit cărora furnizorii de servicii media audiovizuale nu pot difuza "imagini care exploatează sau scot în evidență traumele ori traumatismele unei persoane. Fac excepție cazurile umanitare, pentru difuzarea cărora este necesar acordul persoanei în cauză sau al familiei."

Instanța de fond a ajuns la o concluzie aflată într-un contrast vădit cu ansamblul probator existent la dosar, soluția întemeindu-se pe o apreciere arbitrară potrivit căreia mama minorei nu suferea nicio traumă ci "s-a manifestat coerent, arătând deseori că nu dorește să continue tratamentul deoarece nu dorește să cheltuie bani".

Or, mama minorei se afla la capătul unui lung șir de încercări, fiica sa fiind depistată cu cancer renal înainte de vârsta de 2 ani. De la acel moment a trebuit să își supună fiica la două operații pentru extirparea tumorii care recidiva, la tratamente și investigații repetate pentru ca, în final, la vârsta de 8 ani să se constate că tumora a recidivat din nou și există și metastaze pulmonare astfel încât șansele de supraviețuire erau, mai degrabă, iluzorii. A afirma, în aceste condiții, că mama minorei nu a suferit nicio traumă înseamnă a ignora evidența.

Teza, potrivit căreia refuzul de a efectua o nouă operație era legat de dorința meschină de a nu mai cheltui bani a fost acreditată de jurnaliști din dorința vădită de a crește audiența emisiunii. O serie de replici ale mamei minorei care ar fi condus investigația într-o altă direcție au fost ignorate pentru a se pune accentul pe cele legate de resursele financiare. Or, era evident, din întreaga atitudine a mamei că elementul determinant în luarea deciziei de a nu mai continua tratamentul era lipsa de speranță pe care o adusese ultimul diagnostic. Astfel, mama minorei menționează, la un moment-dat, în cadrul discuției purtate în pauza publicitară din cadrul emisiunii din 09.11.2017 și difuzată pe post în cadrul emisiunii din data de 10.11.2017 că "Dacă copilului nu-i ieșea cancerul eu plăteam". Întrebată dacă știe ce este aceea o metastază pulmonară răspunde "Metastază pulmonară, te bagă la sală și la revedere" iar atunci când în finalul emisiunii din ziua respectivă pare a se fi decis să mai facă o încercare pentru salvarea minorei spune "am vorbit cu soțul meu și o zis să încercăm și visul cu ochii să vedem ce-o să iasă și de aici".

Cu toate acestea jurnaliștii au continuat să culpabilizeze părinții, insistând pe ideea că din motive meschine refuză un tratament salvator (nu se înțelege, din emisiune, pe ce se bazau realizatorii atunci când afirmau că o operație era posibilă în raport cu stadiul evoluției bolii minorei) și că nu au făcut tot ce trebuia pentru salvarea minorei (deși, așa cum am menționat mai sus, părinții se aflau la capătul mai multor ani în care a trebuit să își ducă, în mai multe rânduri, fiica la operații, tratamente, investigații).

Toate aceste atacuri percepute ca injuste au contribuit la reacția nervoasă a mamei la finalul emisiunii din data de 09.11.2017, reacție filmată cu telefonul mobil de un reporter. Legătura dintre conduita jurnaliștilor și reacția mamei este evidentă aceasta din urmă strigând, în momentele de furie "m-a făcut ea pe mine criminală! (…) Nu-s criminala ei, că eu nu sunt criminală! Că eu nu am omorât pe nimeni nici nu voi omorî pe nimeni(…) Dacă doamna e mai deșteaptă ca mine să vină ea și să se ducă în…Doamne iartă-mă! (…)Eu nu pot să-mi duc copilul singură la moarte (…) E în stadiu de terminare, că doamna aia m-a făcut criminală, alții m-au făcut criminală. N-am omorât pe nimeni, jur""

Aparent reporterul încearcă să o liniștească pe mamă dar continuă să o filmeze cu telefonul mobil conștient de faptul că acest lucru întreține și chiar amplifică reacția nervoasă a femeii care îi cere în mai multe rânduri să fie lăsată în pace. Imaginile filmate astfel sunt exploatate în cadrul emisiunii din data de 10.11.2017, fiind redate în mod repetat scenele în care mama minorei lovește peretele și amenință că se sinucide.

În aceste condiții, în mod justificat a reținut Consiliul Național al Audiovizualului faptul că radiodifuzorul a exploatat trauma respectivei mame, chiar dacă scenele filmate nu ilustrau un moment tipic de natură să stârnească compasiunea ci un moment în care suferința a luat forma unor manifestări nervoase atunci când mama a simțit că "i-a ajuns funia la gât", după cum se exprimă chiar ea în materialul filmat.

Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 496 și 497 din C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul și, casând sentința va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului împotriva sentinței civile nr. 1318 din 5 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând:

Respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 februarie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-10-27
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5071/2021
e de difuzare contravine grav prevederilor legale care reglementează obligația radiodifuzorului de a asigura protecția minorilor în cadrul programelor. În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o c
ÎCCJ 2022-11-03
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5151/2022
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, se
ÎCCJ 2015-02-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 422/2015
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin Sentința civilă nr. 3.733 din 27 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
ÎCCJ 2021-02-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 653/2021
Ședința publică din data de 04 februarie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 24.10.2017 r
ÎCCJ 2024-06-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3236/2024
umit de fapt de soluția pronunțată de aceasta. În contextul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor formulate prin motivele de recurs. Intimata-reclamantă a supus controlului instanțe
Sursă